2,160 matches
-
într-un pulover pe gît și pantaloni kaki și, deși avea probabil cincizeci de ani, radia o tinerețe viguroasă. Capul chel îi era bonzat și avea niște smocuri albe în spatele urechilor, o mustață albă scurtă și trăsături tinerești, agreabile și vioaie. Cred că nu vă cunosc, îi spuse Lanark încurcat. — întocmai. Mulți din grupul vostru nu mă cunosc. Cu toate acestea, casa e a mea. Amuzant, nu-i așa? întotdeauna îmi vine să rîd, cînd mă gîndesc la asta. — Sludden vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ies! Dă-mi voie să ies! Dă-mi voie să ies!“ După o vreme se ridică în picioare, amețit de lovituri, dar, fără să ia în seamă hainele îmbibate de apă și trupul care îl durea. Se simțea ciudat de vioi. Unele din obeliscurile de pe colină radiau o lumină gălbuie, scăldînd baza altora și trasînd conturul cîtorva, așa că o luă la fugă pe deal. Aproape de vîrf, panta era neobișnuit de abruptă, iar Lanark se tot opintea, însă luneca mereu înapoi pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
părea jignitor și grosolan de mort. își ținea gura căscată și acum era clar că în orbite nu mai avea ochi. Lîngă mînă, pe podea, se întindea o mică băltoacă de la furtunul de cauciuc. Doctorul Munro intră și se îndreptă vioi spre pat. îi ridică brațul, îi luă pulsul, îi săltă trupul mai sus pe saltea, apoi închise capacul recipientului suspendat. Se uită la Lanark, care stătea pe marginea patului într-o cămașă de noapte albă, și zise: N-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și o fată solidă, izbitor de posacă, îmbrăcată în salopetă kaki și care mînca la fel de mult ca Ozenfant. într-o seară, Lanark intrase în restaurant și se așezase la o masă, cînd Ozenfant veni lîngă el adresîndu-i-se pe un ton vioi: — De două ori azi, la micul dejun și la prînz, ți-am făcut semn să vii la masa mea și nu ai observat. Atunci... zise el petrecîndu-și o mînă pe curbura galbenă a vestei, a venit muntele la Mahomed. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pastorul. E tîrziu pentru un băiețaș ca tine. Ești prea departe de pătuțul tău. Se ridică și-l conduse pe Thaw pe niște blocuri de granit prăbușite, care aveau atîtea suprafețe orizontale, încît cobora ca pe niște trepte gigantice, sărind vioi de pe una pe alta, sprijinindu-se în părțile mai dificile în umbrelă pentru a nu-și pierde echilibrul. Thaw îl urmă sărind și cățărîndu-se fără chef. Cînd ajunseră la pantele mai verzi, Thaw lăsă ca distanța dintre ei să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l trateze cu îngăduință. Dar tot timpul simțea vîlvătaia palidă a blondei, undeva în spatele lui, în stînga. Scăpă de două ori o carte ca pretext să se uite la ea în timp ce-o ridica. Părea o fată neliniștită și vioaie, care-și mișca în permanență umerii, își scutura capul și părul, zîmbind și uitîndu-se cînd într-o parte, cînd în alta. Observă cu surprindere că fața ei ovală avea maxilarul proeminent și ușor grosolan. Frumusețea ei provenea mai curînd din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ei joase îi mîngîiau urechea ca atingerea catifelei pe vîrful degetelor. — Mă bucur că nu m-au putut trimite la universitate, de fapt, pentru că, de fapt, școala de artă e mult mai relaxantă... O doamnă cu părul alb, mărunțică și vioaie, intră în încăpere și le citi numele dintr-un catalog, cu o voce blîndă. Le vorbi despre programă, le dictă o listă de materiale și le dădu numărul dulapurilor în care să puteau să le depoziteze. — în fiecare lună veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
locuia în Bearsden, într-o zonă selectă de suburbie. Casa era înconjurată de o grădină și avea camere călduroase, cu covoare de bună calitate. Mobilierul era masiv și bine întreținut, cu dulăpioare indiene și bibelouri chinezești. Doamna McAlpin era măruntă, vioaie și veselă. — Asta e cea mai mică dintre casele pe care le-am avut cînd a murit tatăl lui Kenneth, a zis ea cu un ușor oftat, în timp ce turna ceai în niște cești subțiri. Nu pentru că le-aș fi dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el se aștepta să își ia la revedere, dar rămase acolo, tăcută, pînă îi veniră alte idei. — O să te conduc pînă la casa mătușii tale, îi spuse și o porniră împreună. June mergea cu bărbia în vînt și gura ei vioaie strînsă, de parcă ar fi disprețuit mulțimea de admiratori, iar inima lui Thaw bătea în piept mai să se spargă. Dădură cîteva colțuri și se opriră la un gang. June îi spuse că mergea în vizită la mătușa ei de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se duse spre casă simțindu-se îngrozitor de insultat. A doua zi, McAlpin intră repede în clasă, cu o carte nouă în mînă. își agăță umbrela bine înfășurată de un calorifer, puse haina și servieta pe un piedestal și se îndreptă vioi spre Thaw. — Ia ascultă! și citi primul paragraf din Oblomov. Thaw îl ascultă jenat și apoi zise: „Foarte bun“, după care se duse într-un colț să-și ascută creionul. în dimineața aceea, el și McAlpin lucrară separat. La prînz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și gura lui nu făcuseră asta niciodată. Se auziră și alți pași, și atunci se depărtară. — N-o să mai vin la cor, zise el. Așa că intră pe ușa aia, la revedere. Ea zîmbi și intră repede pe ușă. El porni vioi spre atelier, intenționînd să înceapă să lucreze imediat. Despărțirea lor fusese atît de blîndă, că trei minute se simți total fericit, dar pe măsură ce timpul și spațiul se lărgeau, apărură și resentimentele. Pe Sauchiehall Street privirile trecătorilor îl făcură să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca un cîine și emitea un sunet ca de orchestră, de parcă s-ar fi forțat să respire prin mici flaute și fluiere. Surorile îl întorceau și îi puneau ochelarii la loc. Era vizitat cu regularitate de o soție mică și vioaie și de fii înalți, iar înainte de vizite i se făcea o injecție care îl ajuta să vorbească atoateștiutor despre nepoți și lupte pe pariuri cu o voce joasă, înfundată. Schimba cîte un clătinat ușor, negativ cu Thaw, iar într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uluitor de frumoase, în jurul cărora bîzîiau albine. Era o vară extrem de toridă. Pacienții în halate mergeau cu grijă pe pajiști sau meditau pierduți pe bănci. Majoritatea erau bătrîni și solitari, iar cînd asistentele îmbrăcate în alb treceau cîte trei pălăvrăgind vioaie, Thaw rămînea uimit de mila pe care aceste tinere pline de viață le-o arătau celor care ajunseseră singuri, neputincioși și respingători din cauza bolii. în fiecare săptămînă, respirația i se îmbunătățea cîteva zile, apoi se agrava. Domnul Clark nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
De ce? — Din motive de sănătate. Dar acum m-am vindecat. Dacă doriți, pot dovedi cu certificate medicale. Secretarul oftă, își frecă fruntea și zise: Pleacă, Thaw, du-te. O să vorbesc cu domnul Watt. — Vă mulțumesc, domnule Peel, spuse Thaw, ridicîndu-se vioi. E un gest neobișnuit de amabil din partea dumneavoastră. în tramvai, în drum spre casă, se așeză lîngă o doamnă cu o plasă de cumpărături, care-l privi o vreme cu coada ochiului, întorcîndu-și profilul ascuțit. în cele din urmă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de viață, cîntec și sexualitate îndrăzneață și femeia sfrijită și severă pe care și-o amintea. Cum de una se transformase în cealaltă? Ori erau precum cele două fețe ale globului, cea sfrijită și severă ieșind la lumină, iar cea vioaie rotindu-se și lunecînd în umbră? Acum doar cîțiva bătrîni și-o aminteau cum era în tinerețe și în curînd și tinerețea, și bătrînețea îi vor fi uitate. își spuse „Vai, nu! Nu!“ și simți pentru prima oară în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pajiște aflată în planul din față. Iepurii rodeau ciuboțica cucului, o cîrtiță intra în pămînt și o căprioară își hrănea puiul. Erau suficiente scene de omor pentru a le ține pe animalele de pradă în viață și pe cele ierbivore vioaie: o vulpe aducea un fazan puilor ei, o bufniță din pomul cunoașterii ținea în gheare un șoarece de cîmp, în vreme ce șoarecii ceilalți se jucau printre frunzele moarte dintre rădăcini. Bărbatul și femeia stăteau goi și îmbrățișați sub pomul cunoașterii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu avea cum să dea înapoi. Biserica și casa lui erau locuri pe care nu mai dorea să le vadă. Se duse în Renfield Street. Deși era miezul nopții, mai erau oameni pe stradă - unul sau doi bărbați spilcuiți mergînd vioi, un pierde-vară într-o haină mizeră care citea un ziar la colțul străzii. Două femei se opriră vizavi. Erau tinere, înalte și îmbrăcate în haine tivite cu blană, care lăsau să li se vadă rochiile. Una dintre ele scoase piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deveni din ce în ce mai aglomerat. Șambelani în negru și argintiu conduceau grupuri mici de oameni, unii negri și orientali. De la ferestrele de sus se auzeau aplauzele unor adunări depărtate, sunetul slab al fanfarelor și orchestrelor, murmurul și huruitul motoarelor. Bărbați și femei vioaie, bine îmbrăcate veneau și treceau prin uși pe ambele părți, iar rucsacurile pe care le căra îl făceau pe Lanark să se simtă nefiresc printre cei care duceau mape și serviete. Dacă Rima s-ar fi oferit să și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sînt esențiale. Ați putea să-mi dați exemple? — Da, dar primarul nostru dorește să vă vorbească. Lanark se ridică. Un bărbat slab și bine îmbrăcat, cu părul cărunt și bogat, se strecură prin mulțime și dădu mîna cu el, spunîndu-i vioi: — îmi pare rău că nu ne-am întîlnit sus, Lanark, ai plecat prea repede și n-am reușit să te prind. Nu-ți face griji, Rima e bine. Vocea îi era familiară. Lanark privi lung fața ciudată, obosită cu ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să acționeze aparține creaturii. Numai consiliul îi poate forța să conlucreze. — Mă duc, spuse Lanark încet, mai mult sieși. Dar înainte, trebuie să-l văd pe băiat. — îmbracă-te în sacristie și o să te duc eu la el, zise Sludden vioi. Și, apropo, dacă n-ai nici o obiecție, te vom declara primar: Lordul Provost al Unthank-ului Mare. Nu înseamnă absolut nimic - eu voi rămîne șeful executivului - dar o să te afli printre oameni cu titluri, și un titlu te ajută să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-o rochie de seară din tweed albastru dădu mîna cu el și-l întrebă: — Ați avut o călătorie plăcută? Lanark se holbă la el și zise: — Catalizatorul. — Spune-i lady Monboddo, zise Ozenfant care stătea lîngă ea. Dădu mîna vioi cu Lanark. Timpul schimbă toate etichetele, cum tu însuți ești o probă în acest sens. O fetișcană într-o fustă și bluză stacoji îl luă pe Lanark de braț și coborîră niște trepte. — Salut, mă cheamă Libby. Bănuiesc că doriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mai cunoșteam câțiva ca el, unii chiar străluciți, le mergea mintea. Niște roboți anchilozați volun tar în mecanismul lor profesional. Analizau cavoul poheziei, coroanele și jerbele de flori, dar se fereau să vadă fecioara putrezită înăuntru sau o vedeau săltând vioaie ca o gimnastă moartă. În plus, pe Ioachim căutam să-l evit și pentru că, de câte ori îi întâlneam, îmi declanșa o ciudată senzație fizică : mi se părea că târăște după el, în lumea asta și așa destul de împuțită, o duhoare mentală
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din trei mari robinete, se năpustea și se învolbura zgomotos în jurul unui bărbat enorm, gol, roșcat, îmbăiat de patru tinere. Bărbatul ridică ochii. Îl văzu pe Gosseyn și făcu semn tinerelor să se dea la o parte. Erau niște fete vioaie. Una dintre ele opri apa. Celelalte se dădură înapoi. Liniștea se instaura în sala de baie. Cel ce se îmbăia se lăsă pe spate, strângându-și buzele, cu sprâncenele contractate, și-l măsură pe zveltul Gosseyn-Ashargin. Tensiunea provocată de această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
roboperatorul de serviciu - apel de urgență!..! 17 Non-axiome În interesul rațiunii, să nu uităm inter-reacția. Un raționament se poate referi la realitate - dar poate să se refere la un raționament referitor la un raționament referitor la realitate. Din cinci pași vioi, Gosseyn ajunse la tabloul de control și rămase în spatele căpitanului Free, vigilent și încordat. Privirea i se punea succesiv pe videofoanele din față, dinapoi și din lături. Roboperatorul reluă cu vocea "urgențelor". - Apeluri în spațiu? behăi. Roboții schimbă mesaje. - Transmite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
el, pilotul-șef se și ridicase în picioare, ca și cum ar fi ghicit gândul lui Morton înainte ca acesta să fi deschis gura. Grosvenor îl privi fascinat pe omul acesta sfrijit, pe a cărui fața osoasă scăpărau doi ochi albaștri și vioi. Părea un bărbat capabil și, deși din dosar nu reieșea că are o cultură vastă, compensa acest neajuns printr-o fire echilibrată și prin aptitudinea de a depune eforturi susținute și precis orientate. - Dacă am înțeles bine, e vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]