1,742 matches
-
din notițele luate la curs. Când s-a oprit, crezând că “m-a dat gata”, spre stupefacția celor prezenți i-am spus: Me Me Se Me Pe Be (mai mult sau mai puțin bine). Poftim? N-am Înțeles, Îmi spune victorioasă. Dar dumneata crezi că noi am Înțeles? Reia pe Îndelete tot ce ne-ai spus, ca să te putem Înțelege. Și totul a decurs normal. Folosirea abrevierilor În textele scrise face economie de spațiu tipografic. Nu se recomandă utilizarea lor În
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Colonizarea greacă (secolele VIII-VI î. Hr.) din zona bazinului pontic i-a adus pe geți în legătură nemijlocită și îndelungată cu grecii. Contactele dintre autohtoni și grecii stabiliți aici, venind din coloniile Histria, Tomis și Callatis, au accelerat progresul geto-dacilor. Victorioși în cele două războaie cu dacii, romanii au cucerit teritoriul vechii Dacii, transformând-o în provincie romană, rezultatul imediat și de perspectivă fiind romanizarea populației. Peste această populație, rămasă în Dacia după retragerea aureliană (anul 271 d. Hr.), s-au
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
spectacolele de teatru, arenele sportive, Olimpiadele, petrecerile populare precum "saturnaliile''... Timp de 6 veacuri la Roma, dar și în alte orașe ale Imperiului, deviza "pâine și circ" a fost la ordinea zilei, împărații, marile căpetenii militare, la întoarcerea din bătălii victorioase, dar și senatorii și oamenii cu stare, organizau lupte de gladiatori, lupte între animale sau lupte între gladiatori și animale. Există o întreagă literatură de la asiro-babiloneni, la egipteni, greci și romani, privind cultul zeilor-taur, la luptele dintre oameni și tauri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
mai bine decât străbunii lor, aceasta fiind probabil un motiv pentru Che de a începe "Revoluția în America latină" în Bolivia, dar apreciez că putea s-o înceapă oriunde-in Paraguay, în Guatemala, Honduras, Nicaragua... Che avea în urmă, în afară de experiența cubaneză victorioasă, o experiență tristă din campania din Congo, de la care nu învățase se pare mare lucru, pornind probabil de la formula "dacă ai câștigat continuă, dacă ai pierdut continuă". În " El Diario de Che en Bolivia", publicat la Havana în 1968, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
îndată pe cât putu administrația și dispunerea celor 2 000 000 lei din casa Eforiei. De la dânsul, pe fugă, la Crăsnaru și la Lupu Costache. Mă asigurară că nu știau nimic, dar îmi citiră manifestul Kaiserului pentru pace în numele armatelor sale victorioase! și îmi anunțară căderea Triestului. După dejun, Lupu Costache sosi la noi. Era și Lia. Îmi propuse să merg cu dânsul la Vopicka, ministrul Americii, ca să telegrafiez lui Ionel, cerându-i eliberarea internaților din Huși și Dorohoi, ca să nu fim
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
biruitori, că țara ni se va mări și alte popoare vor fi eliberate, printre primele Polonia. „Și eu doresc ca Germania să fie învinsă, îmi răspunse. Polonezii sunt prea nenorociți în Germania. Ar fi și mai persecutați de ar fi victorioasă. Limba lor nu o mai pot vorbi, nici rugăciunea, care la școală se făcea în poloneză, nu se mai îngăduie. Copiii au refuzat să o spună pe nemțește, părinții au fost amendați cu 300 de mărci. N-au putut să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în privința așternutului rechiziționat pentru dânsul. A protestat că nici de o pernă măcar n a beneficiat.]( Ediția a II-a, 1997, pp. 110- 111. ) Chiar ziarele din Berlin vorbeau de rezistența dârză din Moldova. De unde sperau „Ein Siegesmarsch“(Un marș victorios (germ.). ), nu puteau înainta căci „românii se bat tot atât de bine ca francezii, dar sunt barbari“, pentru că în luptele corp la corp au mușcat nasul vrăjmașului, strigând: „Na, Moldova!“ Săracii băieți se gândeau, pesemne, că aveau în fața lor pe acei care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
212.) Marghiloman a insistat ca, în locul fiului împăratului, să pună pe tron pe unul din principii români. Nereușind, combătea plebiscitul. Altă uneltire criminală plecă de la Mitropolie chiar, Chemarea mitropolitului 153, care trebuia să fie aruncată din aeroplane când trupele germane victorioase aveau să intre în Moldova. Această monstruozitate ni se părea atât de inadmisibilă, încât nu ne venea s-o credem. Bănuiam invențiunea vrăjmașului ca să ademenească populația moldoveană. Părintele Moșoaia, care era bine cu toți prelații, confirmă. Chemarea, cum am aflat
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
al doilea din război se încheiase cu o mare umilință și durere pentru noi, care nu aveam nici o vină, după o luptă glorioasă, o sforțare strașnică materială și morală pentru a reface din armata înfrântă din noiembrie 1916 pe cea victorioasă de la Mărășești și Oituz în vara lui 1917. Aliații, la început, și rușii, mai ales, ne duseseră la dezastrul care pusese o țară pe drumuri. Francezii și englezii ne-au ajutat la urmă ca să ne vindecăm o parte din răni
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
zile grele și că îți voiesc binele, cum poți aluneca așa departe? Dai cu piciorul Angliei și Franței, nu vezi că Anglia iese biruitoare? Ce faci în ziua când Germania va fi învinsă?“ „Ce făcea Ionel Brătianu dacă Germania era victorioasă.“ „Ionel Brătianu a spus-o: își trăgea un glonț de s-ar fi nenorocit țara, dar Ionel Brătianu știa că nu se va întâmpla, căci Anglia nu a fost niciodată învinsă. Era un om politic care cântărise situația.“ „Fără mine
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lor, Machiavelli a accentuat lipsa de încredere pe care o inspirau forțele mercenare, întrucat acești soldați aveau puține motive să iși riște viața în luptă, atâta timp cât casele și familiile lor nu erau în pericol. Chiar când trupele de mercenari erau victorioase, după cum argumenta Machiavelli, tentația conducătorilor lor era să confiște puterea de la subalterni. Ideea lui Machiavelli a fost stabilirea unei agenții centrale florentine, cei Nouă pentru Miliție, care să îi înarmeze și instruiască pe țăranii din Toscana în tehnicile războiului modern
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Îndepărta câinele vagabond de acest ecosistem”. Pentru că nu am bani, Îmi permit tot eu răspunsul, fie măcar teoretic: Poate tot câinele, dar În ipostaza sa utilitară, de pază, vânătoare ori agrement, știind că varianta domestică a unei specii iese Întotdeuna victorioasă În fața variantei sălbatice, așa cum arată o lege a ecologiei. Și astfel, răspunsul acoperă ambele Întrebări. Pentru a Închide un ciclu, revin la preambulul capitolului, adică la casă, dar la aceea locuită, și ea ținta invaziei Vieții, chiar dacă sub forme dezagreabile
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
omului de rând se află îngropate sub construcțiile de la Canalul Dunărea-Marea Neagră, în gropile comune de pe lângă închisorile Aiud, Jilava, Pitești, Sighet și toate celelalte monstruase închisori. Omul de rând este omul de lângă noi, este cel alături de care în epoca comunismului victorios, stăteam „la rând” ceasuri nesfârșite ziua și adesea noaptea, pentru a putea procura acel minimum de alimente necesare supraviețuirii noastre și a familiilor noastre. Dar de omul de rând nu s-a îngrijit nimeni, niciodată. Marele adevăr, minunat prins în
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
și a devenit stăpîna părții de vest a Mediteranei (201 î.e.n.), Roma a inițiat o serie vastă de acțiuni în estul mediteranean. Pe la 167 î.e.n., hegemonia romană asupra acestei regiuni era un fapt împlinit. În 148 î.e.n., după patru războaie victorioase (215-205, 200-197, 171-167 și 149-148 î.e.n.), romanii au cucerit teritoriul Macedoniei și au declarat-o provincie romană. Doi ani mai tîrziu, armatele romane au învins forțele Ligii Aheene a Greciei, au distrus cetatea Corintului și au anexat Grecia. Către sfîrșitul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
oarecare rezistență. Răspunzînd apelului Papei Bonifaciu al IX-lea (1389-1404), regele Sigismund al Ungariei a condus o cruciadă la care au participat cavaleri francezi, germani și britanici. Armata aceasta a fost învinsă de Baiazid la Nicopole (Nicop) în 1396. Înaintarea victorioasă a otomanilor a fost oprită o vreme de acțiunile lui Tamerlan (1369-1405), cel mai mare cuceritor venit din Asia. Forțele otomane au fost zdrobite în bătălia de la Ankara din 1402, unde Baiazid a fost luat prizonier. După prăbușirea imperiului lui
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
luptător. El dorea desigur să fie acasă în toamnă cînd se strîngea recolta. Perioada campaniilor era deci de obicei cuprinsă între martie și septembrie sau octombrie. Spahiul avea dreptul și la o parte din prada de război obținută în bătăliile victorioase. Totuși, în perioada acoperită de relatarea de față, private de recompense și de realizări spectaculoase, trupele otomane nu au putut realiza cîștiguri prea mari din prăzi. Ele luptau mai ales nu în regiuni noi sau bogate, ci în ținuturile de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
începutul secolului al optsprezecelea, imperiul se afla în plin declin, iar elementele esențiale ale ordinii politice suferiseră și ele modificări sau încetaseră să funcționeze. Pentru o redresare reală a imperiului era nevoie de un conducător inteligent și de o armată victorioasă. În ambele privințe, anii de după domnia lui Soliman au fost martorii a numeroase dezamăgiri și dezastre. Evident, buna funcționare a guvernului otoman era intim legată de calitățile sultanului, de la care se aștepta îndeplinirea unor sarcini aproape supraomenești. Acesta nu numai
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
îndeplinească noul sultan erau pur și simplu să fie un bărbat adult cu minte sănătoasă și să facă parte din casa regală. Lipsa unor prevederi clare ducea la o concurență pe viață și pe moarte între pretendenți. De obicei, candidatul victorios își datora reușita norocului, puterii militare superioare și intrigilor de la curte. Rivalitatea acerbă dintre frați și alți candidați la tron a dus la un obicei conform căruia sultanul înscăunat își executa rudele potențial periculoase pentru a se apăra. Mehmed al
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
aveau dreptul de a se căsători și de a-și înrola fiii în corpul ienicerilor. Stabiliți la casele și cu familiile lor, acești soldați au devenit tot mai puțin dornici să lupte în ținuturi îndepărtate în ceea ce erau rareori campanii victorioase. În plus, slăbiciunea financiară a guvernului însemna că plata soldelor lor era adesea mult întîrziată. Din cauza aceasta, ca și a posibilităților oferite, ienicerii au intrat în comerț sau au devenit meșteșugari, ajungînd să constituie un element important în sistemul breslelor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de a o converti la catolicism stîrniseră o mare dușmănie față de aceștia. În 1716, Imperiul Habsburgic a sărit în ajutorul Veneției. Reîntors iar dintr-un război împotriva Franței, Eugeniu de Savoia și-a demonstrat talentele militare printr-un alt marș victorios care a acoperit tot teritoriul Balcanilor. Tratatul de la Passarowitz din 1718 a însemnat noi cîștiguri pentru monarhie, Austria dobîndind Banatul Timișoarei, nordul Serbiei, inclusiv Belgradul, și Oltenia (Valahia de la vest de rîul Olt). Imperiul Otoman păstra Peloponesul, dar Veneția a
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și erau stăpîni pe Belgrad. În acest moment, patriarhul de la Peć, Arsenie al III-lea Crnojević, care avea legături cu guvernul habsburgic, le-a cerut supușilor lui să se ridice împotriva dominației otomane. Inițial, armata austriacă a continuat să fie victorioasă, ocupînd în 1689 localitățile Niš, Skopje, Prizren și Štip. Următorul an a marcat însă o răsturnare a situației, forțele aliate fiind respinse spre fosta frontieră. Temîndu-se de declanșarea unui masacru dacă rămînea pe loc, Arsenie și vreo treizeci de mii
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
centrul încercărilor ei de a-i converti pe localnici. Să ne amintim că monarhia a intrat în 1737 în război datorită alianței ei cu Rusia. Această campanie, caracterizată printr-un comandament militar austriac incapabil, a debutat totuși într-o notă victorioasă. Orașul Niš a căzut iar în mîinile habsburgilor, armata invadatoare chemîndu-i încă o dată pe sîrbi în ajutor. Arsenie al IV-lea, patriarhul de la Peć la vremea aceea, a urmat exemplul predecesorului său și a dat urmare acestui apel. Atunci cînd
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
conducătorului și a aparatului său birocratic. Autoritatea centrală a statului urma să se extindă asupra întregii comunități. Diferența dintre evoluția imperiilor otoman și habsburgic poate fi explicată în mare parte prin trecutul lor contrastant. Ținuturile otomane fuseseră dobîndite de sultanii victorioși aflați în fruntea unor armate cuceritoare. Nu fusese nevoie de concesii față de nobilii locali; aceștia erau anihilați dacă nu cedau și nu treceau la islamism, după care deveneau supușii sultanului. Teritoriile habsburgice au fost în schimb achiziționate în primul rînd
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
stat predominant catolic; nici situația politică nu era satisfăcătoare. Cînd Arsenie și adepții lui au plecat din ținuturile sîrbești, ei se așteptau ca refugiul lor pe teritoriul Imperiului Habsburgic să fie de scurtă durată, sperînd că se vor întoarce împreună cu victorioasa armată austriacă. Pe măsura trecerii anilor și a stabilizării graniței, era de așteptat ca populația sîrbă să facă presiuni în vederea obținerii unui teritoriu special și a recunoașterii unei administrații laice. Chestiunea unei zone naționale era aproape imposibil de rezolvat. Aceasta
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
otomane urmînd să plece. Ei insistau și asupra faptului ca tributul și alte taxe să fie stabilite și percepute de oficialii sîrbi. Sîrbii au obținut pentru a doua oară aprobarea și sprijinul guvernului central. Nu numai că forțele lor erau victorioase pe cîmpul de luptă, dar sultanul l-a numit totodată pe Abu Bekir, vizirul Bosniei, pașă de Belgrad, dîndu-i poruncă să-i zdrobească pe ieniceri. În august 1804, forțele dahiilor au fost înfrînte, iar cele patru căpetenii executate. Odată cu eliminarea
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]