2,248 matches
-
nici numele nu i-l pomenise, da acu, de când lua pensie de pe urma lui, și la telefon tot așa răspundea : — Alo ! făcea baba ! Alo ! Aici Sofia general Ioaniu... — Ete, să mă pupi în cur, făcea și ea. Da baba de colo, vicleană : Ce zici ? Ce-ai zis tu, Vica ? — Ei, nimic, ce să zic, nu zisei nimic. Drăcui și io suveica asta. — Ei, dacă n-ai spus nimic... Și baba dă-i cu poveștile înainte : cum fusese Ioaniu preferatu lu Averescu și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu bărba-su. Și ăla, cumsecade, cum o fi fost, da slab și cam bătrâior, și cu nasu lung ; nu o plăcuse ea pe fii-sa și toată viața trebuise s-o ducă în cârcă. Da a dracului ce era, baba, vicleană și rafinată, nici dă-te mai încolo nu-i zicea fii-sii ; acu, c-o ajunsese bătrânețile și știa care i interesu ei, tăcea mâlc. Numa ei, care-i spunea tot, numa ei i-a povestit că nu i-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
bărba-su. Pân-la urmă, tot i-a tocat banii ! D-aia, după ce a tăcut mâlc, ani de zile, numa așa o auzeai : Alo ! făcea baba. Alo ! Aici Sofia general Ioaniu. — Ete, să mă pupi în cur, zicea și ea. Și baba, vicleană, de toate alea vorbea, da foarte greu povestea cum a fost și ce-a fost și unde-a murit bărba-su. Vezi că ajunsese comuniștii să le bage spaima în oase ! Da odată tot a scăpat-o gura de pensiune. — E-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tot vină cu o săptămână, cu zece zile mai devreme, anume ca să încaseze o sumă dublă. Nu cincizeci de lei, ci o sută... Și nu-și face niciun scrupul, așa cum orice om corect și bine-crescut și-ar face. Formidabil de vicleni sunt oamenii simpli, vicleni și cu tupeu... Și-atât de bine își cunosc interesul ! Ei nu se pierd ca noi, cei cultivați, în plasa sentimentelor, a idealurilor, ei n-au fost de mici educați în acest mod... Nu, ei își
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
săptămână, cu zece zile mai devreme, anume ca să încaseze o sumă dublă. Nu cincizeci de lei, ci o sută... Și nu-și face niciun scrupul, așa cum orice om corect și bine-crescut și-ar face. Formidabil de vicleni sunt oamenii simpli, vicleni și cu tupeu... Și-atât de bine își cunosc interesul ! Ei nu se pierd ca noi, cei cultivați, în plasa sentimentelor, a idealurilor, ei n-au fost de mici educați în acest mod... Nu, ei își cunosc interesul și și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
avea habar baba. D-aia-i și pusese în piept fii-sa biletu. D-aia scrisese toate alea-n bilet, fiindcă, dracu știe cum, Doamne iartă-mă, da dân când în când baba tot dispărea : ori că era mult mai vicleană ca ei, că se știe că ăștia de cade în mintea copiilor e de-o vicleniiieeee... Ori că i-o fi deschis pe furiș ușa putoarea de gineri-su, să se vază odată scăpat : s-o lovească tramvaiu, să-nghețe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
deschisese și pensiunea. Așa că d-aia nu putea el în fața lu soacră-sa să deschiză gura. Nici să-i spună soacră-sii de a dreptu că azi-mâine ea o să crape și să-l puie pe el pe carnete. Și baba, vicleană, se făcea că nu pricepe ce vrea el să-i spună. Încă nu se ramolise baba, avea ea ceva-n cap, că-ntr-o zi a scăpat-o gura : că ar vrea s-o puie pe Ivona pe carnetele ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o copilă față de el, care îl ațintește cu ochii ei, cuminți și atoateștiutori, mari și albaștri. O copilă față de el, dar care cunoaște viața dintr-un pur instinct, neavând nevoie să o mai și înțeleagă. Intuiția feminină care, ocultă și vicleană, stăpânește lumea, în timp ce lui nu-i mai rămâne altceva de făcut decât să-și plece, supus, înalta frunte pleșuvă. — Totuși nu credeți... nu vi se pare... stăruie tânărul. — Da, dragul meu, îmi este foarte clar, înțeleg... înțeleg. Cu amândouă mâinile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Sunt mult mai nevinovat decât presupuneți... De altfel, ca de obicei... protestează, zâmbitor, acesta. S-a creat o confuzie : domnul Ialomițeanu are impresia că reproșul o vizează pe surioara cu care a antamat o conversație aparte ; de aceea o lucire vicleană îi luminează ochii transparenți. Sentimente contradictorii se încrucișează, de altfel, în sufletul lui, făcându-se vizibile printr-o pulsație vie și trecătoare. Îi oferă, roșind, dar cu multă curtoazie, scaunul din apropierea sa distinsei doamne Mironescu, apoi întoarce o privire atentă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să puie o vorbă bună, să mai treacă de la ei : că și d-astea se-ntâmplă. Astea le știu de la Zahareasca. Știi ce, madam Delcă, zicea ea, știi ce ? O mână mai spală pe alta ! Ehei, că era și-asta vicleană și rafinată, și materialistă, și dată dracu și numa pentru ea... Așa că mai bine că n-am mai avut io copii, că cine știe ce nebuni mai ieșea ! Și să te amărăști cu ei să-i crești, să te lași pentru ei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în mine o voce străină), ultimă umilire... Mai simte el această umilire, că e lipsit de demna înțepeneală a morții, de acea înfiorătoare înțepeneală demnă ? Și așa îl duc prin curtea pietruită cu cărămizi bătrâne, printre care se strecoară tulpinile viclene și alburii ale florilor de piatră. Jos, peste cărămizile tocite ale curții, peste florile mov-galben-roz, este sicriul lucios, în care l întind. La fel ca și cu cearșaful, acum trag de sub el cuvertura. Capul i se bălăngăne, rămâne strâmb, i-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de manipulări prin zvonuri bine Întreținute și de control ideologic - cutuma comună spunea că, la o adică, dușmanul, un om aservit sistemului, poate lua chipul prietenului tău cel mai bun. Nu lăsase necontaminat nici măcar spațiul intim, toate strategiile lui abile, viclene erau lubrifiantul insidios care făcea să funcționeze mașinăria Anomaliei. CÎt despre lipsuri, În mod cît se poate de oficial, bezna din orașele patriei se regăsea și În stomacurile, În caloriferele, În garderobele și bibliotecile ei și, din ce În ce mai mult, În obiceiurile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și mai tare În mister. Cineva a aprins o scînteie În pulberărie. Era momentul ca Ceaușescu să dispară. CÎrmaciul Își reia discursul, dar cuvintele sînt mai putregăioase ca niciodată, e lipsit de vlagă, șovăielnic și absurd. Nu e acel absurd viclean și monstruos din raportările exagerate ale realizărilor regimului, ci unul venind dintr-o neadecvare la realitate: pune În continuare evenimentele de la Timișoara pe seama unor forțe ostile României (agenturi străine, cercuri imperialiste), cere poporului unitate (pentru a nu ajunge sclav pe
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lipsită de logică, fusese acceptată ca o caracterizare potrivită. Era o femeie taciturnă și purta fuste foarte lungi. La început, dăduse impresia că ar fi întârziată mintal, dar după un timp lumea începuse să spună: „Ruby nu e proastă, e vicleană“. Însăși Alex declara că Ruby e un mister. Totuși, nu-și dăduse seama de acest lucru până de curând; nu izbutise niciodată să creadă că Ruby ar fi o făptură stranie, cu gânduri și pasiuni ascunse. Alex nu înțelegea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
discuta cu părintele Bernard, adopta un fel de a vorbi solemn, care nu-i stătea în fire. — Adevărat. Preotul nu dădu curs acestei idei simple, dar plină de tâlc. Se uită la Gabriel cu bunăvoință, arborând un aer de atenție vicleană. Părintele Bernard era un bărbat înalt, frumos, deși cu o înfățișare ciudată. Părul negru, lins, îi era despărțit de o cărare la mijloc, și-i cădea în două plete drepte până la nivelul bărbiei. Avea un nas puternic, cu nări proeminente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
făcură pe Diane să nutrească visul unei „vieți adevărate“ alături de George. Poate că timpul avea să transforme legătura dintre ei, s-o reabiliteze și, prin aceasta, avea să-l reabiliteze și pe el. Dacă ar fi fost o femeie mai vicleană, și dacă ar fi fost mai puțin speriată de el, pentru că Diane continua să se teamă de George, deși în prezența ei se comporta cu atâta calm, ar fi putut precipita procesul de reabilitare, îndemnându-l să-și părăsească soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dar ia foarte mult timp - poate vei voi odată să o asculți. Nimic dramatic, nimic interesant. — Unde ai fost? — La N și la doamna Blackett. — N, impotentul ăla clarvăzător, mi-am închipuit eu. — De ce? I-am văzut mutra bătrână și vicleană pe stradă, e mereu pe urmele mele. Nu fi supărat din cauza asta. — Nu sunt. Ți-a fost frică să vii înapoi? Da, așa cred... Teamă c-am să te omor? — Nu... pur și simplu, teamă de tine... ești un câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
totuși s-a dus, ar fi trebuit să nu se mai întoarcă acasă în veci! Necunoscuta se îndepărtase deja, reluându-și calea pe strada Judecătoriei, fără să mai privească în urmă. Deși chiar și spatele ei proiecta stăruitor acel zâmbet viclean cu care Daniel o văzuse apropiindu-se de el cu doar câteva clipe mai înainte. În apropiere, un bătrân îmbrăcat într-o pufoaică gri, murdară și zdrențăroasă, cu căciulă pe cap, se oprise în mijlocul intersecției și i adresa răstit lui
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Daniel nu mai avea energie. Satisfacție și un soi de jenă inexplicabilă, asta putuse desluși Daniel în zâmbetul necunoscutei în timp ce se apropia de el fără a se grăbi, sigură fiind că nu-i va rata urechea; cu o privire derutantă, vicleană, își paralizase victima precum șarpele; mizase ca o lașă pe cavalerismul băiatului pe care nu-l cunoștea și despre care era sigură că spiritul său cavaleresc avea să-l împiedice să fugă; faptul că el nu avea intenția să fugă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
părăsit de el; dar, dacă cei mari îi sunt dușmani, trebuie să se teamă nu numai că ar putea să-l părăsească, dar și că ar putea să se ridice împotriva lui; căci cei mari sunt mai prevăzători și mai vicleni, și știu să-și rezerve întotdeauna timpul necesar pentru a se salva, după cum caută să-și câștige recunoștința aceluia care, după speranța lor, trebuie să învingă. Se mai adaugă faptul că un principe este întotdeauna nevoit să trăiască cu același
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
darnici, alțiilacomi; unii cruzi, alții miloși; unii sperjuri, alții oameni care își țin cuvântul; unii lipsiți de vlagă și lași, alții cutezători și curajoși, unii binevoitori și apropiați, alții mândri; unii iubitori de plăcere, alții caști; unii oameni întregi, alții vicleni; unii încăpățânați, alții docili; unii serioși, alții ușuratici; unii cu credință în Dumnezeu, alții fără religie, și așa mai departe. Știu prea bine că fiecare va declara că ar fi minunat dacă ar exista un principe care să aibă, dintre
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ingratitudinea lui. Plecă apoi să-l caute tocmai în Franța și îi luă atât domnia, cât și viața. Acela care va examina cu amănuntul faptele acestui om va găsi că el a fost și un leu sălbatic, și o vulpe vicleană, și va constata că a fost temut și respectat de fiecare, iar soldații lui nu l-au urât Nu se va mira deci observând că, deși era cel dintâi din neamul lui care ajunsese principe, știuse totuși să guverneze un
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
care le-ai supt!" 28. Și El a răspuns: "Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, și-L păzesc!" 29. Pe cînd noroadele se strîngeau cu grămada, El a început să spună: "Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn; dar nu i se va da alt semn decît semnul proorocului Iona. 30. Căci după cum Iona a fost un semn pentru Niniviteni, tot așa și Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta. 31. Împărăteasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
gest de îngăduință era inevitabilă. - Duceți-mă la închisoarea noastră. Nu vreau să cad în mâinile englezilor - a cerut condamnata, în adâncul ființei sale mai pâlpâind o undă de speranță. - Duceți-o acolo de unde ați luat-o - s-a învoit vicleanul Cauchon, care încă mai avea în vedere pedeapsa capitală. Pentru împlinirea diabolicei dorințe, mai era câte ceva de pus la cale. Inventiv, monseniorul a găsit imediat soluția. A organizat sustragerea lucrurilor femeiești ale condamnatei, lăsându-i-le doar pe cele bărbătești
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
ajungem în fața Mântuitorului nostru să fim (mult) mai „curați”. Cum? Păi prin iertarea, încă din timpul vieții, a unora dintre păcatele noastre. A multora dintre ele, de fapt (depinde și de duhovnic și de tine ce spui acolo, că cel viclean își bagă coada și aici făcând ca preotul să se grăbească, să nu vorbiți voi prea tare să audă tot ce ziceți etc.). E o ocazie fantastică. Și cu toate acestea eu nu înțeleg de ce lumea nu se prea duce
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]