2,276 matches
-
colecție: este o nouă modalitate de a face cărți. Pentru a-i ajuta pe cititori în alegerea lor, literatura și poezia sînt grupate în secțiuni de culoare albastră, pe de o parte, și galbenă, pe de altă parte, de culoare violet pentru romanele polițiste sau pentru cărțile de aventuri, bej pentru dicționare și lucrări de referință, gri pentru cărțile de istorie și eseuri. Guy SCHOELLER Directorul colecției "Bouquins" Ancorarea descrierii este asigurată din principiu prin prezența, la începutul textului, a temei-titlu
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
nu vom găsi nici În Arhivele Statului din Miercurea Ciuc și nici În cele din Târgu-Mureș. Prima atestare documentară o aflăm din lucrarea Românii din Covasna și Harghita, apărută la Editura Grai Românesc din Miercurea Ciuc, autori Ioan Lăcătușu, Vasile Lechințan și Violeta Pătrunjel, datează din anul 1768. În 1816 sălașul Gălăuțaș - Galotzas aparținea comunei Toplița. Denumirile suferă mici modificări, dar toate sunt maghiarizate: 1768 Gálocas, 1816 Găloțaș. Având acum șapte cătune, Îndepărtate mai mult sau mai puțin de centru: Dealul Armanului, Părăul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
În următorul text publicitar, operația de tematizare comparativă, prin cele trei proprietăți enumerate în titlu, este un foarte bun exemplu în acest sens: (14) Lanțul de Hoteluri Meridian Caraibe Albastru, alb, proaspăt Albastru ca marea, uneori verde sau turcoaz, sau violet, depinde de momentul zilei. Alb ca nisipul, sau soarele la amiază. Albastru, alb, proaspăt ca răcoritoarele în momentele de relaxare la piscină. Lanțul de Hoteluri Meridian Caraibe este un coktail de plăceri. Cele trei proprietăți (Pd PROPR) ale temei-titlu suportă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ca elementul comparant, odată stabilit, să se extindă pentru a dezvolta o celulă narativă, adevărata producție a materiei romanești. Leçon de choses, de exemplu (p. 15 și 19), începe prin animarea imaginii descriptive a unei furtuni: (82) Valuri verzi, pietre violete, spuma, cerul aflat foarte aproape sînt trasate din linii subțiri ca niște virgule sau cornuri minuscule, aruncate la întîmplare. Departe, într-un tot în care parcă ușor viața palpită, abia de se distinge o masă de obiecte făcute din mii
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și întunecați strălucesc foarte tare. Mai mult simt acest lucru decît îl văd. Este greu să-ți dai seama exact de asta din spatele perdelelor. Și încă un detaliu: poartă mereu o rochie neagră cu guler, brodată cu motive de culoare violet. Și întotdeauna își pune pe mîini mănuși negre pentru a le proteja fără îndoială de înțepături, atunci cînd lucrează. Este straniu să vezi degetele acelea subțiri, negre cum se învîrtesc într-o mișcare perpetuă și rapidă, pentru a prinde firele
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Pe masă, stătea deschis ziarul studentului. Comisarul îl citi. Se îndreptă imediat spre casa din față. Constată că etajul doi era gol, nelocuit de mai multe luni. Comentariu: Finalitatea descrierii este aici conformă genului: anumite indicii din ultimul paragraf (pete violet) trimit către descrierea lui Clarimonde (o rochie neagră cu guler, brodată cu motive de culoare violet) și plecînd de la aceasta, se aduce o explicație posibilă, dar nu sigură pentru deznodămîntul întîmplării. a) Aspectualizarea și tematizarea sînt derivate direct din analiza
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Constată că etajul doi era gol, nelocuit de mai multe luni. Comentariu: Finalitatea descrierii este aici conformă genului: anumite indicii din ultimul paragraf (pete violet) trimit către descrierea lui Clarimonde (o rochie neagră cu guler, brodată cu motive de culoare violet) și plecînd de la aceasta, se aduce o explicație posibilă, dar nu sigură pentru deznodămîntul întîmplării. a) Aspectualizarea și tematizarea sînt derivate direct din analiza temei-titlu Clarimonde. Sinecdocele (PART.): rochie neagră, mănuși negre și verbul a toarce pot fi lecturate prin
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nevoie de tine și trebuie să-mi spui ce știi". M-am ridicat în picioare și în clipa aceea toate culorile pe care le îmbrăcau lucrurile și chipurile celorlalți parcă s-au intensificat brusc, lumina geamurilor înalte a devenit parcă violetă, cotoarele albastre ale manualelor de pe bănci au prins dungi roșii... - Pe cine, a rostit micul nostru profesor punctîndu-și întrebarea prin apăsări cu pumnul în podul palmei, a chemat Ludovic al XlV-lea să redreseze finanțele și când, în ce moment
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
păreau toți tineri, iar femeile, datorită halatelor lor multicolore, păreau toate fete. Cuvântul halat sună însă nepotrivit, trebuie precizat că era vorba de un vestmânt închis sever până sub bărbie și despicat în două părți în așa fel încît pantalonul, violet sau alb, care înlocuiește la ele fusta sau rochia, să se vadă de la șold în jos. Acest vestmânt ușor flutura în urma bicicletei, fără să jeneze pedalarea. Nici o urmă de mașină, nici un zdrăngănit de camion de mare tonaj, nici un autobuz al
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la purtare, dar nu mai îmi păsa... Și părăsii școala. Cine ghidează pașii unui tînăr? Unde mi-am dus eu lucrurile? Fiindcă știind că aici n-o să mă mai întorc, îmi luasem cărțile, caietele cu însemnări, plapuma dintr-o pătură violetă, dar cu nasturi și cearceafuri făcute de surorile mele Mița și Ilinca, și unde le dusesem, pe unde umblasem cu ele? Fiindcă Nila între timp plecase de la Bloc Algiu... Dădui de el pe strada Cărămidari, dar cine îmi spusese unde
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de-a lungul picioarelor ca de plumb. Visa la palmierii drepți și mlădioși și la fata care fusese cândva. După ce se spălară, coborâră în sufragerie. Pe zidurile goale cineva zugrăvise cămile și palmieri, înecând totul într-un sirop roz și violet. Prin ferestrele boltite se strecura o lumină sărăcăcioasă. Marcel îl întrebă pe patronul hotelului despre negustorii de prin partea locului. Apoi, un arab bătrân, purtând o decorație militară, le aduse masa. Marcel, preocupat, își fărâmița felia de pâine. Nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
deșert, la multe ceasuri depărtare, jur-împrejur, șacalii adulmecă văzduhul încremenit, apoi se pornesc să alerge, cu pași mici și plini de sârguință, către ospățul de stârv care-i așteaptă. Am învins! Îmi înalț brațele către cerul mai blând, o umbră violetă începe să se deslușească în zare, o, nopți ale Europei, o, patrie, copilărie, de ce trebuie să plâng în ceasul biruinței?! A mișcat, nu, zgomotul vine din altă parte, iată-i, sunt ei, stăpânii mei, îi văd cum vin ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
către răsărit, înspre podiș. Una din ferestre dădea, ca și cele ale clasei, către miazăzi. Privită din partea aceea, școala se afla la câțiva kilometri de locul unde podișul începea să coboare spre sud. Când vremea era senină, se zărea dunga violetă a șirului de munți, în care se deschidea poarta deșertului. După ce se mai încălzi puțin, Daru se întoarse la fereastra de unde-i văzuse prima oară pe cei doi. Acum nu se mai zăreau. Începuseră, așadar, să urce pe potecă. Cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tăgăduiesc că mi l-ai adus aici. - Ești nedrept cu mine. Știu că vei spune adevărul. Te-ai născut aici, ești un om de nădejde. Dar trebuie să semnezi; ăsta-i regulamentul. Daru deschise sertarul, scoase o sticluță cu cerneală violetă, tocul de lemn roșu cu peniță specială, cu care făcea literele model pe caietele de caligrafie ale elevilor săi, și semnă. Jandarmul împături cu grijă hârtia și o puse în portofel. Apoi se îndreptă către ușă. - Te însoțesc, zise Daru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
tăcerea. În primele zile când venise aici, îndată după terminarea războiului, tăcerea aceasta îi păruse chinuitoare. Ceruse un post în orășelul de la poalele munților care despart deșertul de podișurile înalte. Acolo, pereții stâncoși, verzi și negri către miazănoapte, trandafirii sau violeți spre miazăzi, se înălțau la hotarul veșnicei veri. Îl numiseră într-un post aflat mai la nord, chiar pe podiș. La început îndurase cu greu pustietatea și tăcerea acestor pământuri sterpe, unde, cât cuprindeai cu ochii, nu vedeai decât pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
coroana unui copac fără rădăcini, uriaș, ca un nor, din interiorul căruia se decupase curba albă a frunții de femeie. Apoi cealaltă, simetrică, un culcuș de scoică, urcând, de sub bărbie până la cercelul cald al urechii. Valuri roz. Albe altele, pufoase, violete. Carnea de argilă a soarelui devenit câmp și pământ, în care lumina săpase umeri și sâni, mângâiați, ca în acel vechi tablou, de salbe de șerpi subțiri. Pentru că pictorul iubise doar soarele naturii. Și al artei sale, desigur. Nu știa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Speranței din care ne-am născut noi, orfanii prezentului, micii ingineri ai celulei fără speranță, dispar, cum se cuvine, unul după altul. Întins pe spate, în același costum - ca un sicriu elegant, din stofă groasă, gri. Cămașă albă, cravată lată, violet, obrazul lungit, înghețat sub înaltul azur al iernii. Nasul acvilin - care stiliza chipul iluștrilor bărbați din vechime - se va fi ascuțit. Lustruit, sfărâmicios. Inutil, ca o batjocură târzie. Înmormântarea va fi o farsă cu saltimbanci sprinteni și tandri ai mahalalei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se rotească, să vadă cine se apropie. Nimic n-ar înlocui vecinătatea vindecătoare a mării. O săptămână darnică, îngăduise orele fiecărei zile și adunase zilele, una câte una. Seară, iar dimineață, o zi. Intensitatea clipei. Somnambulul privi iar luna alburie, violetă, auzi în spate un tropot mărunt, n-avea curaj să se întoarcă spre ciocănitul greoi, pietros. Botul brun al jivinei se bălăbănea de-acum, în stânga, lipit de umărul său. Bizar animal marin aruncat pământenilor ? Respirația caldă îi atinse brațul, măgărușul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scurte. Încearcă să-și acopere cu buzele dinții mult ieșiți în afară, nu reușește. Întinde palma sub palma cumpărătorului, trage lent bancnota. Primise biletul, reintra în sală. Alte două ore în cușca unei povești care rulează oricât. A venit seara violetă, dospită. Pietonii nu mai îndrăznesc decât mișcări restrânse. Furnicarul se leagănă, năucit de dorinți obscure. Oboseala, plictisul, neputințele. Ceasul oprit, ca și inima... — Dați-mi un bilet, repetă pentru a treia oară cinefilul. Mopsul e la datorie, cu ochii lipiți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îi deschide, privind furiș, parcă pentru a compara imaginile. Pielea obrazului era cândva proaspătă, colorată. Elasticitatea îngăduia mobilitatea liniilor, dar și o bruscă fixitate, de mare efect. Fruntea netedă, obrajii de mătase. Buzele palpitând continuu, umede. Ochii intenși, ape negre, violete, pline de vârtejuri. Părul rărit acum și aspru s-a fixat în rugina unei calote încrețite, zburlite. Ridurile subțiri ale frunții par urmele unei perii metalice care a rănit cu răbdare. Pielea fumurie, trasă, peste pomeții ascuțiți. Fața uscată de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
furtuna mării. Se bucură : sihastrul a răspuns chemării, a revenit, îi regăsește tăcerea, supremația. Calcă în străchini înțeleptul, se împiedică, ba în copitele din față, ba în cele din spate, prea grăbit, emoționat... Erbivorul reapăruse, iată, într-un elegant frac violet și nu i se vedea chipul. Capul adânc împovărat, ascuns în reverele fracului care fulgeră, la fiecare mișcare a aripilor, luminând drumul. Fidel interlocutor, într-adevăr, de neînlocuit ! Stimabile, Eminența Voastră, Prea Fericirea Voastră, striga după distinsul asin. Așteaptă, așteptați
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
desăvârșesc grația unui dans tulbure și țop, rătăcitul e iar în picioare, în același punct : spectatorii, suporterii, entuziasmul tropical. Dar oboseala, căldura și zelul anihilează, totuși. Vecinul Vornicu leșinase, era marți sau încă luni. Lucian avea luni o cămașă subțire, violetă, era spre prânz când îi udau fruntea cu batista umedă. Se trezise repede. Cel mai zelos se dovedea, desigur, nervosul său amic A.P. În momentul când Vornicu își revenea încă amețit, agasat de pățania neplăcută, atunci reluase amicul său A.P.
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
parcă numai de vântul stârnit de goana mașinii. Cei doi de la margini întorceau spatele și aveau opinci în picioare. Unul din mijloc cu niște bocanci plini de noroi, privea cu ochii negri cât cepele în șanțul șoselei și, din fața umflată, violetă, scotea limba vânătă spre trecători. În stânga atârnau trei, uitîndu-se pe șoseaua dreaptă, nepăsători și neclintiți, dar cu creștetele lipite de crengile de deasupra. Doi erau într-un arin bătrân, mai sus ca ceilalți, iar mai încolo, pe o cracă subțire
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
destinul cu al ei. Prețul integral al vieții, cum bine zicea Eliade, îl dă numai moartea. Adieri dulci de amurg de vară se scuturau printre plopii din curtea bisericii, cărora începuse să le tremure frunza, dublậnd siluetele lor cu nuanțe violete. Totul se poate reduce la cenușă sau la praf, dar lumina dragostei adevărate se ridică chiar și din mormậnt. O simțeam deja pe muribundă întoarsă din călătoria ei și înfiptă între noi ca un țărus, așteptậnd ca vậntul morții să
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
comandă inevitabila sticlă cu vin. Spre surprinderea sa, Gicu se declară absolut nemulțumit. Băi, Sandule, te-ai prostit, pe onoarea mea! Bricheta ta, după ce că e de prost gust, iartă mă, dar nu pot să mă abțin, face și o flacără violetă. În conjunctura actuală nu vreau să fiu energizat negativ de tine. Scurt pe doi. Nu vezi ce vremuri trăim? Deja simt o oarecare Încărcătură emoțională... Gore se lovește cu palma peste frunte. Da, așa este, de cum ai aprins țigara mă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]