2,833 matches
-
Urmându-le, eram de somn furată. În magic vis, zburam pe o secantă, Spre centrul Pământesc, într-un Palat. Reginei lor în Curtea impozantă, Aripile, adeseori mi-am înclinat... Se deschideau copacii câteodată Ca un Portal, spre-o lume de visare Să le dezleg din taina nesperată, Mă atrăgeau în miezul lor c-o floare... De multe ori, în mugetul furtunii, Din zilele de vară nesfârșite Când fulger despica în două, prunii, De străbunic plantați, în vremi greșite, Săpam la rădăcini
TE RETRĂIESC CONSTANT, COPILĂRIE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340464_a_341793]
-
Olguța Luncașu Trifan are puterea și harul de a căuta și a descoperi mult râvnitul echilibru dintre bucurie și tristețe, dintre lumină și întuneric, dintre optimism și pesimism, dintre viață și moarte: „Nu-ți fie teamă să visezi, / când doar visarea îți rămâne ! / Nu-ți fie teamă nici să speri, / când doar speranța te susține !“ (Vis și speranță - pag.66 ) sau: „Ne lăsăm pradă vieții trăită-n dulci lacrimi, / ne temem de fapte, visăm la minuni, / în talgerul vieții - durerea și
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
spațiul tipografic pe care-l am la dispoziție, mă împiedică să citez poemul în întregime: „Pe ulicioare înflorit-au ploi de fericire, / e iarnă cu adevărat, decorul minunat, / sunete pe schiuri alunecă în vale, / natura-i fericită și-ndeamnă la visare. //...// Ne ninge-a poezie peste poeți imberbi, / vârcolacii nopții rod luna de pe cer. / Zăpezi umane cad ca îngerii din nori, / îngeruindu-ne în trupuri, căldura noastră vor.“ (Poeți imberbi - pag.98). Pentru a nu lăsa impresia că Olguța Luncașu Trifan scrie
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
Iubindu-mă-n zadar ... Și timpul cum mă-ntoarnă La freamăt de pământ, Aud cum glasu-n goarnă Mă cheamă spre cuvânt, Cum amintiri și vârste Ce-n ani s-au împlinit Ne schimbă-n acatiste Păcatu-n gând râvnit ... Uitând cum e visarea În cele prea lumești, Mai vezi doar alinarea Din lacrimi îngerești. Iar zborul înspre stele Mi-e măsurat în ani, Lumina dintre ele E șoaptă de profani. Și toate-acestea-n firea Ce stai de o citește, Gândești că-s strălucirea Ce
DIALOGURI LIRICE RALUCA NICOLETA BOCU ŞI ROMEO TARHON de ROMEO TARHON în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340454_a_341783]
-
Vis”). De fapt, vălmășagul de trăiri și simțiri nu este decât un amestec de vis și realitate, mai degrabă o realitate plutind pe pânza viselor, unde poetul o „întâlnește” pe iubită, zugrăvind-o cu nuanțe mirifice, culese tot de pe tărâmul visării: „ochii tăi, ocean de vise.../părul tău, lumina dimineții/aruncată peste noaptea dominată de-ntuneric./ Chipul tău, buchet de zâmbete/pe pământul nins cu tristețe”...(„Tu”). Sau: „îți zăresc făptura/Strălucind în lacul plin de vise/ Îți miros parfumul îmbietor
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
de vise/ Îți miros parfumul îmbietor de rouă”...(„Suspin”). Însă echilibrul vis-realitate este fragil: „O petală cade lin pe lac/ Nu te mai văd/Erai o Morgana”. Iubita ivită în simțurile sale trezite/stârnite, are chip metamorfic, ascuns în cutele visării și îi bulversează trăirile. Iar sentimentele, încă neconturate, se strecoară prin sufletul său pur, provocându-i atitudini, dorințe, îndoieli, temeri, toate simțiri imprevizibile, necunoscute, care-i dau senzația că este urmărit, monitorizat, încătușat, părăsit, atitudini scurse în reacții de eliberare
FIORII INEFABILI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340462_a_341791]
-
Acasă > Versuri > Visare > ÎN MINE-I TOAMNĂ Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 2127 din 27 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului În mine-i Toamnă,-acum! Plâng frunzele Și ramul canta-a jale. S-au scuturat petalele La flori. Vuiește râul
IN MINE-I TOAMNA de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340493_a_341822]
-
informație și capacitatea de a o comunica instantaneu pe arii largi fără intervenție umană va crea realități în următorii 20 de ani pe care acum nici măcar nu suntem în stare să le înțelegem. Când eram copil, tema noastră predilectă de visare era anul 2000. Ni-l imaginam în fel și chip și revistele de anticipație întrețineau magia publicând tot felul de previziuni futuriste. Futurologi cu renume au scris cărți care s-au vândut în milioane de exemplare. Niciuna dintre previziuni nu
Lumea nouă are din ce în ce mai puțină nevoie de oameni cu pregătire medie () [Corola-blog/BlogPost/338395_a_339724]
-
noastre minuscule, gândeam la volanul șalupei directoriale. Trăim hrănindu-ne cu minimele satisfacții ale fentării traficului de pe Ștefan Cel Mare (Waze, din nou). Micile tactici pe care le aplic zilnic pentru a face suportabilă realitatea irespirabilă mi-au împiedicat avionul visării să decoleze de pe DN1. De când eram copil visam la mașina asta care merge singură. Și iată, acum, când există și sunt la volanul ei, harta gropilor din București nu mă lasă să mă bucur. Mi s-au povârnit pereții interiori
Am mers cu mașina care se conduce singură și am nimerit în gropile din mintea mea () [Corola-blog/BlogPost/338466_a_339795]
-
din Bârlad, ce țin de “Fundația Culturală Dr.Constantin Teodorescu” a avut loc vernisajul expoziției de pictură a maestrului Aurel Manole din Galați. Expoziția, intitulată sugestiv “Universul Imaginației“, ne conduce printr-o suită de lucrări, după cum însuși autorul mărturisea, la visare. Din tablourile pictorului gălățean (realizate printr-o tehnică specială “pictografie” pentru care a primit brevet de invenție la O.S.I.M.) fantasme misterioase cuceresc privitorul smulgându-l din realitatea prozaică stresantă și apăsătoare; și-l poartă printre vinete giulgiuri eminesciene ori
Vernisaj – Universul Imaginației () [Corola-blog/BlogPost/339976_a_341305]
-
a fost furtuna, spulberătoare de afecte încâlcite»; de undrea fiind, pătrunde «într-un univers azuriu, nemărginit», cu «întinderi de pietriș vălurit» pe care Ea și El se plimbă «în hainele Raiului», pentru că «sub privirea stelelor, doar iubiților li se îngăduie visarea pe omătul întins al iernii»; de gerar fiind, își cheamă iubirea «pe acorduri medievale», dintr-o teamă «de a nu rămâne în acele vremi ancorată [...] sub dojana cerului»; de făurar fiind, Ea și El „îmbrățișează pământul“, în ultimă eros-instanță, Ea
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
Stancu Publicat în: Ediția nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Înghețat mi-e sufletul de nepăsare, Mâinile îmi strâng în pumni, Agonia nopții piere-n fum, Adormind neliniști interioare. S-a-ncătușat și cugetul în ger, Asmute gândul la visare, Damnabil a rămâne-un oarecare, Într-un infern de vise viager. Golit de patimă și doruri, Mi-e trupul nins de-atâtea ierni, Ascunde râvna de a fi eterni, În veșnice, tăcute zboruri. Nămeți se înalță-n drumul sorții, Cumplită
NOAPTE DE IANUARIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340083_a_341412]
-
Acasa > Versuri > Visare > MĂCAR FULG Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2236 din 13 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Prea adesea-n genunchi mi-a stat gândul care-n tristă spovadă a plâns, povestind cum în viață de-a rândul lângă rod
MĂCAR FULG de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340095_a_341424]
-
acvatic, izvoarelor și râurilor li se adaugă lacul, ca marea să-l fascineze pe poet în perspectiva morții din Mai am un singur dor. În erotica eminesciană, iubirea este arar un fapt împlinit, ci se proiectează ca vis ori ca visare, cum se întâmplă în poezia Lacul, cu un debut optimist, speranța având un corespondent în cromatica decorului:”Lacul codrilor albastru/ Nuferi galbeni îl încarcă;/ Tresărind în cercuri albe/ El cutremură o barcă.” Chemarea la dragoste va fi urmată de un
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. () [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
-ți clar că toate aceste chipuri reci, indiferente, sunt ale gardienilor tăi. Aici, toate granițele se șterg și lumea ți se revelează sub adevărata ei înfățișare de groaznic abator”. Romanul este liric, savuros, plin de comparatii ingenioase și neașteptate, de visări cu ochii deschiși, de metafore uluitoare care te fac să recitești anumite pasaje de zeci de ori, ca pe niște poezii. Și chiar dacă lumea se năruie, Parisul care-i aparține lui Matisse e cutremurat de orgasme luminoase, gâfâitoare, chiar aerul
Henry Miller: Tropicul Cancerului. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339276_a_340605]
-
personaj, conflictul este în altă parte. Nu este pe scenă. Conflictul este în mintea personajului. Din cauza asta s-a ajuns la această formă în care tot discursul personajului a fost mutat în imaginație. Singură cale de salvare a omului este visarea. Poate că este o cale bună pentru că omul nu mai este om cum a fost o dată. S-a îndepărtat de sacru. Îndepărtându-se de sacru, el nu se mai regenerează în suflet. Acesta era rolul Crăciunului și al Paștelui - un
REMINDER premiera cu DOREL VISAN – Al dumneavoastra Orson Welles () [Corola-blog/BlogPost/339279_a_340608]
-
Folklorul nostru, în toate manifestările sale, e creație de popor sărac, ceea ce nu-1 împiedecă să fie mai valoros și mai bogat decât al multor neamuri trăite în belșug. Când munca e zadarnică și slujește numai bună starea asupritorilor, lenea și visarea răzbună nedreptatea și devin producătoare de artă, bucuria celor obijduiți. Dealtminteri, ce fel de existență a avut de-a-lungul vremilor Românul, fie plugar, fie păstor, se pote închipui după ceea ce se vede și azi: la numai câteva zeci de kilometri de
Liviu Rebreanu: Laudă țăranului român. Discurs de primire la Academia Română () [Corola-blog/BlogPost/339319_a_340648]
-
neiertători. Niculae Moromete se împletește cu destinul scriitorului. „Atunci va fi împlinit romanul „Moromeții” când și destinul povestitorului va fi relevat” (interviu Păunescu-Marin Preda.). Niculae pare a fi până la un punct Marin Preda, Iată o scenă tulburătoare de extaz și visare la moartea părintelui: „Tată, șopti el, eu nu te-am părăsit niciodată, știi bine... Nu ți-am făcut nici un rău, nu te-am chinuit cu nimic și îmi pare bine că te-ai împăcat cu mama... dar de ce nu vorbețti
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
a fost furtuna, spulberătoare de afecte încâlcite»; de undrea fiind, pătrunde «într-un univers azuriu, nemărginit», cu «întinderi de pietriș vălurit» pe care Ea și El se plimbă «în hainele Raiului», pentru că «sub privirea stelelor, doar iubiților li se îngăduie visarea pe omătul întins al iernii»; de gerar fiind, își cheamă iubirea «pe acorduri medievale», dintr-o teamă «de a nu rămâne în acele vremi ancorată [...] sub dojana cerului»; de făurar fiind, Ea și El „îmbrățișează pământul“, în ultimă eros-instanță, Ea
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
calitatea traducerilor lui Constantin Frosin au scris personalitățile menționate mai sus, texte publicate din care voi extrage (în traducerea mea) doar câteva aprecieri foarte elocvențe: ,,minunată traducere (Ion Barbu) sub până lui Constantin Frosin, care face să reiasă jocul de visare și muzica, de idee și cuvânt” (Jean-Paul Gavard-Perret); ,, Cunosc de multă vreme traducerile lui Constantin Frosin, care sunt traduceri făcute de un poet. Ceea ce reiese din simțul ritmului, din focul sau tainic. Cand stăpânești o limbă în felul acesta, cănd
Catinca Agache: Constantin FROSIN, poet francofon şi imbatabil traducător () [Corola-blog/BlogPost/339507_a_340836]
-
a obosit („a adunat oboseală, rutină, toxine, înfrângeri”) și, sub aspectul ideii de moarte, se profilează ca fiind „atât de prețios”. Mintea și sufletul ca forme ale spiritului au până la perceperea morții o evoluție, un spațiu separate. Spiritul este locul visării și rătăcirii, este locul inscripționării cu cuvinte, este instanța axiologică (judecătorul a ceea ce contează), este palierul pe care se selectează oamenii și locurile. Printre locurile reținute se numără: Calafatul, Cioroiașul, Băileștiul, Craiova, Bucureștiul, Parisul ș.a. În majoritate, oamenii sunt figuri
GABRIEL CHIFU: Viaţa ca o operă literară, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339567_a_340896]
-
profilează ca fiind „atât de prețios”. Bucuria și fericirea corpului rezultă din atingeri și din jocuri („fotbalul, ogorul, lapte-gros, sărituri, rișcă”. Mintea și sufletul ca forme ale spiritului au până la perceperea morții o evoluție, un spațiu separate. Spiritul este locul visării și rătăcirii, este locul inscripționării cu cuvinte, este instanța axiologică (judecătorul a ceea ce contează), este palierul pe care se selectează oamenii și locurile. Avem de a face cu o carte în care operează simultan relatarea unor experiențe trăite și transpunerea
GABRIEL CHIFU: Sensul vieţii şi spectrul morţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339569_a_340898]
-
Să mă bucur de-un strugure / Mi-e dor de nevinovăția vârstei” („Gânduri despre copilărie”); „Să mă întorc în timp mi-e frică / Și mă-nspăimântă orice amintire” („Cuib de turturică”). Trecerea timpului se arată a fi mai curând generatoare de visare și reflecție decât de suferință: „tot ce mi se-ntâmplă / Pare dintr-o poveste” („Despărțire”); „Trezește-mă mai bine din visare”(„Petale de uitare”). Ca pagină de adolescență se delimitează liceul; el este reținut prin elementele sale specifice: note, profesori
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
e frică / Și mă-nspăimântă orice amintire” („Cuib de turturică”). Trecerea timpului se arată a fi mai curând generatoare de visare și reflecție decât de suferință: „tot ce mi se-ntâmplă / Pare dintr-o poveste” („Despărțire”); „Trezește-mă mai bine din visare”(„Petale de uitare”). Ca pagină de adolescență se delimitează liceul; el este reținut prin elementele sale specifice: note, profesori, lecții și note. În plus, este pus în perspectiva devenirii irepresibile: „An de final, în viața de liceu e seară” („Promoție
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
volumul „Unelte de dormit” ilustrează idealul de mic și izolat în întuneric, de vis și de liniște al ființei minime. Cartoful este o ipostază a ființei minime. Accederea la minimul securizat se realizează prin utilizarea unui instrument de dormit numit visare („Când eram mic, visam să fiu și mai mic”). Reveria poetică figurează năzuința către liniște și izolare, către veșnicie. Aici, visul ființei minime îl reprezintă somnul cartofului trăind în două lumi: „și tot așa să rămân, / să dorm mereu din
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]