1,899 matches
-
minciunii" reprezintă (deocamdată) o utopie, orice descoperire a unei "minciuni" (eroarea unei teorii științifice, de exemplu) însemnînd o premisă pentru apariția unei alte viitoare "minciuni" (o altă teorie explicativă, bunoară) ș.a.m.d. Instaurarea acestei "perpetue înșelăciuni", avînd forma unui "vicios cerc care se deschide", este generată de relativitatea adevărului (cunoașterii), pe de o parte, de absolutul necunoașterii umane în raport cu infinirea lumii, pe de altă parte. Cu o atare situație se confruntă și exercițiul pe care prezenta prefață îl propune. 4
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
noastre pe care realiștii oricum le consideră ca fiind destul de rare. Fără scheme de siguranță care să reducă riscul cooperării și fără proceduri care să determine avantajele, chiar și cei care vor să colaboreze pot rămâne prinși într-un cerc vicios al competiției reciproc distructive. De exemplu, statele se pot angaja în curse ale înarmării costisitoare și contraproductive, deoarece înțelegerile de control al armamentelor nu pot fi verificate independent. Herbert Butterfield denumește această stare de lucru "teama hobbesiană". "Dacă te imaginezi
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cu ei (el, ea...): "Noi trăim într-o gloată de oameni care au dat greș, înstrăinați de ceea ce au început. Câți sunt la locul lor, bucuroși că pot neturburați să se cheltuiască în scopul lor? [...] Apoi, oamenii sunt leneși, sunt vicioși. Ei nu stăpânesc nimic din insul lor și se consolează în secret cu descoperirile verbale din teatru și romane: Destin, Împrejurări și puterea lor, Ereditate, Dragoste nenorocită și marea consolare începe cu dubitativul "dacă""135. Regăsim, în aceste fragmente argheziene
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
forma statuii unui zeu, agalma, nu este în mod direct ca semn de putere, simbol de învestire sau obiect de ofrandă legată de cultul polisului, ea ține doar de o tehnică a divertismentului, o infantilizare mai mult sau mai puțin vicioasă. Singurele valori culturale legitime, în afara științelor, sunt de ordin religios. E adevărat că religia greacă era inimaginabilă fără imagini, dar imaginile sunt și mai inimaginabile în lipsa ei. Putem oare să lăudăm caracterul antropomorf, umanitatea revoluționară a acestei plastici fără a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de dragul rigorii, ajunge să mutileze limba și capacitatea ei naturală de semnificare și conotare. Acest control totalasupra semnificațiilor posibile ale cuvintelor și termenilor devine, cred, în ultimă instanță, patologic. Iată, succint, observațiile mele pe marginea textului lui Sharf: 1. Cercul vicios: orice cuvânt este întru câtva folosit ambiguu, prin umbra lui de neprins, și își modifică sensul în funcție de contexte particulare (astfel se explică, de exemplu, imposibilitatea sinonimiei perfecte sau a... tradu cerii perfecte); totuși, prin chiar aceasta, el reușește să ofere
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
Bruntland a venit cu tema dezvoltării durabile: ecosistemul global este finit, orice depășire se întoarce împotriva dezvoltării fie din cauza diminuării resurselor neregenerabile, fie din cauza deșeurilor, a poluării. Societatea de consum înseamnă o mare risipă de materii prime și muncă, cercul vicios în care producția încurajează consumul care încurajează producția ... Astfel, se produce tot mai mult, tot mai sofisticat, dar și mai prost, spunea A. Toffler în Șocul viitorului (unde numea această economie, economia nepermanenței). "Reclama sufletul comerțului" a ajuns excesivă și
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
sistemului de îngrijire medicală bazat pe teritorialitate; cei cu o stare proastă a dentiției nu pot îndrăzni să meargă la stomatolog dacă tarifele sunt prohibitive etc. Lipsa educației din cauza sărăciei poate declanșa sărăcia (modelele explicative din sociologia educației evidențiază "cercul vicios" care leagă lipsa educației de nivelul de sărăcie 211). Funcționarea" sistemului educațional românesc a fost afectată de subfinanțare, de "reforme" și șocurile produse de "revoluție", "anomie socială", "mineriade", "restructurări" ale economiei, șomaj etc. Într-o societate în continuă (pre)facere
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
bazată mult pe cereale). Aproape toate secolele trecute au cunoscut valuri de foamete care au diminuat, chiar decimat populația. Numărul mare al morților reducea și posibilitățile de a lucra pământul, de a obține recolte mai bune, perpetuîndu-se astfel un ciclu vicios infernal pentru societate... În societățile industriale, bolile infecțioase se răresc, iar apoi sunt ținute sub control (mai ales după ce apar antibioticele). Se înmulțesc în schimb bolile cronice degenerative netransmisibile (bolile cardiovasculare, diabetul etc.). Spre deosebire de epidemii (când domnea spaima contagiunii), aceste
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
găsește rezolvarea, potrivit lui Mannheim, nici măcar în cadrul concepției totale asupra ideologiei: "A doua etapă în dezvoltarea concepției totale asupra ideologiei este atinsă atunci când noțiunea totală, dar supra-temporală, de ideologie este înțeleasă într-o perspectivă istorică"108. De aceea, evitarea acestui cerc vicios implică o abordare dialectică a problemei, potrivit căreia dezvoltarea contradicțiilor interne ale ideologiei, care reflectă fragmentarea (sau diferențierea) socială specifică lumii moderne, reclamă necesitatea intervenției sintetice a sociologiei cunoașterii. Prin dezvoltarea contradicțiilor interne care-i sunt proprii, concepția totală asupra
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
structurilor sociale"321. În teoria socială contemporană, atunci când se pune problema construcției sociale a realității, apare distincția dintre societate ca realitate obiectivă și societate ca realitate subiectivă. Asumpția situată la baza acestei distincții este dată de speranța ieșirii din cercul vicios care apare odată cu răspunsul la întrebarea referitoare la modalitatea de apariție a ordinii sociale, întrucât acesta poate fi construit în felul următor: "Societatea este un produs uman. Societatea este o realitate obiectivă. Omul este un produs social"322. Or, teoriile
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
interpretative propuse de Thompson este, înainte de toate, insistența pentru menținerea semnificației negative pe care Marx a atribuit-o ideologiei, fără a explica de ce anume o astfel de înțelegere trebuie prezervată cu necesitate. Din punctul meu de vedere, ieșirea din cercul vicios în care marxismul a plasat conceptul de ideologie presupune, ca prim pas, renunțarea la interpretarea relațiilor sociale în termenii luptei de clasă, câtă vreme structura socială și politică a societății contemporane se constituie pe alte baze. Mai mult, astăzi putem
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
de cunoaștere a realității socio-politice și că analiza epistemologică a conceptului poate reliefa o astfel de realitate. În această direcție, demersul meu s-a orientat înspre o depășire a semnificațiilor negative asociate ideologiei. Astfel, am accentuat că ieșirea din cercul vicios în care marxismul a plasat conceptul de ideologie presupune, ca prim pas, renunțarea la interpretarea relațiilor sociale în termenii luptei de clasă, câtă vreme structura socială și politică a societății contemporane se constituie pe alte baze. Mai mult, am subliniat
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
inclusiv din punct de vedere politic, i-l conferă funcția sa primară, aceea de integrare-identitate comunitară, la care se adaugă, din plan secund, cele de legitimare și de distorsionare. Am arătat apoi că un al doilea pas în depășirea cercului vicios privește asumarea constatării că dominația și interesele se află într-un plan secund; chiar dacă ele apar ca prima facie a ideologiei, nu reprezintă decât instrumentele prin care un grup sau o comunitate își construiesc și își conservă identitatea socială sau
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
paleontologia , susținute de arheologie, își dau mâna, înnoindu-și mereu cunoștințele despre primitivi. Omul preistoric s-a opus dispariției. Oasele sale descoperite în straturile terestre, dovedesc violentarea ființei umane de agenți naturali, care și-au lăsat urmele în fracturi, consolidate vicios. Tot pe oase au rămas și semnele unor maladii ca reumatismul, tuberculoza osoasă, cancerul ca și ale unor anomalii ereditare. Absența unor dinți, paradontoza relevă avitaminozele, decalcifierile, iar modificările determinate de schimbarea alimentației se reflectă în micșorarea maxilarelor. Dublarea nevoilor
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
asociată cu hipoglicemia (hypoglycemia-associated autonomic failure - HAAF) postulează faptul că hipoglicemia iatrogenă recentă în antecedente permite atât contrareglarea deficitară a glucozei (prin reducerea răspunsurilor adrenergice), cât și nerecunoașterea hipoglicemiei de către pacient (prin reducerea răspunsurilor simpatoadrenale neurogenice), astfel inducând un cerc vicios al hipoglicemiei recurente. Impactul clinic al HAAF este bine cunoscut în diabetul de tip I, dar poate afecta și pe aceia cu diabet zaharat de tip II. O caracteristică-cheie a HAAF este pierderea răspunsului secretor al glucagonului care, la rândul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
pe care Corneille îl traduce prin "bunătate". Numeroși comentatori au dat termenului o accepțiune morală făcând din el un sinonom al virtuții. Corneille se ridică împotriva unei asemenea interpretări căci, în piesele antice sau moderne, există multe personaje "rele, sau vicioase, sau pătate de vreo slăbiciune care se potrivește prost cu virtutea". După părerea lui Corneille, Aristotel denumește prin asta, "un caracter strălucit și înălțat printr-o obișnuință virtuoasă, sau criminală, după cum este ea specifică și potrivită cu persoana pe care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
aristotelice pe care o citește în următoarea traducere: "o reprezentare vie care, trezind mila și teroarea, curăță și temperează acest fel de pasiuni", el adaugă cu mâna lui: "adică trezind din amorțire aceste pasiuni, el înlătură ceea ce este excesiv și vicios în ele, și le readuce la o stare moderată și conformă cu rațiunea." Racine nu încetează cu elogiile către Euripide, pe care-l ia ca model, căci, scrie el în Prefața la Ifigenia, el era "extrem de tragic, adică stârnise într-
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ca oricare altă formă de divertisment, nu poate fi decât nefast, căci fiind ceea ce este, risipește darurile iertării și îndepărtează de Dumnezeu. Cei doi teologi iau în discuție însăși natura teatrului. Această artă este o incitare la păcat, reprezentând "pasiunile vicioase" drept plăcute și exacerbându-le. Nu numai că trebuie să existe pasiuni în Comedii, dar trebuie ca ele să fie puternice și violente, căci afecțiunile obișnuite nu sunt potrivite pentru a oferi plăcerea căutată, și nu ar exista nimic mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
atinge scopurile. Astfel le este arătat drumul celor care vor fi stăpânite de aceeași pasiune, să se servească de aceeleași metode pentru a atinge aceleași scopuri. În fine, chiar scopul urmărit de Comedie angajează Poeții să nu reprezinte decât pasiunile vicioase. Căci scopul pe care și-l propun este să placă spectatorilor, iar ei nu le-ar putea plăcea decât punând în gura Actorilor lor cuvinte și sentimente conforme cu acelea ale unor persoane pe care le fac să vorbească, sau
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
false născute din concupiscență, și care nu sunt plăcute decât prin faptul că încurajează înclinațiile corupte ale cititorilor sau ale spectatorilor. (...) Iar dacă luăm în considerare toate Comediile și toate Romanele, nu vom găsi în ele nimic altceva decât pasiuni vicioase înfrumusețate și colorate de un fel de fard, care le fac plăcute oamenilor de lume. Și dacă nu este permis să-ți placă viciile, nu poate să-ți placă ceea ce are drept scop să le facă plăcute!" (Nicole, Traité de la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu lasă în noi o mare dispoziție către această aceeași pasiune pe care am vrut să o simțim. Astfel, Comedia prin însăși natura ei este o școală și un exercițiu al viciului, pentru că ea obligă neapărat la provocarea unor pasiuni vicioase în sinea noastră. Să se aibă în vedere că întreaga viață a Comedianților este ocupată cu acest exercițiu: că ei și-o petrec în întregime învățând în particular, sau repetând între ei, sau reprezentând în fața spectatorilor, imaginea vreunui viciu, că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
încă o dată, poate prin urmare să se pasioneze, să se înfurie, să emoționeze, numai să stârnească apoi râsul oamenilor de treabă. Dacă i-ar lipsi ceva comic, dacă nu ar fi provoca decât lacrimi, ar fi atunci un gen foarte vicios și foarte dezegreabil." Totuși, în Prefața la Copilul risipitor (L'Enfant prodigue, 173712), el definește cu o clipă mai devreme obiectivele dramei, revendicând, în numele realismului, amestecul de tonuri, după modelul din viață unde momentele patetice nu încetează să coexiste cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
demascarea în dublu sens: pe de o parte a politicienilor corupți și pe de altă parte a lui Pamfil, ca responsabil de toate manevrele prin care aceștia au fost deconspirați. Discursul de învingător în confruntarea cu pletora de politicieni demagogi, vicioși și lași este, însă, de un optimism exagerat: Pamfil: Nu mă bucur pentru mine, Vizanti. Când am început lupta, singur și tânăr, cum eram atunci, am simțit cum se răsucește în mine și scrâșnește o țară în care voi erați
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
caragialiană, după cum o dovedesc personajele reductibile la cele câteva tipuri, asupra cărora marele dramaturg și-a pus o inconfundabilă amprentă: amicii, pișicherul politician, pseudosavantul și, ca element supraordonator, prototipul personajului marionetizat. 6.1.4. "Țărușul familiei" Deși "nici virtuoși, nici vicioși"69, așa cum consideră Nicolae Balotă, eroii lui Urmuz nu pot fi văzuți ca "formațiuni amorale"70. Ca și moftangiii lui Caragiale, creaturile lui Urmuz par să viețuiască nu într-o lume amorală și lipsită de repere valorice, ci într-una
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
se zice pe nemțește la Lumea ca voință și reprezentare. Iar Fii, figură de Mireille Mat-hieu, părea chiar că ar pricepe ceva. Michi se uita la ei fredonând Goodbye, papa, don't cry for me, cu figura ei de căprioară vicioasă, iar Manix se uita, firește, la Michi. Dacă Manix arăta deja de parcă ar fi avut treizeci de ani - l-am văzut de curând, arată de cincizeci - Papa, fotbalistul, ping-pongarul și poetul, nu părea nici de cincisprezece. Zic poet, întrucît avea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]