1,522 matches
-
pentru tineret al Orchestrei Simfonice din Cincinnati Concertul nr. 2 pentru pian de Mendelssohn. De asemenea arătat un interes deosebit pentru opere, de mic învățându-le ariile și studiindu-le partiturile Levine a făcut studii muzicale cu Walter Levin, prim-violonistul cvartetului LaSalle, iar în anul 1956 a luat lecții de pian cu Rudolf Serkin la Marlboro Music School în Vermont. În anul următor a început să învețe cu Rosina Lhevinne la Școala de muzică Aspen. în Colorado. După ce a absolvit
James Levine () [Corola-website/Science/318782_a_320111]
-
vocalist, Martin este de fapt un multi-instrumentist, declarând într-un interviu că poate cântă și la chitară , chitară bass, baterie, vioară, claviaturi, muzicuța, cimpoi și nai. Pe albumul sau solo "Scream" din 2005, Martin a cântat că vocalist, băsist, baterist, violonist și chiar drept chitarist adițional. Albume de studio: Albume live: Compilații:
Tony Martin (cântăreț britanic) () [Corola-website/Science/316043_a_317372]
-
Strickler (SUA), Ilarion Ionescu Galați, Horia Andreescu, Emil Simon, Vlad Conta, Paul Popescu, Petre Sbarcea, Florin Totan, Dan Chirilă, Radu Popa, Ludowic Bacs (România). Multe din aparițiile ei scenice au fost legate de evenimente speciale: În primăvara anului 2010, împreună cu violonistul Ilian Gârneț au realizat prin casă de discuri Fugă Liberă CD-ul “Schubert-Ysaye- Brahms”. Cu acest CD au primit “Golden Label” în Belgia și “Cle d’Or” în Franța În prezent este membră a mai multor formații camerale “Piano Doble
Alina Bercu () [Corola-website/Science/316144_a_317473]
-
"A nu se confundă cu militantul socialist Ștefan Gheorghiu (1879 - 1914)!" Ștefan Gheorghiu (n. 23 martie 1926, Galați - d. 17 martie 2010) a fost un muzician, violonist și pedagog român. La vârsta de 5 ani începe studiul viorii și la 9 devine student al Conservatorului Regal de Muzică din București. George Enescu îl recomandă împreună cu fratele său mai mic Valentin Gheorghiu pentru o bursă de studii la
Ștefan Gheorghiu (violonist) () [Corola-website/Science/320052_a_321381]
-
, (n. 11 noiembrie 1855, Slatina — d. 1932, București) a fost un violonist român, numele său având o rezonanță aparte în fața tuturor înaintașilor lui, prin educația profesională (elev al lui Carl Flesh la Conservatorul din București), contactul cu repertoriul clasic de concert și cu viața muzicală din străinătate, încă din ținerețe și dorința
Nicolae Buică () [Corola-website/Science/321137_a_322466]
-
cum a fost numit de către presa germană, a depășit stadiul cunoscut de muzică lăutărească românească în sec. XIX. S-a născut la data de 11 noiembrie 1855 la Slatina, în județul Olt, într-o veche dinastie de lăutari, fiind fiul violonistului Bebe Buică. În 1860 este părăsit de către tatăl său, care se recăsătorise, și lăsat în grija unchiului său, Gheorghe Buică. Din 1862 cântă în taraful acestuia la berăria „Bazilescu” din Craiova, ca vioară a doua. În 1869 este auzit aici
Nicolae Buică () [Corola-website/Science/321137_a_322466]
-
cântă la restaurantele „Cișmigiu”, „Enescu”, „Gradina Otetelișeanu” și „Iordache”. La ultimul dintre acestea cântă în taraful celui mai tehnic țambalist al Bucureștiului perioadei, Lică Ștefănescu. În perioada 1916 - 1918 își câștigă și supranumele, în Germania, de „Weltberuhmte rumanische Violinvirtuose” (faimosul violonist virtuoz român). În 1918 participă la un recital alături de George Enescu la Teatrul Național din Iași, iar în 1921 pleacă în Turcia. Aici organizează o orchestră simfonică pe care o dirijează la „Petit Champs-Theatre”. În perioada 1922 - 1930, își diversifică
Nicolae Buică () [Corola-website/Science/321137_a_322466]
-
restaurantul din cartierul Leopold-Stadt) și Dresda („Hotel Esplanad”). În 1932 se întoarce în România, murind la câteva luni după întoarcere. Vioara sa „Sebastian Klozpremier”, comandată la casa Hill din Londra, a fost dată (în regim de consignație) în același an violonistului Grigoraș Dinicu, care a cântat la ea până la sfârșitul vieții. Discurile violonistului Nicolae Buică au fost înregistrate în perioada 1926-1929 la Viena și Berlin.
Nicolae Buică () [Corola-website/Science/321137_a_322466]
-
în România, murind la câteva luni după întoarcere. Vioara sa „Sebastian Klozpremier”, comandată la casa Hill din Londra, a fost dată (în regim de consignație) în același an violonistului Grigoraș Dinicu, care a cântat la ea până la sfârșitul vieții. Discurile violonistului Nicolae Buică au fost înregistrate în perioada 1926-1929 la Viena și Berlin.
Nicolae Buică () [Corola-website/Science/321137_a_322466]
-
(n. 1 august 1905, satul Mielcești, comuna Merișani, județul Argeș — d. 27 august 1957, București) a fost un vestit violonist și cântăreț român de muzică populară, originar din Argeș. S-a născut pe 1 august 1905 în comuna Merișani, jud. Argeș. Învață vioara de la Stan Taloș, muzicant din satul apropiat Valea Mărului, și desfășoară încă de foarte tânăr o intensă
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
în Mioveni. Ion Matache a murit la 27 august 1957, în București. Pentru muzica de la marginea Piteștiului din prima jumătate a sec. al XX-lea, dar și pentru muzica tradițională românească în general, Ion Matache are o „aură” aparte între violoniști. O virtuozitate cu totul specială, care nu se baza nicio clipă pe viteza exagerată, transformă prin valorificare motivică piesele lui Ion Matache din teme argeșene în adevărate perle ale muzicii lăutărești urbane. Alături de violonistul Alexandru Cercel, Ion Matache trebuie așezat
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
Matache are o „aură” aparte între violoniști. O virtuozitate cu totul specială, care nu se baza nicio clipă pe viteza exagerată, transformă prin valorificare motivică piesele lui Ion Matache din teme argeșene în adevărate perle ale muzicii lăutărești urbane. Alături de violonistul Alexandru Cercel, Ion Matache trebuie așezat între creatorii mari de muzică instrumentală tradițională din ultima sută de ani, din zona Argeșului. Totuși, este notabilă o pătură profund rurală ce încă se mai distinge în arta muzicală a violonistului, pătura ce
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
urbane. Alături de violonistul Alexandru Cercel, Ion Matache trebuie așezat între creatorii mari de muzică instrumentală tradițională din ultima sută de ani, din zona Argeșului. Totuși, este notabilă o pătură profund rurală ce încă se mai distinge în arta muzicală a violonistului, pătura ce reieșea și din felul său de a fi. O anecdotă spunea că Ion Matache, deși cânta „orășenește” venea, la București, la înregistrări în costumul popular de la el din sat, semn că tot „Argeș” cânta. Tehnica sa însă îl
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
și din felul său de a fi. O anecdotă spunea că Ion Matache, deși cânta „orășenește” venea, la București, la înregistrări în costumul popular de la el din sat, semn că tot „Argeș” cânta. Tehnica sa însă îl plasează între puținii violoniști urbani stilistic, din zona Piteștiului, școala de vioară urmată și reprezentată în prezent de Dumitrică „de la Pitești”. Deopotrivă viorist și solist vocal ("Ce-am auzit eu aseară", "Prin poiana bradului", "Stând pe malul Jiului" etc.), excelează însă ca maestru al
Ion Matache () [Corola-website/Science/321148_a_322477]
-
la data de 20 septembrie 1924 în satul Vâlcelele din comuna Merișani, județul Argeș, a început să cânte de la 14 ani, încântând publicul cu melodii „primite” de la mama sa. Pe numele său real Aurica Ion, debutează în orchestra unchiului său, violonistul Ion Matache, într-un local bucureștean în 1939. Din acest moment va primi numele de scenă , care să arate descendența sa. Tot atunci debutează și la Radio București cu un program de melodii argeșene. Apreciată solistă în taraful lui Ion
Măriuca Matache () [Corola-website/Science/321209_a_322538]
-
Constantin Eftimiu (n. 1908, satul Preasna, Călărași — d. 1988, Giurgiu) a fost un cunoscut lăutar (vocalist și violonist) român. S-a născut în anul 1908 în satul Preasna, Călărași, într-o familie de lăutari. În 1913 rămâne orfan de ambii părinți și este adoptat împreună cu ceilalți frați ai săi de către o soră din partea tatălui, care locuia la București
Constantin Eftimiu (lăutar) () [Corola-website/Science/320614_a_321943]
-
București. În 1948, după instaurarea noului regim, este chemat la orchestra populară a Casei de Cultură din Giurgiu, cu care a început să facă înregistrări la Radio. Din 1962 începe să facă înregistrări la casa de discuri Electrecord, cu orchestra violonistului Nicu Stănescu. Piesele înregistrate (ce constau în vechi melodii populare și lăutărești urbane) au apărut pe mai multe discuri de gramofon și de vinil. Cântă ocazional pe litoral la restaurantul „La calul Bălan” din Neptun împreună cu Romica Puceanu și Gabi
Constantin Eftimiu (lăutar) () [Corola-website/Science/320614_a_321943]
-
lui Pinchevschi au apărut în volume separate în anii 1959 ("Puiul de cocostârc") și 1960 ("Doina") la Moscova, precum și în limba spaniolă la Buenos- Aires în anul 2003. Compoziția "Basarabie" (Basarabia, doină), pe versuri de Pincevschi a fost interpretată de violonistul Ițhak Perlman și grupul de clezmeri "Brave Old World" și imprimată pe CD la Angel Records, SUA în anul 1995.Din acel moment a fost reluată de multe colective de clezmeri. Arhivele scriitorului au fost transmise pentru conservare și cercetare
Moișe Pincevski () [Corola-website/Science/320864_a_322193]
-
(n. 8 februarie 1967, București) este un violonist de muzică jazz născut în România, care trăiește în Franța. Niculescu s-a născut într-o familie de muzicieni: tatăl (Corneliu Niculescu, membru al trupei lui Gheorghe Zamfir) și un unchi sunt și ei violoniști, mama estepianistă, iar o soră
Florin Niculescu () [Corola-website/Science/320973_a_322302]
-
februarie 1967, București) este un violonist de muzică jazz născut în România, care trăiește în Franța. Niculescu s-a născut într-o familie de muzicieni: tatăl (Corneliu Niculescu, membru al trupei lui Gheorghe Zamfir) și un unchi sunt și ei violoniști, mama estepianistă, iar o soră este violoncelista. De la vârsta de 6 ani a urmat cursurile școalii de muzică "Dinu Lipatti" din București, iar apoi liceul de muzică "George Enescu" din același oraș. Este căsătorit cu Vera, o actriță, cu care
Florin Niculescu () [Corola-website/Science/320973_a_322302]
-
să fi fost și el acolo împreună cu Prințul și Prințesa de Wales. În timpul acelei veri, Maria și Alfred s-au simțit atrași unul de altul, petrecându-și timpul plimbându-se și stând de vorbă. Amândoi iubeau muzica; Alfred era un violonist amator entuziast, în timp ce Maria cânta la pian. Deși își doreau să se căsătorească, nu s-a anunțat nici o logodnă și Alfred s-a întors în Anglia. Părinții ei era împotriva căsătoriei. Alexandru al II-lea nu voia să-și piardă
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
(16 noiembrie 1895 Hanau - 28 decembrie 1963 Frankfurt am Main) a fost compozitor german, violist, violonist, dirijor, pedagog și teoretician muzical. Născut la Hanau, în Germania, Hindemith a învățat să cânte la vioară încă din fragedă copilărie. A intrat la Conservatorul din Frankfurt am Main unde a studiat vioară cu Adolf Rebner, dirijatul și compoziția sub
Paul Hindemith () [Corola-website/Science/315425_a_316754]
-
din Frankfurt Frankfurter Museumsorchester din 1915 până în 1923 și a cântat în cvartetul lui Rebner String Quartet din anul 1914 vioară a 2-a, iar apoi violă. În 1921 a fondat Cvartetul Amar, numit astfel după unul din membrii săi, violonistul Licco Amar. Inițiativa întemeierii acestei formații de cameră a luat-o cu ocazia festivalului Donaueschingen din 1921, ea ființând până în 1929. În 1922, câteva din piesele lui au fost auzite la festivalul Societății Internaționale pentru Muzica Contemporană la Salzburg, ceea ce
Paul Hindemith () [Corola-website/Science/315425_a_316754]
-
CD, download digital ș.a.) sau audio-video (videocasetă, DVD) care au în comun interpretul, compozitorul, dirijorul, casa de discuri, perioada de apariție ș.a.m.d. Astfel, discografia interpretului George Enescu cuprinde materialele cu înregistrări în care acesta apare în postura de violonist; discografia sa de compozitor conține materiale cu înregistrări ale lucrărilor sale, iar cea de dirijor include imprimări cu Enescu la pupitrul dirijoral. Se poate vorbi de o discografie a casei de discuri Electrecord, cuprinzând materiale produse aici. Discografii după perioada
Discografie () [Corola-website/Science/317502_a_318831]
-
-și picioarele, lucru pe care îl acceptă cu curaj. Partea aceasta amintește mai mult de o pagină scrisă de Contesa de Ségur decât de Jules Verne. Dick este afectat de sacrificiul prietenului său, îmbolnăvindu-se grav. La maturitate, Sand devine violonist și șef de orchestră, în timp ce Dick este pregătit cu succes de Kav-ger pentru a-i deveni succesor. Lazare Ceroni este un bețiv care își cheltuiește toți banii pe băutură și care își bate soția, Tullia, până în momentul în care intervine
Naufragiații de pe Jonathan () [Corola-website/Science/321338_a_322667]