10,890 matches
-
să spui? Întrebă, ca să câștige timp, pe când evalua acest nou fapt. — Femeia e În posesia a ceva ce aparține Bisericii. — Despre ce-i vorba? Noffo rămase o clipă stânjenit. — Nu... nu pot spune. — La Florența nu e permisă inchiziția fără vinovăție manifestă. Crezi că ești la Roma? replică poetul. — Nu pot pentru că nu știu. — Cum? exclamă Dante uluit. Ce Înseamnă asta? Cum poți să o acuzi, dacă nici nu știi ce a furat? Știm că cineva i-a dezvăluit un secret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe mine, zise celălalt punându-i o mână pe umăr. Dante Îl respinse cu un gest brusc. Voia să adauge ceva, Însă mai apoi se răsuci și reîncepu să alerge spre ținta lui. Nu pot, prietene. Am o Întâlnire cu vinovăția, strigă În timp ce se Îndepărta fără să se Întoarcă. Ați fi făcut mai bine să beți vinul acela, dumneata și ceilalți priori. Acum ați visa, În loc să trebuiască să vă treziți. Între timp apăruse unul din arcașii mercenari, cu săgeata potrivită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și mai perisabil, lutul, un duplicat al propriului sine, o marionetă confecționată, conform tuturor uzanțelor magice, după chipul și asemănarea Sa, pe care l-a sacrificat, transferând asupră-i pedeapsa pătrunderii acelui ceva misterios și inaccesibil minții noastre mărginite - o vinovăție, un secret fundamental care i-a indus o frică divină, copleșitoare și insuportabilă. ...Pentru a-și apropria șansa uciderii animalului vital, primitivii vânători Îl desenau mai Întâi pe pereții peșterilor străpuns de sulițe, nutrind convingerea că, biruindu-i spiritul, capturarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
meșteșugul cumplit al torturii dus la perfecțiune de călugării dominicani Încă din urmă cu un secol, când Îl exersaseră pe pielea catarilor. Nimeni nu rezistă la aceste chinuri bestiale. Mărturisesc tot ce li se cere, mai ales că, În schimbul recunoașterii vinovăției, li se promite iertarea. În loc de iertare, primesc Însă pedeapsa arderii pe rug, pentru că Își retractează primele declarații, ceea ce Îi așază În postura de eretici. Fricos și ezitant, Clement al V-lea pronunță, În aprilie 1312, la Conciliul de la Vienne, hotărârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doar dacă rațiunea probă ne permite să punem semnul egalității Între un lagăr de exterminare și un lagăr de muncă. Dur, extenuant, inuman, dar altceva, totuși, decât o cameră de gazare unde sunt trimiși la moarte oameni a căror unică vinovăție o reprezintă apartenența la o altă rasă. Poate că da, pentru mulți dintre cei care au ajuns În gulag, finalul a fost același. Pentru mulți nu e totuna cu pentru toți Însă. Contează și cum se ajunge la acel final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gol: - Nu se poate... nu e posibil... nu pot să cred... - Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o, mai mult ca s-o scot din transa care o paralizase subit. În loc să sune grijuliu, așa cum intenționasem, vocea mea degaja mai degrabă vinovăție. Și chiar mă simțeam vinovat, deși eram perfect conștient că nu comisesem nimic rău și că n-am nici un amestec În lovitura pe care Eveline o recepționase În plin, făcând-o să se clatine. Era realmente caz de groggy sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Încercat să glumesc din nou. Am de partea mea, dacă nu altceva, măcar prezumția de nevinovăție; funcționează În toate justițiile de tip democratic din lume... - În schimb, toate polițiile, indiferent de tipul lor, operează, până la proba contrarie, cu prezumția de vinovăție. De-aia sunt polițiștii atât de iubiți pretutindeni. M-am uitat la ea vexat. - Stai puțin, tu vorbești serios? Vrei să spui că... - Deocamdată, eu nu vreau să spun absolut nimic, vreau doar să te Întreb câteva lucruri. Ești liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
crezi că ar fi putut să comită crima? - Oricine În afară de mine. - Și de mine. Persoanele de față se exclud, sper... - Pentru că Îmi cer să fac pe polițistul, Îți răspund ca un polițist: până la proba contrarie, asupra oricui planează prezumția de vinovăție. Prin urmare... - Bine, unu la zero. Acum răspunde, te rog, la Întrebare. - Nu cred că sunt foarte obiectiv, dar... De fapt, nici nu e vorba despre obiectivitate aici. Un raționament elementar Îl indică drept posibil autor pe Zoran. Sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nu erau singurele persoane care aveau acces la camera manuscriselor: mai era și doctorul Wagner. Oricât ar fi fost de improbabil (ca să nu spun imposibil), teoretic, și Magistrul putea face tot ce le puneam În seamă celor doi. Prezumția de vinovăție... Mai greu era de răspuns la Întrebarea de ce ar fi făcut-o, Însă, onest vorbind, nici de ce ar fi făcut-o Zoran și Bergman nu rezulta de nicăieri. În al doilea rând, subzista foarte practica problemă cum intrase oricare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
adăposteau Statutul Centrului. Cui pe cui se scoate, Într-adevăr! 36 Dimineața, când ne-am Întâlnit, am privit-o foarte atent pe Eva, Încercând să descopăr pe fizionomia ei un semn oricât de vag de tulburare sau, de ce nu?, de vinovăție. Era puțin probabil să fi dormit dusă și să nu-și fi imaginat că, În timpul nopții, Îmi bătusem capul, străduindu-mă să dibuiesc cine mi-a furat pistolul, și nu credeam că mă considera atât de subțire la cerebel Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
făcut, Însă n-am avut de ales, crede-mă. Acum putem să ne Întoarcem la treburile noastre? Da, acum puteam, inima mi-era mult mai ușoară decât Înainte, cu toate că, poftim, altă nenorocire pe capul meu: mă Încerca un sentiment de vinovăție față de Eva pentru bănuiala mea stupidă cu furtul pistolului. Probabil că se și vedea sau poate că doamna psiholog nu-și pierduse cu totul reflexele profesionale - fapt este că mi-a zâmbit Împăciuitoare: - Nu trebuie să-ți faci probleme, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și cât de amarnic este, iar greșeala mea în ceea ce privește nesocotința a ceea ce era înăuntrul meu, crezând uneori că totul nu e decât o întâmplare, mi se pare acum, pe acest tărâm, pur și simplu de neînțeles, iar senzația aceasta de vinovăție mă urmărește precum cel mai crunt sentiment de deznădejde încercat de cineva. Dar unde să alerg să scap, unde să fug, sub ce văgăuni să mă ascund, ce speranță mai poate fi în sufletul acesta înfricoșat asemeni unui animal hăituit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de avalanșa de petiții ale atîtor suflete chinuite, nu-i răspundea. În timp ce Antoni Fortuny se topea În remușcări și supărare, Sophie, de cealaltă parte a zidului, se stingea Încetișor, văzîndu-și viața naufragiind Într-o boare de Înșelăciuni, de delăsare, de vinovăție. Nu-l iubea pe bărbatul pe care Îl slujea, dar simțea că Îi aparține, iar posibilitatea de a-l părăsi și de a-și duce copilul altundeva Îi părea de neconceput. Și-l amintea cu amărăciune pe adevăratul tată al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
celuilalt luptător, ceea ce, în această situație concretă, s-ar reuși lăsându-se deoparte, fiind inutile, procedeele persuasive utilizate până atunci și adoptând fără nici o rezervă metode disuasive care nu excludeau folosirea forței brute. Dacă capitala se afla, din cauza repetatelor sale vinovății, supusă stării de asediu, dacă forțelor militare le revenea sarcina de a impune disciplina și de a proceda în conformitate în cazul unei alterări grave a ordinii sociale, dacă înaltele comandamente își asumau responsabilitatea, sub cuvânt de onoare, de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
tehnică a cuvântului mărturisire, Mai mult sau mai puțin, domnule comisar, Mai mult sau mai puțin nu e suficient, cunoașteți sau nu cunoașteți, În acest sens la care vă referiți, nu o cunosc, Mărturisire înseamnă declarare a propriilor greșeli sau vinovății, de asemenea poate însemna și recunoașterea vinei sau a acuzației, de către acuzat, în fața autorităților sau a justiției, credeți că aceste definiții se potrivesc riguros cazului de față, Riguros nu, domnule comisar, Foarte bine, continuați, Soția mea era acolo, soția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
prezumptiv inocent, după aceea se află că criminalul se afla acolo, Pot să pun o întrebare, albatros, Puneți că eu voi răspunde, papagal-de-mare, întotdeauna am fost bun la dat răspunsuri, Ce se va întâmpla dacă nu se găsesc dovezi ale vinovăției, Același lucru care se va întâmpla și dacă nu se găsesc dovezi ale nevinovăției, Cum trebuie să înțeleg asta, albatros, Că există cazuri în care sentința e scrisă înainte de crimă, Așa stând lucrurile, dacă am înțeles bine unde vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe vulturul dumneavoastră pescar și pe soțul ei, căruia nu s-a ajuns să i se dea un nume, sărmanul, și pe cei trei peștișori care au apărut acum, lupul, pisica și țiparul, îi vreau zdrobiți de greutatea dovezilor de vinovăție imposibil de negat, atacat, contrazis sau contestat, asta este ceea ce vreau, papagal-de-mare, Voi face ce voi putea, albatros, Veți face exact ce v-am spus adineauri, totuși, ca să nu rămâneți cu idei proaste despre mine și, fiind eu, așa cum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
neliniștitoare a superiorilor săi, dar nu garanta că va reuși s-o facă, spuse că i se dăduse termenul extrem de scurt de cinci zile ca să încheie investigația și că știa dinainte că nu-i vor accepta decât un verdict de vinovăție, și mai spuse, adresându-se soției medicului, Persoana pe care vor s-o transforme în țap ispășitor, iertată fie expresia nepotrivită, sunteți dumneavoastră și, de asemenea, pe locul următor, posibil, soțul dumneavoastră, în privința celorlalți, nu cred că în perioada imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acasă la medic, nici nu avea motiv să se ducă din nou în parcul unde se împăcase cu câinele lacrimilor, Constante pe numele său oficial, și unde, ochi în ochi, spirit cu spirit, stătuse de vorbă cu stăpâna lui despre vinovăție și nevinovăție. Nici nu s-a dus să pândească la ce făceau tânăra cu ochelari fumurii și bătrânul cu legătura neagră ori divorțata de cel care fusese primul orb. În ce-l privește pe acesta, autorul dezgustătoarei scrisori de denunț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o parte și se apucă să lucreze. Hârtia pe care o folosea avea logotipul de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări și putea, nu chiar mâine, dar cu siguranță poimâine, să fie prezentată de procuratură ca probă a celei de-a doua vinovății ale sale, adică, folosirea materialului de scris al administrației publice în folosul său propriu, cu circumstanțele agravante ale naturii particulare ale acestui material și ale caracteristicilor conspirative ale acestei utilizări. Comisarul se apucase să scrie acolo nici mai mult, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
reflecție. Și hanul trebuie să le fi aparținut, cândva. Era una din morile lor, iar turnul era un depozit, Înainte să fi fost transformat Într-un loc de popas pentru pelerini. Iarăși familia Cavalcanti. Și iarăși sentimentul acela perfid de vinovăție. Priorul scutură din umeri, pentru a se elibera, și se concentră din nou asupra hanului. Blazonul reprezenta un Înger cu aripile larg deschise. O mână necunoscută acoperise cu un strat de culoare ceva scris după cuvântul „Înger”. Dar timpul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
urcat mai Întâi prin cele șapte ceruri ale celor șapte planete. În ordinea exactă În care le-au așezat Înțelepții astronomi de la Bagdad, cu viziunea lor minunată. Prin pustiuri de beznă și de lumină. Și prin lacul de foc al vinovăției. Dante scutură din cap. - Poate că vrei să spui În ordinea În care le-au așezat Înțelepții Greciei. Aristotel și marele Ptolemeu. Lacurile acelea de foc și de beznă despre care tu vorbești nu sunt stâlpii lumii, ci ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
lungul drum până la han alergând din răsputeri. Între timp, se blestema pentru cât fusese de neprevăzător. Mișcat de ceea ce văzuse la Stinche, ordonase ca omul să plece liber. Fusese o decizie luată nu cu rațiunea, ci dictată doar de simțământul vinovăției de a fi fost cauza indirectă a torturii. Eliberându-l, se supusese dorinței de a-și alinga din amintire chipul Însângerat, articulațiile dislocate. Dar poate că mai avea totuși vreme să-l oprească. Probabil că matematicianul Încă aștepta să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
e de ajuns ca să vă sugerez prudență, dumitale și călăilor dumitale. Florența e un pământ al libertății, unde orice om, fie că s-a născut aici sau a venit dinafară, are dreptul să nu fie Întemnițat fără dovezi sigure ale vinovăției. Așadar e nevoie de ceva mai mult, ca să arunci În lanțuri pe cineva, decât pălăvrăgelile adunate prin piață. Șeful gărzilor se făcuse stacojiu. - Dar e un ghibelin... protestă el cu vocea sugrumată. - Așteaptă până să faci ceva, e un ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mesei de scris, și Întrezări albeața hârtiei. Omul părea aplecat să scrie ceva, În ciuda luminii insuficiente. - Arrigo, trebuie să te justifici, adăugă el cu mai puțină răceală În glas, apropiindu-se. Tonul său hotărât se fisura. Acea certitudine absolută În privința vinovăției sale, care Îl dominase În ultima oră și care Îl condusese până acolo, se clătina dinaintea dimensiunii gestului pe care era pe cale să-l facă. Oare greșise atunci când se Încrezuse orbește În scrierea lui Mainardino? Dacă Arrigo era Într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]