3,591 matches
-
Pentru zi mare... Cântecul clopotelor De la o biserică domnească Anunță sărbătoare Împărătească... Doar gheonoaia bate întruna toaca, Iar vântul își plimbă arcușul Peste fânețe, Păduri Și își umple căușul Cu pulberi de stropi, Și ziua tot crește Și scade, Pulseatză, Vibrează, Înalță arcade... Visează în noapte pădurea, Ascultă povești De lună și stele, De aiurea... Iar copii Visează în noapte jucării. Bătrânii Visează de viață și moarte, Ca o retrospectivă Simplificată, Naivă... Dimineața Zâmbesc deschis: Eh, a fost numai un vis
CARTEA DE POEME de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355199_a_356528]
-
la „satul sub lună”. A fost unul dintre cărturarii români pentru care dragostea de neam a fost o stare gravă, perpetuă, trăită într-o ardere care avea să capete chiar accente tragice. Esența acestui patriotism, atașamentul față de universul rural, a vibrat deopotrivă în opera filozofică și în cea scriitoricească. Blaga este autorul unui aforism care rezumă, de fapt, filozofia unui neam întreg: „Veșnicia s-a născut la sat”. Rostea aceste memorabile cuvinte la 5 iunie 1937, zi în care își ținea
VEŞNICIA S-A NĂSCUT LA SAT... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355174_a_356503]
-
privire fioroasă ! ... Că înmărmurit stăteam: Ea venea tiptil la mine, Chicotea: „Ce e cu tine?” Si râzând ... ne împăcam. Stradă veche, de-altădată, Cu tei falnici și bătrâni; Care-mi fură amici buni ... Tristă ești și-ntunecată. Vioara nu mai vibrează, Banca-i demult putrezită, Iar cișmeaua-i părăsită. Numai mintea mea visează La seri lungi de primăvară ... Cu magnolii înflorite, La dulci clipe ... fericite, Și-o angelică fecioară Ce-alerga să nu o prindă Raza lunii sau vreo stea. Vai
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
țărm pierdutele iubiri Făcând recurs la amintiri Asupra mea se iar revarsă Un vânt de senectute-adie Reconfortant pe deal și luncă Și hăituit ca la poruncă, Mereu cu lipsuri la simbrie - Și stau așa înfipt în scaun Pun valurile să vibreze Zvârlindu-se spre metereze Pe care s-a urcat un claun Mi-nchipui marea de omăt Pe harta vieții cum transpare Un punct de dincolo de zare Din viitor spre îndărăt Pe alții poate îi intrigă Improvizația această Când nu fac
AM DESCINS de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355582_a_356911]
-
dar aveam tăria, că pot deveni dacă insistam, așa că am pupat-o pe Giulia care mi-a șoptit: - Deseară am treabă! Pe mâine sau ... când o fi! Pa! M-a îmbrățișat la despărțire ... când o priveam am simțit-o cum vibrează ... știam că am cucerit-o! Eu pe ea sau ea pe mine?! Dilemă veche de când lumea. Au dispărut într-o mașină mică care tocmai oprise să le ia. Am înțeles ... nu cumva să o caut ! Cel mai mult m-a
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
levitează peste noi aducând abisul, sfidând lumina din exploziile solare. Aici se întâlnesc minunile cu povestea hălăduind prin imperiile de vise și glasul rămâne urmă în vestea cu căprioare la izvor ucise. Sunetul scrie-n creier un poem în timp ce lumina vibrează-n dimineți când secunda de care nu mă tem îmi măsoară cele șapte vieți. Pășesc pe lumina cercului verii parcă mergând pe nori de furtună, caut și-acum prin neamuri verii rătăciți prin flotilele trimise de lună. Când ascult poezia
PĂŞIND PE LUMINĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355631_a_356960]
-
minune și te cîntau aezii De dulcea ta făptura nu mai îmi vin în fire Și te-am găsit deodată, cînd nici nu mai sperăm Tu esti mai grațioasa decît o căprioară Privirea ta mă-mbată, trupul tău de vioară Vibrează cînd îl mingii, de-ai știi cît te doream Te mingii cu privirea, cu buzele, cu șoapte Am mea ești, minunat-o, de-atunci, noapte de noapte Mă voi trezi din visul acesta fericit ? Oricare ne-ar fi soarta, să
SONETE ANGUASATE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355660_a_356989]
-
grațioase. La început, a zburat din floare în floare, de la petunii la zorele, de la ele... la florile domnești, iar de aici... la crăițe. Zborul lui unduios semăna cu un tainic dans al iubirii, un ritual al dragostei. Era vesel și vibra de iubire la fiecare sărutare. Într-un târziu, amețit, s-a oprit pe floarea unei crăițe cărămizii. Oricât de atentă i-am urmărit dansul, n-am reușit să-i descifrez misteriosul mesaj. Dar crăița s-a înclinat delicat sub îmbrățișarea
CRAIUL ÎNDRĂGOSTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346110_a_347439]
-
dragi sufletului ei. Cărții Elisabetei Lușcan abia acum i-a venit rândul să o citesc, și să gust poemele ce se deschid asemenea florilor în diminețile senine de vară! Sufletul meu de femeie iubitoare de poezie și de flori a vibrat atins de lirismul lor. Am văzut-o cu ochii minții pe autoare, pe un petic de iarbă, mângâiată de razele soarelui, îmbătată de mireasma florilor și de iubire, compunând poezii. “Aș vrea să fiu pentru tine/ un infinit dincolo de orizont
PE O PUNTE DE GÂNDURI, GINGAȘĂ TRECEA POEZIA… “PUNȚI ÎNTRE GÂNDURI” DE ELISABETA LUȘCAN [Corola-blog/BlogPost/346115_a_347444]
-
sunt pe noi, chiar pe iubirea noastră Iubitul meu frumos, iubirea mea albastră! SĂRUTUL Pulsul aleargă, mâini tremurânde Pașii de ceară, trupul plutind Buze de abur, ore flamande Părul în vânt, chip înlemnind Spatele geme, pieptul răcnește Palmele ard, pieptul vibrând Brațele umbre, trupul râvnește Coapsele reci, glezne arzând Gândul răsună, ochii visează Umeri tresaltă, vocea e muta Suflul e rece, pulsul dansează Glasul se stinge, vrerea-i tăcută Tălpile - focul, trupuri zvâcnind Cântecul dulce, zbor împăcat Vorbe timide, inimi pulsând
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
loc la pâinea coapta, ai gustul fericirii Și tot ce-mi mai rămâne e pâinea să sfințesc. Atingerea ta blândă pe pielea mea sculptează Icoane de suspine, pereții sunt brodați În mine-o oda veche și-un vers mai trist vibrează Atât suntem de puri dormind îmbrățișați. Ești pâinea mea cu sare, în toamna îmi ești vinul În anotimpul nostru cu dorul ne hranim Ne îmbătam cu-atingeri și împlinim destinul Ne închinam luminii ca-n ea să ne iubim. Pe
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
Tăcerea e muzică din care se hrănesc îngerii din noi. Suntem făcuți din singurătate și tăcere. Sentimentul e culoarea nimicului ce îl purtăm pe umeri. E singura lupta pe care se merită să o ducem. Sentimentul e singura rădăcina care vibrează din pământ, creștem prin el. Sentimentul umple orice gol ce-l purtăm înăuntrul nostru. Sentimentul e puntea dintre real și vis, doar simțind putem transforma visul în realitate Sa simti e rostul, gustul lacrimilor mute, urletul inimii care iubește dar
VERSURI DE DUMINICĂ de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 874 din 23 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/346132_a_347461]
-
și a locului de unde survine ființa. O poetă care vorbește cu timpul, cu ploaia, cu ninsoarea, cu zefirul, cu toate fenomenele cosmice și cu viețuitoarele din jur, într-un limbaj universal care poartă numele Poeziei. La Ana Maria Gîbu versurile vibrează precum strunele sub arcuș, rezonând în trupul delicat al viorii. De altfel, tot ce scrie poeta în acest anotimp al vârstei ingenue, este sub imperiul urgenței, al stării de necesitate poetică, al imperativului care nu suportă amânare. Dorește totul aici
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
cântecul florii, Mă-mbăt, mai apoi, în mireasma candorii Când toți trandafirii îmi mângâie fața. Pe-al sorții rozariu-s mătănii din lacrimi, În palmele mele lucesc, șovăielnic... Aștept, răbdătoare, momentul prielnic Să scap de sclavia nebunelor patimi. Și gânduri vibrează pe struna durerii, Arcușul suspină în mâna beteagă, O lacrimă-n ochii-ți mistere dezleagă, Apoi se prelinge pe umărul serii. Mătănii, mătănii,-mbrăcați nouă haină, Ca soarta să-mi fie mai dulce, mai bună, În șir argintiu, pe o
AL SORŢII ROZARIU de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346186_a_347515]
-
cerul se încrunt-a ploaie, Noi doi ne sărutăm pe-un nor. Privesc cum freamătă copacii, Ramuri se arcuiesc sublim, Sărutul nostru-i fără margini, Nu este timp să ne oprim. Lin, transcendând furtuni sau soare, Din viitor înspre trecut, Vibrând, cu bucuria vieții, Voi continua să te sărut. Stejarii împletesc lumină Unindu-și ramuri verzi spre cer, Sărutul lor de clorofilă?... Nu seamănă!... E efemer... Plouă dual peste pădure, E-al cerului sărut plăpând, Sfințind în amalgamul vieții, Iubire, oameni
SĂRUTUL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2311 din 29 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/356103_a_357432]
-
mea va rămâne tot pe hârtie, pustie!” Mi ama pensare, per favore!). Peste tot, Daniela Voiculescu rămâne așa cum o știm - experimentează azi, acel ieri ce îi conturează profilul și dragostea: “mă uit la ceas și văd trecutul./ fluturi de mai, vibrând pe inima noastră.” (Ultima dublă). “In extremis”, poeta se vede obligată să penduleze “între taină și delir, picurând alchimic un fir pe care se vor strânge inimi de perle”. Această echilibristică sfărșește în recunoașterea plină de franchețe a unei neliniști
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
identifică cu iubirea absolută, îi dă fiorul nevăzutului care-l face viu: Sunt ce iubesc și ce iubesc e viu." Iubirea e cea care ne dă direcția, ne dă trezirea într-o lume plină de culoare ce ne face să vibrăm în același ritm cu florile, cu păsările, cu vântul, cu stelele. Citind această carte începi să visezi, să-ți pui întrebări, să te transfigurezi în această culoare, apropiindu-te mai mult de tine însuți și de Dumnezeu. E ca o
MĂ NUMESC ALBASTRU. NOTE DE LECTURĂ. de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368843_a_370172]
-
dinspre Carpați îI aud uneori Cu fruntea împodobită de gânduri Pe cărări de-argint și flori De tei presărate rânduri, rânduri. Îi aud glasul venind dinspre trecut Dulce ca mierea cuvintelor străbune Când este veacul șoaptă de-nceput Și luna vibrează iubirea pe strune. Doinesc tulnice pe poteci de munte În balade prelungind chemarea Așternută peste veacuri punte Pe care să vină odată cu zarea. Din poeme se desprinde, spre el venim, Ca aerul și seva ce-n arbori suie, În fiecare
EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368838_a_370167]
-
temple vechi pierdute Tălăzuind mirosuri de smirnă și mister. Cheamă Domnu cu glas de alăută, Cu sunet blând prelins în trup de lut Ne aduce tainic priveliștea știută A unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut. Vibrând în noi atunci cu tinerețe Pluteam semeți, idei în zbor de vulturi beți De-a clipelor noastre fluidă frumusețe, Pictând pe aripi doar albe dimineți. Azi trupu-n care ieri amiezile-au apus Între acum și apoi se îndoaie supus. Doar
METHEXIS de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368847_a_370176]
-
Chicot de fete, cu flori în mâini și-n plete, șoptind secrete... ********** Rătăcit în trist nu trăiesc,ci doar exist, nu lupt, ci asist. ********** N-am nicio șansă când viața-își ia revanșă c-o avalanșă. ********** Clopote sunând. Îmi simt sufletul vibrând, altare-nălțând. ********** E primăvară. Gândul mi-e tânăr iară, cântă și zboară. Anatol Covali Referință Bibliografică: Tridentine - 6 - / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1907, Anul VI, 21 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile
de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368883_a_370212]
-
pârguită în rodul Mamei. Femeia se naște din Fecioara născută de Mamă. Femeia dacică este cea dintâi cugetare a frumosului cer pământesc. Originea Ei cosmică strălucește prin existența divină dând expresie pământului într-un susur universal de energii în care vibrează chemarea dorului ales. Târziul Ei, veșnic devreme sub candelă de mărgăritar surâd ca un zbor și cântec de păsărele ce-aduc din luminile depărtărilor stelare zâmbetul răsăritului în zori. Femeia frumoasă răsare în sufletele alese, primăveri care desfată inimile duioase
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
nici atât, nu pentru că nu mi-ar permite spațiul și timpul, ci pentru că nu reușesc să le surprind în toată splendoarea lor, cu toată încărcătura emoției, sau mai bine zis a emoțiilor care m-au încercat și, marturisec cu plăcere , mai vibrează în mine. Ajunsesem să am un gust de lehamete, uneori de repulsie chiar, de toate câte mi-au fost date să trăiesc. Asta până am ajuns la Miercurea Ciuc, până am ajuns să cunosc ce înseamnă să vrei să faci ceva
FĂRĂ TITLU de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368931_a_370260]
-
făcut o frumoasă urare „S-aveți lecturi frumoase / Pe drumul vieții multe flori!/ S-aveti belșug în case, / Iubiți-i și pe scriitori!” A citit poezii din volumele poetului, reușind să însuflețească versul și să facă atmosfera din sală să vibreze de puterea sufletului ei profund uman, plin de viață și de vocea-i puternică, sonoră și caldă totodată. Florin Popescu a afirmat că avem de-a face cu un volum unic, ce trebuie citit rând după rând, a remarcat întoarcerea
ZILELE BIBLIOTECII JUDEŢENE “NICOLAE IORGA”, PLOIESTI, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368896_a_370225]
-
în haină divină... Tandrețea se revarsă de dimineață, De primăvar-adusă, încet, pe furiș, Clipele-mi-arunc-aromele-n față Trezindu-le -ușor- într-un prelung suiș... Suflul se oprește,..parcă, se îmbată! Sămânță de dor atârnă blând prin ramuri, Mângâie privirile ca altădată, Sclipind, vibrând maiestos ca niște flamuri... Îi pictează fața (dulce-ndemânare) Păsările ondulând un cântec pe cer. Este -totul- o continuă schimbare... Mă cauți, mă găsești într-un ascuns ungher! Plutim sau ne afundăm în primăvară?! Tresaltă pe-alocuri numai armonie! Picurate
SĂMÂNŢĂ DE DOR de LIA RUSE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368954_a_370283]
-
SONNENBERG - ROMÂNIA EDUCATIVĂ Autor: Gabriela Căluțiu Sonnenberg Publicat în: Ediția nr. 2266 din 15 martie 2017 Toate Articolele Autorului După fiecare vizită în România îmi trebuie cam o săptămână până mă reconectez la cotidianul „din afară”. Din inerție, continui să vibrez pe lungimi de undă autohtone, nu pentru că m-aș resimți după cine știe ce șoc, ci pentru că nu mă-ndur să abandonez numeroasele gânduri începute acolo. Căci în România încă mai experimentez febra cotidianului spumos, a orientării din mers și a continuei
ROMÂNIA EDUCATIVĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368992_a_370321]