1,839 matches
-
toate anotimpurile de soarele călduț. Nu există durere și moarte, toată lumea își păstrează veșnic tinerețea. Nu există amărăciune și sărăcie, doar belșug și prosperitate. Nu sunt tulburări și panică, doar fericire, pace și stabilitate. În munții și dealurile acestei țări viețuiesc păsări prețioase și animale rare, pe întinse stepe pasc turme de oi, cirezi de vaci și herghelii de cai..." O realizare impresionantă în epopeea Jangar o constituie descrierea reușită a personajelor. De pildă, când vorbesc despre protagonistul acesteia, autorii anonimi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
acest om îl va condamna istoria. Pe 18 decembrie 2006, România a condamnat oficial comunismul, dar justiția n-a pronunțat prea multe condamnări. De o Revoluție fără justiție nu prea ai cum să te bucuri. Nevindecați, cu răni veșnic deschise, viețuim încordați la granița dintre două lumi, pândiți la fiecare pas de căderea în trecut sau în alte lumi tenebroase. Visez la ziua când nu vom mai atârna suspendați, încremeniți deasupra istoriei, ci vom parcurge, în fine, un destin. Până și
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
sat se simte chiar dacă nu se aude glas de om, câine, sau cocoș, îi simți prezența prin ceva tainic, nelămurit și aproape nepământean. Este ca o respirație proprie a satului și asta se presupune a fi tot din cauza oamenilor care viețuiesc în satul acela, oameni care trimit impulsuri tainice spre alte ființe asemenea lor, impulsuri la care știința nu a reușit să dezlege misterul. Teama ceea nelămurită se mai destrămă după un timp, cu toate că pădurea seculară devenise parcă mai neagră, mai
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de înfățișare, semne cum ar fi limba pe care o vorbesc, obiceiurile iar la ostași, uniforma. Un ostaș fără acte și fără uniformă nu mai aparține unei nații ci pământului întreg fiindcă moartea este nepărtinitoare și egalizatoare pentru tot ce viețuiește pe pământ. Dar ce-ți spun eu vorbele acestea, tu ești copil, nu trebuie să te gândești la moarte, ci numai a viață. M-am luat și eu cu vorba, hai ca să vezi mormântul.” Și băiatul de zece ani, cât
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
electorală. Lecția aceasta a fost destul de cruntă și poate vor învăța din ea și alții! Să sperăm, că la „a spera” nu ne întrece nimeni! Cine drege busuiocul? Despre cei care guvernează această umbră de țară, care de abia mai viețuiește cu ceva firfirici dați de la FMI, (și aceia cu o dobândă mare), am mai scris. Dar niciodată nu am disecat până la capăt cârdășia din guvernarea României, acea cârdășie infectă dintre noii fanarioți de Dâmbovița și urmașii grofilor maghiari care și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
au căznit apoi peste douăzeci de ani cozile de topor occidentale să facă praf tot ce se făcuse pe timpul lui. Și spre nenorocul și nefericirea noastră au reușit în cea mai mare parte. V-aș dori și vouă, celor care viețuiți pe aceste meleaguri în asemenea vremuri de lehamite, să simțiți măcar o dată în viața voastră sentimentul acela de înălțare sufletească, în care patria este mai presus de toate, în care să simți că trebuie să faci ceva, pentru ca țara aceasta
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
să te las, dispuși spre melancolie. Nici măcar banii nu-i însuflețeau prea mult. De la popoarele cucerite pretindeau un tribut în produse suficient cât să trăiască fără să fie siliți să muncească; de obicei a treia parte. Altfel, le lăsau să viețuiască după propriile obiceiuri, îngăduindu-le să facă întocmai ce-și doreau cu lucrurile rămase. Regii înșiși nu țineau dinadins să-și revendice dominația asupra pământurilor și asupra popoarelor, mulțumindu-se să se afle în fruntea longobarzilor. Dar cine cunoaște bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Întreg acest eșafodaj metabolic piratează energia obținută din nivelul fizic al existenței. Artistul este un fel cultură de ciuperci care trăiește În strânsă simbioză cu gazda sa, ființa sa biologică. Este extraordinar cum pot eu, ca ființă biologică, să con viețuiesc cu asemenea specie care trăiește În adâncul meu, funcționând după legi paralele, mobilându-mi etajul metaforic, complicându-mi Întregul metabolism fiziologic și mental. odată ce ai apucat să vezi, să respiri, să exiști prin poezie, odată ce ai prins gustul Ăsta, Întocmai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
navigheze În apele adânci ale lunii de miere. Ce obicei grotesc ! am remarcat eu. Pe vremea când inuiții stăpâneau aceste pământuri, tatăl fetei Îi dădea pretendentului un cal și un cuțit și Îl trimitea În pădure. Dacă reușea să supra- viețuiască timp de o săptămână cu aceste mijloace și se mai Întorcea și cu vânat, abia atunci fata era Întrebată dacă dorește să se mărite. — Da, spuse André, dar după aceea au venit francezii, oameni cu stil și maniere, care i-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
devenise și pentru el la fel de suportabilă ca miorlăitul unei pisici În călduri noaptea deasupra mahalalei. Ajungeam seară de seară unul la altul după echilibristica foarte complicată pe buza pră- pastiei de peste zi și ne bucuram că reușiserăm să mai supra- viețuim Încă o dată În acel dialog al surzilor și orbilor din care totuși mulți păreau să facă Îndeajuns sens ca să ducă o viață aparent Îmbelșugată și lipsită de griji. Secretul fericirii avea să fie găsit de roberto abia după vizita vărului
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Din viața periferiei bucureștene mizere, D. observă și reține preferențial aspectele comice, nu neapărat „vesele”, narate mai degrabă cu bonomie, însă nu fără incisivitate și nerv, și nu fără o seriozitate de fond care asigură calitatea umorului. Mahalaua în care viețuiesc personajele - așa-numita „Republica Barbă-Rasă”, adevărat „stat în stat” - este una dosnică și nevoiașă, văduvită de binefacerile edilitar-urbanistice moderne. Observația pătrunzătoare a prozatorului vizează limbajul micii lumi investigate, mentalități și comportamente caracteristice, recuzita curentă și practicile obișnuite ale traiului zilnic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
Urizen. Căci astfel Enitharmon zise: "Cînd În Adîncuri dedesubt din rumenele roade am cules, Chiar prin această am știut că eu Păcătuisem, și-apoi știut-am Că fără de răscumpărare din moartea Veșnică nu voi putea fi mîntuita: 390 Că Viața viețuiește peste moarte, și prin devoratoare pofta Toate cîte sînt există unele prin altele 211; în deznădejde de atunci Strălucitoarea vreme mi-o petrec; dar tu esti aprig și puternic Ca să rabzi astfel osîndirea Șinei; ia dar, din fruct Mănîncă Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-i hrănești mînia, se potoli-va-n pace. Dar daca încăpățînat cutezi aspra-mi porunca s-o refuzi, 145 Îți lua-voi sceptrul și coroană, și-mi rîndui-voi toate mădularele Cu aprigă asprime, si in nedeslușire te-arunca-voi, Unde nimic nu viețuiește 312, să rătăcești acolo; și dacă ostenit te-ntorci, Plîngînd la pragul Existenței, îmi oțeli-voi inima-mpotriva-ți În veci de veci, si nu te-oi mai primi nicicînd. 150 Veșnica-ți soarta va fi Știință cea cu chip
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
un Val sămînță cea nemuritoare; 635 Cu ferestrui din nemilosul cer noi îl acoperim, si cu pereți Și vetre grozăvnicia egoistă o ferim, pînă cînd întru totul dezbinate, Ne vedem umbrele născute în familii, si de acolo știm Că Omul viețuiește prin Frăție și Dragoste Universală. Ne-mbrățișăm unii pe alții, la piept ne strîngem și mai tare329. 640 Nu pentru noi, ci pentru Veșnică familie trăim 330. Omul trăiește nu doar prin Sine, ci-n chipul fratelui său Fiecare pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lăcusta care cîntă, bea și rîde: Iarnă sosește; și-îndoaie zveltul trup fără să murmure. Acolo e Urzica, cea care-nțeapă cu puf moale; și-acolo (e) Scaietele cel revoltat a cărui jale-amară este crescută-n laptele-i Și care viețuiește prin disprețul față de-al său vecin; acolo toate leneșele buruieni, 765 Ce se tîrăsc prin sumbrele cotloane, multele mădulare și le-arată Goale în toată frumusețea lor, dansînd în jurul Teascurilor Vinului. Dansează-n jurul muribunzilor și urletul îl beau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Printr-o naștere Spirituală Nouă Regenerata din Moarte" (Vala, IX, 223-224). Omul răscumpărat are un trup spiritual și "Omul Mîntuit în Mistuire nu putea intra" (Vala, IX, 290), căci focul Duhului era asupră-i. Blake va spune și că "Omul viețuiește prin Frăție și Dragoste Universală" (Vala, IX, 638), sens pe care îl va adînci în Jerusalem cînd va proclama: "marea mea chemare [este]/ Să deschid Lumile Veșnice, să deschid Ochii cei nemuritori/ Ai Omului spre înăuntru în Lumile Gîndului, în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
n. 1). 311 (IX, 94) Urizen dădu caii Luminii în mîinile lui Lúvah: Luvah-duhul a urcat din inimă în creier (vezi Makifim) și apoi a coborît (căzut) în coccis (Orc). 312 (IX, 147) și în nedeslușire te-arunca-voi, Unde nimic nu viețuiește: vezi supra notă despre nedeslușire (the indefinite) (III, 208). 313 (IX, 150) Știință cea cu chip de fiara care pe șine se distruge: Pentru Blake știință se aseamănă astfel șarpelui ouroboric, simbol al alchimiei. Ideea subliniată este probabil natură distructiva
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
înfă țișarea comună a umanității; și acest lucru a fost posibil după sfântul Irineu, deoarece Duhul Sfânt s‑a coborât asupra Fiului lui Dumnezeu făcut om, care a acceptat să locuiască în mijlocul neamului omenesc, să poposească între oameni, să con‑ viețuiască cu creatura lui Dumnezeu, operând în ea voința Tatălui. Distanța față de transcendent este atât de mare încât nu permite să facem reprezentări: cu cine să‑1 comparăm pe Dumnezeu și cu ce imagini să‑l ase‑ mănăm?67 Dumnezeu nu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
pe pământ. De aceea, incinerarea era însoțită de veselie − care nu tulbură sufletul în drumul său (v. asemănarea cu Bardo-Thödol). Mai mult, Herodot arată că atât Zamolxis cât și discipolii lui nu “pier ci pleacă într’un loc unde vor viețui de-a pururi, bucurându-se de toate cele bune ” (eliberarea în planele spirituale a celor ajunși, ca și Zamolxis − adică a discipolilor − la un nivel compatibil cu acestea, n.n.). Dar pentru asta (a trăi conform scopului evoluției universale, n.n.), geții
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Studiu cu privire la stima de sine la elevii cu deficiențe de auz Prof. Ady Cristian Mihailov Prof. Ana Rotaru Prof. Demmys Rusu Grup Școlar „V.Pavelcu” Iași Integrarea implică „subordonarea individului față de ansamblul social în care viețuiește.” (Fl. Georgescu, 1998, p. 111). „Procesul integrării, realizat prin practicarea exercițiilor fizice, se manifestă bivalent: individul este antrenat în sfera de acțiune a unei realități sociale - cultură fizică - și, prin această, are loc integrarea în circuitul de ansamblu al vieții
Studiu cu privire la stima de sine la elevii cu deficien?e de auz by Ady Cristian Mihailov [Corola-publishinghouse/Science/83989_a_85314]
-
speculații și ipoteze și va trebui să-și activeze însușiri și facultăți noi. Dincolo de circumstanțe însă, inevitabil trecătoare, cred că trebuie afirmat adevărul și trebuie făcut binele, atribute care, prin ele însele, conduc evoluția, procesul de devenire. Căci omul modern viețuiește o prăpastie între idee și realitate. Platon, care încă vedea în idee adevărata realitate, a rămas, din păcate, atît de departe... Bibliografie * Ahrens John, Governance and Economic Development, Edward Elgar, Cheltenham, 2002; * Allegret JeanPierre, Le Merrer Pascal, Economie de la mondialisation
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
În care Dacia putea fi socotită o provincie puternic romanizată. După cum s-a dovedit În secolele următoare, romanizarea a fost un fenomen ireversibil, adică niciodată nu s-a mai revenit la situația de dinaintea cuceririi traiane și pe teritoriul Daciei a viețuit În permanență o populație romanizată - daco - romanii. Continuitatea daco-romană. Interpretarea logică, a informațiilor izvoarelor antice duce la concluzia că Aurelian a retras din Dacia armata și administrația. Bineînțeles, a trecut la sud de Dunăre și acea parte a populației ale
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
la loc, pleacă în cercetarea unei lumi pe care nu o cunoaște, iarna. De aceea, traiectul său este unul inițiatic, având ocazia nesperată (dar nu fără greutăți) de a cunoaște ce se întâmplă pe timpul iernii în locurile unde pe timpul verii viețuiesc el și familia lui. Cele două universuri suprapuse nu au nimic în comun, fiecare având regulile lui și fiind populate de personaje diferite pentru că "există atât de multe făpturi cărora nu le priește vara, primăvara și toamna [...]. Tuturor celor care
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Zilele si nopțile. Frunza-n codru cât învie, Doina cânt de voinicie, Cade frunza gios în vale, Eu cânt doina cea de jale. Doina zic, doina suspin, Tot cu doina mă mai țin. Doina cânt, doina șoptesc, Tot cu doina viețuiesc". Prin doină își exprimă țăranul român emoțiile de dragoste, bucurie, tristețe. Sunt mici poeme în ritm liber și viu. Horele sau cântece acompaniate de dansuri care, precum Călușarii, amintesc de Salieni. Vicleimurile sau mistere ale Nașterii pentru marionete; Descântecele, formule
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
înfă țișarea comună a umanității; și acest lucru a fost posibil după sfântul Irineu, deoarece Duhul Sfânt s‑a coborât asupra Fiului lui Dumnezeu făcut om, care a acceptat să locuiască în mijlocul neamului omenesc, să poposească între oameni, să con‑ viețuiască cu creatura lui Dumnezeu, operând în ea voința Tatălui. Distanța față de transcendent este atât de mare încât nu permite să facem reprezentări: cu cine să‑1 comparăm pe Dumnezeu și cu ce imagini să‑l ase‑ mănăm?67 Dumnezeu nu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]