14,396 matches
-
Așadar sfințenia rămâne un ideal realizabil doar la nivelul individului, nu și la cel al umanității. Paradoxul revelat și imputat de Ezdra lui Dumnezeu este următorul: cum de numai poporul lui Israel suferă consecințele păcatelor sale, în vreme ce babilonienii, mult mai vinovați și acoperiți de păcate, sunt tratați de către Acesta cu înțelegere, ba chiar cu simpatie complice? Dumnezeu răspunde reproșurilor lui Ezdra prin gura îngerului Uriel („Focul lui Dumnezeu”): „Nu poți pricepe tainele cerești plecând de la realitățile pământești”. Ceea ce reprezintă un paradox
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și, în același timp, menține, sorbind la răstimpuri apa mării, echilibrul hidrologic al pământului. În pasajul despre Hades se găsește o interpolare creștină. Baruh îl roagă pe îngerul Phamael să-i arate pomul care „l-a rătăcit pe Adam”. Pomul „vinovat” era o viță-de-vie, răsădită în Paradis de către îngerul Samael (în traducere, „Otrava lui Dumnezeu”). Văzând isprava, Dumnezeu îi blestemă pe amândoi: și vița, și îngerul. De aceea îi interzice lui Adam să se apropie de fructul socotit, încă de la origine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îi va arunca pe îngerii rebeli „în străfundurile pământului”, pregătind în același timp lichidarea uriașilor, ale căror suflete vor continua totuși să-i bântuie pe fiii bărbaților și ai femeilor „până în ziua sfârșitului” (16). Îngerii se fac de două ori vinovați: o dată pentru că „s-au spurcat amestecându-se cu sângele femeilor (15,4) - comportându-se așadar „ca fii ai pământului” (15,3), și nu ca „fii ai cerului” - și a doua oară pentru că au dezvăluit țiitoarelor lor taine importante (17,3
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
multe te mai îngrijești și te frămânți, însă un lucru este necesar: Maria a ales partea cea bună, care nu-i va fi luată"17. Știi, ce-a spus El nu m-a mângâiat: m-a făcut să mă simt vinovată față de tine, ca și cum aș fi furat de la tine nu timpul, nu bucuria, ci viața însăși și aș fi fugit și aș fi ascuns de toată lumea comoara aceea, iar tu ai rămas acolo, fără bucurie, fără ajutor, fără lumină, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Maria și-a dat seama de deruta În care se afla Gruia. ― Ce se Întâmplă, iubitule? Te văd preocupat de ceva. Nu trebuie să fii Îngrijorat pentru ce mi s-a Întâmplat aseară, fiindcă nu e nimic grav. ― Cine-i vinovat, dacă ți-ai luat bărbat doctor? Ignoranța-i sfântă. ― Ce să fac și eu, dacă n-am avut de ales? - a plusat Maria, Îmbrățișându-l. ― Acum trebuie să plec, scumpo. Când Îmi voi termina treburile, voi trece pe la voi, să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu mare bucurie, fiindcă acesta vorbea de parcă ar fi trăit o viață Întreagă În satul din care venea el. ― Domnule profesor, unde ați Învățat vocabularul acesta de la țară atât de frumos? - a Îndrăznit să Întrebe Gruia. ― Tot prietenul nostru e „vinovat” și de acest lucru. ― ??? ― Când am terminat clasa a patra primară, am petrecut două săptămâni de vacanță la bunica lui Petrică din Pomârlata, dragule. Atunci l-am cunoscut și pe badea Petrea - unchiul lui - care ne lua În pădure aproape
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
i-ar mai fi luat-o. Cânta cu ochii pe jumătate închiși, ca un apucat, plutind în lumea lui. Dar, după ce cânta așa o vreme, lăsa găidulca din mână și începea să lovească în ea cu arcușul, de parcă găidulca era vinovată că el nu deprinsese bine toate cântecele din moși-strămoși sau dumnezeu mai știe ce. Sfârșindu-și istorisirea, Mitică al lui Caloianu își lăsă capul în piept și rămase nemișcat pe scaun. Impresionat de cele auzite, Stelian îi spuse vecinului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zbor o vorbă... Că în meseria asta a mea mai cunosc pe unul, pe altul și aflu multe. Cică acum îi dau zor, ca să-i facă proces lui Pătrășcanu, da' un proces cu ușile închise, mă-nțelegi... Ca să-l scoată vinovat și de laptele pe care l-a supt de la mă-sa și să-i închidă gura definitiv... Pricepi ce-nseamnă asta, definitiv?... încheie Ticu și simulă cu mâna dreaptă tăierea beregatei. Mafalda îl trase îngrijorată și supărată de mânecă, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cum ziceam, cu luare aminte... Trebuie să-mi cer scuze, pentru că personal nu cunosc prea bine situația social-democraților lui Titel Petrescu, dar totuși consider că nu e o situație normală. Ce fapte grave au săvârșit, de ce crime se fac ei vinovați, de-a fost nevoie să fie condamnați la închisoare?... Sincer să fiu, nu înțeleg!... Ceaușescu vru să protesteze, dar Dej îi făcu semn să nu-l întrerupă pe oaspetele din Vest. Noi, în Italia, avem relații foarte bune cu tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai mic, iar Alexandru Drăghici se încruntă și mai tare. Ceaușescu însă fierbea de-a dreptul. Replică cu voce repezită: Lucrețiu Pătrășcanu, care avea de gând să ne trădeze și să fugă din țară la patronii săi anglo-americani!... Dacă e vinovat, de ce nu i s-a făcut până acum un proces?... ripostă Nando Rossi în același fel. Eu vă asigur pe dumneavoastră, cu mâna pe conștiință, că Lucrețiu Pătrășcanu este un comunist cinstit și că l-ați trimis la închisoare absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dar dacă Pătrășcanu va fi condamnat, în ciuda nevinovăției sale dovedite?... Atunci înseamnă că s-ar face o eroare judiciară, conchise calm Gheorghiu-Dej. Dar dumneata fii convins că tribunalul îl va judeca pe Pătrășcanu fără părtinire și nu-l va scoate vinovat, dacă se va dovedi nevinovat! îl asigură el și se sculă de la masă, pentru a da de înțeles că întrevederea se încheiase. Acum trebuie să plec la "Republica"..., mai zise, întinzându-i mâna. Transmite-i tovarășului Togliatti salutările noastre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că unei odrasle cu un tată ca al ei nu i se cuvenea, pe scara ierarhiilor sociale și profesionale din țara fericirii sociale, decât o lopată grea sau o coadă aspră de mătură! Dar de ce crimă îngrozitoare s-a făcut vinovat tatăl tău, de l-au condamnat la atâția ani de închisoare?... o întrerupse Victor, impresionat de cele aflate. Felicia zâmbi cu tristețe. A, nimic deosebit, decât că tata avea obiceiul de a le spune colegilor și prietenilor, la o halbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
i se împăinjenească privirea și să îi tremure vocea, ceea ce nu i se întâmplase niciodată până atunci. Întâlnise destule cazuri grave în lunga lui carieră ca să nu se simtă copleșit de ceea ce descoperise acum. Ceea ce l-a perturbat este că vinovat era nervul IX ! El fusese cel incriminat și atunci când intervenția de acum peste douăzeci de ani nu a putut fi evitată... Intervenția care a smuls dureros de lângă el cea mai scumpă ființă... "Justin ! Justin !" Tatăl îndurerat, ascuns sub masca chirurgului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
politicoasă, dar rece, tăioasă ca lama bisturiului : "Justin Grand ? Spuneți că sunteți tatăl lui ? Profesorul Grand ? Ciudat ! Nu am avut prilejul să vorbim până acum... Evoluția ? Se poate spune mai curând regresul, domnule profesor. Lipsa de afecțiune este și ea vinovată de alterarea din ultima vreme, deși are încă sclipiri de luciditate și de inteligență... Cum ? Credeți că se mai poate face ceva ? Sunt dezolat, dar eu cred că este prea târziu..." După o noapte de frământări profesorul telefonează la secretariatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și rău de o viață ? Ce caut, la urma urmei ? Vreau să verific dacă halucinațiile date de anestezie au în ele un sâmbure de adevăr ? Vreau să știu dacă a existat într-adevăr această misterioasă Minodora, fruct al unei iubiri vinovate a tatii ? Și dacă a existat, ce mă împinge oare să pornesc în căutarea urmelor ei și a mamei ei, amanta tatălui meu ? Nu înseamnă oare acest interes o trădare a memoriei propriei mele mame ? Oare lumea "de dincolo" la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
alarmă : Exist ! Încă exist cu adevărat. Nu sunt doar umbra celei care am fost. Și mai cu seamă, nu vreau să recâștig iubirea lor întreagă ignorând că timpul uzează ireversibil sentimentele ? Și oare nu sunt animată și de un vis vinovat, visul unei aventuri care ar putea reîmprospăta și viața mea ?" Nu își poate răspunde propriilor întrebări. Poate că în sub-conștientul ei, diferența între real și ireal a fost extirpată de anestezie, de scalpel, de trepan... În orice caz, conștientul triumfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nici o legătură logică. Ea nu se gândise niciodată cu plăcere la cei doi băieții, Dragoș și Ciprian, fiii prietenului tatălui ei, le purtase doar o oarecare pică pentru că o văduviseră de câteva cărți dragi. De unde atunci această emoție ? Să fie vinovat oare parfumul acesta tare de blană de sălbăticiune ? Căldura emanată cu generozitate de cărămizile încinse, aidoma celor ce i le punea mama în pat în nopți prea friguroase ? Sau să fie prezența acestui bărbat plin de tandrețe și poezie ? Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lui, mama surorii mele vitrege, femeia pe care "buna cuviință" ar trebui să o alunge de la ospățul bunelor amintiri. Ciudățenia este însă că această femeie străină pe care ar trebui să o resping, să o detest, împreună cu fructul iubirii ei vinovate îmi devine din ce în ce mai dragă, din ce în ce mai apropiată pe măsură ce își deapănă firul amintirilor." După trei săptămâni de încartiruire, ordinul a căzut sec, într-o seară : În zorii zilei de mâine trebuie să plecăm. Frontul avansează", mi-a spus el fără nici un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
pe scara înaltă a unui vagon a cărei ușă s-a închis greoi și s-a zăvorât în urma noastră. Așa a început "voiajul" nostru spre Siberia spre care nu conteneau să fie deportați românii și nu numai ei. Eu eram vinovată de tentativa de trecere ilegală a graniței, deci pedeapsa era mai meritată decât de unii dintre tovarășii noștri de suferințe care nici măcar nu știau "de ce". Teodora împăturește și pune alături ziarul pe care îl citea când simte că Dora intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aș ruga... dar mi-e frică de refuzul tău... Și totuși... În noaptea asta o poți chema și pe mama, și pe Isidora ? Am ezitat până acum să o chem vreodată. Și mă încearcă o ezitare și acum. Mă simt vinovată față de Isidora. Ignor ce a știut, dar desigur a simțit prezența unei alte femei în viața bărbatului pe care îl iubea, cu care se legaseră să împartă bune și rele. Nu o poți chema în numele meu ? O să încerc, o să încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu care se legaseră să împartă bune și rele. Nu o poți chema în numele meu ? O să încerc, o să încerc... Dar și pe mine s-ar putea să fie supărată. Ți-am spus despre înstrăinarea fără motiv de care mă simt vinovată. O mamă iartă. Mamele iartă orice. Repetabila greșeală... Din nou la masa dorului Cele două femei sunt iarăși așezate una în fața celeilalte, la măsuța joasă din lemn cafeniu. Chipul Teodorei a devenit din nou ca un medalion care concentrează lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
umilit pe mine și mi-a dezonorat armia cea mai vitează din Europa și mi-a răpus-o ca și cum nici n-ar fi fost!.. Numai Dumnezeu din ceruri și Maica Domnului, slăvite! Că mișelul de Constantin nu prea se face vinovat de jalea noastră. Dar și așa ar trebui să vorbim cu el de la egal la egal și împreună să-i prăvălim în Dunăre pe vrăjmașii creștinătății. Nu cumva o fi și un semn rău pentru Polska noastră a secolelor viitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
președintelui: Bilașcu aista, șefu', n-ar trebui să clevetească pentru că nici el și nici neamurile lui n-au avut cai prin bătătură de când se știu ei, și nici alte animale, în afară de capre, n‑au avut! Că doar nu caii-s vinovați că nu lucrează tot timpul. Ia du-i la cărăușie, la corhănit, la corvoadă în balastieră ori la căratul gunoiul de grajd și-ai să vezi cum or lucra și venituri grase pot aduce pentru îmbunătățirea plăților la ziua-muncă. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de stat. Vă mai aduc la cunoștință că la noi se normează postul și nu persoana. Dacă în procesul muncii intervin anumite dereglări datorate unui anume angajat, abia atunci se aplică măsuri de diminuarea zarplatei, indiferent de culoarea pielii, angajaților vinovați. Ceva probleme, și încă destul de serioase, se mai înregistrează în ceea ce privește angajarea femeilor tinere că patronul le evită, știind că oricum vor părăsi postul pentru a intra în concediu de maternitate. Dar sindicatele vin în sprijinul lor prin greve, proteste, mitinguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Să-l dibuiască? Asta ai vrut să zici?! Că doar n-ați lucrat împreună la lovitura aia perfectă. Tu ești nebun. Adică ce vrei să insinuezi? Acel imposibil se referea la faptul că Georgică, nici pe departe nu se face vinovat de vorbele și faptele incriminate de tine! Omul și-a văzut de cursuri și de studiu!.. Mai mult, a fost și sperăm să mai fie un bun coleg! Să nu zici vorbă mare, Petrescule! A intervenit Bibescu. Eu, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]