3,155 matches
-
de neastâmpăr, oarecum ca ochii lui Zet, cățelul lui Adam McCaffrey. Îi plăcea să facă aluzii la sângele ei țigănesc. Nimeni nu dădea crezare acestor romantice aluzii, dar de fapt era un adevăr; Diane era verișoară sau poate că soră vitregă cu Ruby Doyle. (Fusese botezată la biserica St. Olaf, maică-sa fiind anglicană, și primise numele „Diamond“, însă la un moment dat își dăduse seama că avea și așa destule necazuri, fără să mai poarte un nume atât de bizar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se descurca, pare-se, destul de bine, deși unii pretindeau că ar fi „talentat, dar leneș“. Unii proroci mai sumbri îi preziseseră o cădere nervoasă: în fond, băiatul își pierduse încă din copilărie ambii părinți și fusese crescut de o mamă vitregă excentrică, instabilă din punct de vedere emoțional, și de doi frați autoritari și ostili, care jucaseră rolul de tată. Oricum ar fi fost, Tom nu a dat nici un semn de depresie nervoasă. Spre deosebire de prietenul său Scarlett-Taylor, Tom nu avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care pentru moment era fără serviciu și care ar fi putut corespunde cerințelor profesorului. Cum anume se înrudea tânăra în chestiune (numită Pearl Scotney) cu Ruby și cu Diane, e o chestiune demnă de speculații. Unii spuneau că sunt surori vitrege, dar nici una dintre ele nu știa exact. Ruby purta numele de familie al tatălui ei, Pearl purta numele mamei ei necăsătorite și abandonate, iar Diane, până la căsătoria cu dezastruosul Sedley, purtase numele mamei ei necăsătorite și abandonate (Davis.) Este chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce fel de admirator? Tu ce-ți imaginezi? Un tânăr. Tom McCaffrey. Probabil că o să-ți dea un telefon. Așa procedează tinerii în ziua de azi. McCaffrey! Trebuie să fie rudă cu doamna McCaffrey. Fiul ei, mă rog, fiul ei vitreg, cel mai tânăr. Oricum, m-am gândit să te previn. Să știi că mi-ar plăcea. Ar fi un soț potrivit pentru tine. Rostise ultima frază cu intenția de a o face să sune glumeț, dar nu-și putu reține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Meynell o carte poștală ilustrată (reprezentând Grădina Botanică), pe care-i scrisese: Mâine seară mă duc în vizită la Belmont și aș dori să trec pentru moment și pe la dumneavoastră, ca să mă prezint. Cred că o cunoașteți pe mama mea vitregă, iar bunicul dumneavoastră dorește să ne împrietenim, întrucât sunteți o nou-venită în Ennistone. Vă voi telefona mai târziu, ca să-mi comunicați dacă vă convine să trec în jurul orei nouă. Cu cele mai bune urări. TOM MCCAFFREY Un telefon dat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
milenară descoperim ființa noastră istorică și, în același timp, un model catalitic pentru viața cotidiană. Cultura greco-latină nu este, așadar, un trecut perimat, ci un prezent etern, în ultimă instanță, steaua polară a spiritualității moderne. Cultura românească, datorită istoriei sale vitrege, nu a valorificat în colecții academice, ca toate marile culturi europene, operele clasicilor antici păgâni sau creștini. Tot un gol dureros este și lipsa unor monografii privind patrimoniul literar, istoriografic sau filosofic, al antichității greco-latine. Astăzi, prin tipărirea lucrării de
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Carol a mușcat momeala. îndată, a căzut într-o a doua capcană. El a trimis la Marsile, ca mesager al păcii și om de încredere al său, pe bătrânul conte Ganelon, despre care se spunea că ar fi fost tatăl vitreg al lui Roland. Trimisul special și-a trădat, însă, stăpânul și a pus la cale uciderea lui Roland, devenit între timp un fel de mână dreaptă a unchiului împărat. Totul s-a petrecut în anul 778, în bătălia de la
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
profesionist din Strehaia, primul cumpărător și cultivator de SEDEPO. Domnule Lie, unde l-ați contactat pe inventator ? La iarmaroc, la Podu, unde am niște veri de-al doilea după un cumnat care a ținut o fată de-a unui frate vitreg de-a lui unchiu unei nepoate de soră cu mama lui cumătru Licuță de lângă pod. Că și noi avem un pod în comună așa cum avem și pod la casă. Și-ați luat SEDEPO... Da, că mi-a zis că-s
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
împlinește o speranță mai veche a autoarei și ea se constituie într-un obol adus pe altarul luptei pentru dreptul la viață al românilor de pretutindeni și totodată într-un argument că viața merită să fie trăită, chiar în condiții vitrege, dacă lasă ceva în urmă pentru neamul din care te tragi. Prefață la lucrarea Teatru scurt, de Veronica Grigorași, Editura Moldova Iași, 2002;
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93040]
-
să mă mărit cu un bărbat care nu se mai bucura de stimă în ochii mei. De aceea setea mea de răzbunare crescu mai aprig datorită acestei acceptări, ca să răbufnescă mai târziu cu o putere mult sporită. Cred că și vitrega soartă a uneltit ca să se întîmple așa. Dacă îmi trăia copilul viața mea ar fi curs pe altă albie. El mi-ar fi polarizat gândurile și simțirea asupră-i și m-aș fi destinat iubirii și creșterii lui. Nu s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
soția lui, să punem capăt acestei situații neclare. Îi strângeam mâna încetișor: "Ei bine, voi fi a dumitale, ți-o făgăduiesc, încă un bob zăbavă..." Făgăduisem și așteptam ziua cea mare ca să te umilesc, ziua răzbunării mele smintite. Dar soarta vitregă, care m-a păscut din leagăn, vru altfel, și planul se nărui ca un castel durat din cărți de joc. În ziua aceea mi-a propus o plimbare cu mașina până la pădurea Băneasa. Am refuzat scurt, era imposibil, nu numai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îndărătnic. Ba încă am, să știți, chiar și un workaholic la modul japonez. (Ce-i drept, față de voga - terapeutică, nu zic nu, însă devastatoare - a shoppingului, scorul e cam de-o mie la unu.) România ne tratează ca o mamă vitregă. Scârba caliba nică a proletarilor care-n infernalele autobuze și tramvaie ale ITB-ului ceaușist îi îndemnau pe bieții intelectuali sufocați „să-și ia mașină mică, dacă nu le convine“ s-a cuplat cu fesenismul gospodinelor care i-au aplaudat
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
e Sia, nici un moment nu-i venise în minte că Lina ar fi putut avea curajul să o aducă în casă. . . Lui Rim îi trebuia numai o fecioară binevoitoare și nu ar fi ales-o dinadins să-i fie fată vitregă. Acum chiar, când știa, căuta să uite nota asta caracteristică. Nu putea schimba împrejurările ce-i procurase ocazia fericită și, ca un om cu spirit larg, științific primea împrejurarea așa cum venise. Cit despre Sia, nu simțea nici o legătură de "cucoana
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
să-și unească în metamorfozarea trupurilor, inocența lor cu cea a înaintașilor din vremurile de restriște ale luării în robie. Peste secole, au rămas sintagmele: „...că nu vin tătarii!” ca și “mai încet că nu dau turcii!”, cristale de istorie vitregă rămase în circuitul lingvistic românesc. Numai Dimitrie Cantemir, după lupta de la Stănilești, 1711, în retragere și în preajma Țarului a putut crede, în drum spre Iași și după, că va putea aduce la vatră convoaiele de români pe care i-
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
noastre chinuite, cu trupurile schingiuite prin dezlănțuirea urii întunericului care închisese orice orizont de așteptare și ieșire în lumea idealurilor noastre, căci nu de puține ori nu ne mai simțeam decât umerii sortiți să ducă piatra de moară a istoriei vitrege! Savel închide fereastra, se duce la icoana de deasupra candelei mereu aprinsă, să-i mulțumească Maicii Domnului că i-a înțeles rugăciunile și că l-a ținut în viață s-așeze și el pe hârtia posterității: O viață închinată adevărului
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mine și ei la lumina zilei erau foarte prietenești. Astăzi i-am iertat pe toți cei ce mai sunt încă în viață. M-a întrebat și despre mutarea mea forțată din Priponeștii natali către școala de la Căuești. Rememorarea acelor vremuri vitrege - oarecum eroice - m-a făcut să retrăiesc cu emoții accentuate unele aspecte privind faptul că aceiași elevi care fugeau de școală, ascunzându-se prin locuri dosnice, acum fugeau de acasă spre școala unde aveau create condiții excelente de a învăța
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
umilită și întemnițată de regimul comunist! Am amintit de rolul răzeșilor în istoria țării pentru că Ioan Costache Enache este unul ce vine din străfundurile neamului românesc cu o dotare genetică de învingător și de creator de proză și poezie. Vremurile vitrege, necazurile din familia sa, situația economică precară nu i-au permis să urmeze studii mai înalte. Rămas la cele liceale, în preajma izbucnirii celui de al II-lea Razboi Mondial, dar după ce parcurge cu arma în mână, în linia I, tot
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
devine violetă. Cu toate acestea, cred că nimic nu m-a fascinat mai mult ca soarele toxic din deșert, creator de iluzii la tot pasul. Un deșert nu-mi sugerează moartea, ci puterea iluziilor de a rezista îndeosebi în condiții vitrege. Înclin spre convingerea că, departe de a fi funerar, exterminator, deșertul e vital și chiar senzual. Îți dă, pe lângă o senzație de sete și de pericol, un fior de viață de dincolo de viață, pe care n-o poți încerca nicăieri
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nepoata lui Beethoven și tocmai atunci apăru Sánchez Concha strigînd: „Mincinosule! Minți de-ngheață apele!“ și adăugă apoi că sora lui dădea o petrecere și că nu-l invita pe fratele lui, fiindcă Bobby nu avea tată bun, ci tată vitreg. Pe Julius nu l-a deranjat prea tare faptul că-i spuseseră lui Juan Lucas tată vitreg, dar n-a putut Îngădui să-Î strice povestea despre nepoata lui Beethoven. A urmat provocarea, Încăierarea, după ce s-au terminat orele și ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
apoi că sora lui dădea o petrecere și că nu-l invita pe fratele lui, fiindcă Bobby nu avea tată bun, ci tată vitreg. Pe Julius nu l-a deranjat prea tare faptul că-i spuseseră lui Juan Lucas tată vitreg, dar n-a putut Îngădui să-Î strice povestea despre nepoata lui Beethoven. A urmat provocarea, Încăierarea, după ce s-au terminat orele și ca urmare a trebuit să se ducă la lecția de pian de după-amiază cu o zgîrietură Îngrozitoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întorsese fără să bage nimeni de seamă și acum ataca el: sora mea o să facă o petrecere pentru colegele ei de la Villa Maria și n-o să-l Învite pe fratele tău Bobby, fiindcă nu are tată bun, ci tată vitreg și o să vezi tu la ieșire! Disputa nu se putea lămuri decît la ieșire, fiindcă Roșcova, fericită, suna clopoțelul deasupra capului anunțînd sfîrșitul recreației. Bobby lua niște turnante impresionante În fața casei noii lui iubite de la Villa Maria. În fiecare după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el În casa lui, dar asta nu Înseamnă că poate să se poarte oricum, merit și eu puțin respect, ce naiba. Era o situație extrem de delicată, din fericire Carlos se uită la Julius și se simți plin de respect pentru tatăl vitreg al băiatului, așa Încît Își Înghiți amărăciunea, dar de aci Înainte el o să fie șoferul doamnei și nimic mai mult, eu nu admit să fiu călcat pe bătătură de nimeni, merit și eu puțin respect, ce naiba. Lăsă geamantanele În locul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ierarhiile literare, categorizările valorice care rămân în urma unui cronicar adevărat, cum nu am fost niciodată. Am preferat să nu scriu despre cărțile care mi s-au părut proaste, decât să scriu negativ (am desființat doar cărți absolut iritante). În vremurile vitrege ale timpului fragmentat, când copiii erau foarte mici, lecturile „cu fircăleli“ direct pe cărți mi se potriveau foarte bine, scriam cronici cu pasiunea cu care cei talentați ar fi scris un roman. În general scriam ușor și cu pasiune după ce
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
corvoada, nefericită pentru ambele părți, a dusului la creșă : un permanent prilej de îmbolnăviri. La un moment dat, am reușit să facem rost, totuși, de o femeie care să se ocupe dimineața de copil (a fost ulterior moștenită de frații vitregi ai Irinei, semn că se pricepea). În fine, cum viața și-a spart rutinele blânde în mii de cioburi colorate și tăioase, bula de cristal a revenit doar la câteva luni distanță, în timpul vacanțelor noastre trăsnite dintre trimestre sau de
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
mai deschis, iar alteori o găseau cu chipul mai întunecat. Cu mic cu mare, veneau de la distanțe mari la Mănăstirea Secu să vadă „cum mai arată Măicuța Domnului”. De cele mai multe ori, în momentele în care avea chipul întunecat vremurile erau vitrege, iar pașii oamenilor nu prea mai găseau drumul bisericii. Poate Maica Domnului era îndreptățită să mustre cumva printrun astfel de semn. Așa că bătrânele ce o cercetau cu multă evlavie și constant, grăiau către părinții cei mai în vârstă din mănăstire
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]