9,098 matches
-
noastră eternă, explicită sau doar în stare latentă, de a ne regăsi în perimetrul unui sistem, fie el și imaginar, care să ne ofere garanția duratei. Iar Corneliu Baba și școala pe care el a creat-o au tocmai această vocație a trecerii dincolo de imagine,unde lucrurile par - și poate chiar sînt - stabile, încărcate de sens și atinse de adierile transcendenței.
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
lucidității supreme deschis în haos, autorul Poziției aștrilor înalță, orgolios, "imnuri Omului, condiției sale muritoare-nemuritoare (prin memorie), pulberi vii ce încearcă ascensiunea în Paradis". O asemenea abstragere nu e, cum s-ar putea crede, un artificiu clamoros, ci semnul unei vocații specifice care antrenează verbul, îi asigură elanul corespondent. Purificat, esențializat, limbajul se suprapune inspirației precum un mulaj ideal al acesteia. La Șerban Foarță, "materia verbală este modelată cu o uluitoare înlesnire ce sfidează gravitatea (...), care nu ar putea fi cea
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
și pe majestuozitatea arhitecturii. Cu gîndirea sa consecventă și sobră, Maitec nu adaugă nimic susceptibil de a proveni dintr-un alt registru decît acela în care forma se exprimă prin însăși energia interioară a suportului material. Lemnul își trăiește, astfel, vocația lui ascensională, voința stihială către imponderabilitate, în dublul său regim de opacitate și de transparenă, de plin și de gol, de consistență și de turbulență a eterului. Împărțit între lumea newtoniană, aceea a masei supuse acțiunii gravitaționale, și între cea
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
Aproape nimic din ce se petrece pe aici nu își găsește corespondent într-o lume normală. Acolo, ființele ce o populează se străduiesc să-și vadă decent de viață și, mai ales, să o trăiască. Ca pe un dar. Aici, vocația națională este de a o arunca în aer. De a o spulbera cu orice chip. Asta, să spunem, ar fi putut să fie, la urma urmelor, o chestiune de opțiune individuală. Nu ne lăsăm, însă, pînă nu facem aidoma și
Întâmplări de la motel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9278_a_10603]
-
așteptați-ne, o să venim și noi?" Numai acest final, și o întreagă școală a exhibiționismelor de două parale - care-au invadat spațiul prozei curente - se vede rău veștejită. Păcat că Ioan Groșan nu se hotărăște să-și ia în serios vocația de prozator, pierzând mult prea mult timp în publicistică și în păguboase ocupații care n-au nimic de-a face cu arta scrisului. Talentul său ar merita un administrator mai bun al harurilor care nu se întâlnesc la tot pasul
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
Religie a Cetății, din momentul în care partidul ajunge la putere, ea rămâne o religie universală în opoziție, în învățăturile ezoterice. La fel ca pozitivismul, comunismul pretinde că adună creațiile trecutului și le transmite mai departe societății care va împlini vocația umană. Se opune individualismului epocii Luminilor, dar vestește fericirea colectivă. Le refuză mila celor slabi și încrederea - mulțimilor, dar justifică edificarea socialismului prin sentimentele umanitare, iar autoritatatea necondiționată a conducătorilor - prin necesitatea de a instrui masele. Frânează știința, dar în numele
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
și în coordonatele clasicizate ale spațiului picturii, în realitate Mitroi s-a adîncit în cea mai severă investigație a generozității și a limitelor limbajului, precum și în aceea a capacității omenești de a cunoaște atît lumea exterioară, cît și propria sa vocație de a colora afectiv și de a personaliza această lume. În același timp, pictura constituia pentru el și o formă de sancțiune morală, o modalitate sigură de a identifica acele calități ale obiectelor și ale lucrurilor care oferă un răspuns
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
cules de căpșuni în Spania. Pentru ceilalți scriitori, e o absurditate. Iar eu le dau perfectă dreptate. Cerința pieței sau a Europei (sunt două instanțe nu radical diferite), dacă nu e asumată, interiorizată, nu valorează nimic. Adevăratul scriitor, cel de vocație excepțională, năzuiește să se exprime pe sine și nu să-i mulțumească, meschin și vulgar, pe alții. Deci, ne întoarcem la dilema inițială, esențială: în această ecuație, cine primează, scriitorul sau cititorul? Răspunsul îl poate da numai ...editorul. Dacă proza
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
oamenii noi oamenii suntem doar pragul pe care florile pășesc atunci cînd trec de la un cer la altul grîul și macii ca orice poet care se respectă noaptea leagăn grîul și macii pînă ce adorm fericiți sub stele prunci cu vocația răstignirii imaginați-vă imaginați-vă o zi în care între oameni și flori va fi în sfîrșit pace urme de pași sunt urme de pași în Ocean și pe acolo sufletul meu a fost în căutarea ta nici acolo nu
Poezie by Ion Maria () [Corola-journal/Journalistic/9389_a_10714]
-
de operă, mediul universitar, dominat de ambiții, frustrări și bătălii pentru funcții. În peregrinările sale, eroul Gabrielei Gavril întâlnește întreaga faună a tranziției, de la politicienii puși pe înavuțire la boemii loseri înecați în vodcă, scriitorii geniali și criticii lipsiți de vocație, nevestele suspicioase și amantele bovarice. Nu lipsesc știrile senzaționale din ziare și, mai ales varianta lor transfigurată la nivelul străzii, zvonurile și bârfele de tot felul. Situat pe granița foarte îngustă care separă comicul de tragic, romanul Gabrielei Gavril seamănă
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
în 1975, într-un tiraj confidențial, aproape clandestin, sub îngrijirea lui Mircea Zaciu. Iată. "Apariția la numai cîțiva ani a însemnărilor zilnice maioresciene (cele trei volume editate între 1937-1939) nu va suscita interesul comentatorului. Credea el într-o lipsă de vocație a literaturii române pentru genul "jurnalului"? Cu excepția lui C. A. Rosetti ( Note intime marchează un cap de serie) și a lui Maiorescu însuși, nu avem, e adevărat, modele convingătoare pentru o ispită constantă, cristalizată în opere consistente", afirmă Mircea Zaciu
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
astfel de texte despre care Camil Petrescu nu putea să nu afle: cît de "intim" era jurnalul dacă autorul citea fragmente prietenilor, cum ne informează Rebreanu despre Ion Marin Sadoveanu, de pildă? Oricît n-ar fi crezut Camil Petrescu în "vocația literaturii române pentru genul "jurnalului", presiunea orizontului literar în care evolua l-a obligat aproape să scrie un astfel de text (și nu cedase acestei presiuni chiar și autorul "celei mai puternice creațiuni obiective a literaturii române"?). Este sigur, apoi
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
scientizantă, după criterii psiho-fiziologice, iar Thibaudet, adept al bergsonismului, "face adeseori aplicări nefericite, ca aceea de a ajusta pe poetul intelectualist Valéry la patul procustian al filosofiei vitaliste". De unde și concluzia că spiritul francez, punînd cu predilecție în funcțiune resursele vocației sale analitice, s-ar arăta "neprimitor față de disciplina esteticii generale". Și, în plus, că "se dezinteresează de problematica specială a criticii", adică evită discuțiile asupra obiectului și metodelor criticii. "Anestetică" și "afilosofică", critica franceză își relevă în schimb cu prisosință
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
scriitoare, absolventă a unei Facultăți de Matematică, stabilită din 2002 la New York, cu numeroase cărți traduse sau scrise direct în engleză, din 2005 membră a Asociației Naționale Americane de Hipnoză și a Comitetului American de Hipnoterapie, este o Săgetătoare cu vocația înțelepciunii, dar și a aventurii și schimbării, o personalitate atât de complexă încât lasă mereu la iveală altă sclipire a cristalului multiplu șlefuit. Schimbarea de identitate pentru care a optat Carmen Firan dovedește o mare încredere în rezultatele concrete ale
Metafora vindecătoare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9406_a_10731]
-
a reconfirmat justețea frazei lui Antoine Vitez care afirma că "se poate face teatru din tot". Dar pentru aceasta e necesar de mult talent, poate mai mult decît de obicei. A părăsi domeniul obișnuit al teatrului e o probă de vocație teatrală! Doar ea îi asigură succesul. Nimic nu e imposibil, dar riscurile sunt multiplicate atunci cînd îți părăsești domeniul. Ariane Mnouchkine revine la Avignon cu Efemerele, spectacol unic în cariera sa. Aici ea nu mai adoptă nici poziția obișnuită a
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
care trasează, de fapt, cariera marelui actor Gründgens, celebru pentru interpretarea rolului Mefisto. Cînd ascensiunea nazistă începe, el pactizează considerînd că se poate colabora cu noua putere în numele dorinței explicite de a continua să facă teatru, de a-și satisface vocația pe de o parte iar pe de alta a speranței, des auzită și la comuniști, aceea de a face o critică din interior. Dar mașina politică se adeverește a fi mult mai puternică și actorul sfîrșește prin a-i deveni
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
deprinderilor creative pentru activități de design, creație, divertisment), social (activități suportive, de predare, consiliere care presupun utilizarea de abilități interpersonale), întreprinzător (utilizare de abilități de convingere în conducere, business, vânzări) și convențional (preferință pentru activități funcționărești, de birou și administrative). Vocație - înclinație spre un anumit gen de activitate, bazată pe conștiința propriilor aptitudini și pe orientarea către valorificarea lor. Valoare - credințe referitoare la realități, aspecte importante pentru persoană, principii care stabilesc ce este important, în termeni de finalități și comportamente de
Al treilea instrument de consiliere: Consilierea online prin “Centrul on-line de informare și comunicare elev – consilier: Întreabăne la orice oră”. In: Ghid de bune practici in orientare si consiliere profesionala by Ana Maria Hojbota () [Corola-publishinghouse/Administrative/1125_a_2377]
-
perpetuează amintiri lipsite de inconvenientul Căderii - pe care, ignorând-o, o recalifică într-o justiție a datului. Ei știu că orice bucurie neagă o tristețe, dar că în această tristețe trebuie să stea ascuns principiul oricărui vis. Dostoievskian, ei desăvârșesc vocația de a vizita omul pe fereastra niciodată păzită de gratii, prin care se zărește pacea slăbiciunilor și a resentimentelor părăsite în întuneric. Îi vom întâlni pretutindeni atunci când certitudinea de sine va concepe absurd facerea lumii în afara poeziei ori când glosolalia
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Bolos, ocultist extravagant și discipol al lui Democrit. * Orice tratat despre bolile trupului ar trebui să fie un tratat de metafizică. Participarea trupului la idee, la excursia în imaterial, este o incursiune în neantul populat de gând. Fidel până la moarte vocației lui de a consuma viață, această deviație îl deschide către o dependență care nu îmbolnăvește în mod direct, dar care poate investi boala cu aparența eliberării. Subliminal, trupul își neagă existența și visează, prin boală, la o nirvana „naturală“. În
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în care proza îmbracă de multe ori haina lirică și nostalgică. La sfârșitul aceluiași an, Vasile Fetescu așază în vitrinele librăriilor un volum impresionant prin conținut, ținută și titlu, Lumina educației, o prețioasă microantologie de texte despre educație, în care vocația pedagogică a profesorului se întâlnește într-o frumoasă sinteză cu talentul scriitorului. Prin această carte, profesorul Vasile Fetescu face dovada că un „educator adevărat” nu-și încheie misiunea odată cu pensionarea, ci, după cum observă Alexandru Zub, autorul postfeței, „el rămâne un
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
care „nimeni nu se poate lua la trântă”. Condamnă lenea și disprețuiește fățărnicia, atrăgând atenția că „mierea din glas și dulceața din vorbe nu pot ascunde fierea din suflet”. Fericește familia întemeiată pe dragoste și înțelegere, pune mare preț pe vocație în profesie. Are aprecieri deosebite în privința frumuseții, artei și creației, în toate înțelesurile acestora, valorizând profunzimea, sinceritatea, inspirația. Profesorul Vasile Fetescu este racordat și la realitatea politică, formulând sentințe ironice, aspre sau disperate cu privire la problemele social-politice românești actuale. Din această
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
și să opteze pentru ea numai după o obiectivă autoevaluare a calităților și capacităților proprii. Economie Economia subterană tot mai înfloritoare subminează și zdruncină echilibrul economiei la vedere pentru că legislația în domeniu este confuză, permisivă sau nu se aplică riguros. Vocație Chemarea profesiei nu e doar un semn Este al minții și al inimii îndemn. Foloase Foloasele învățăturii ca și roadele pământului vin după un îndelungat timp de trudă și sudoare. Paradox Marea majoritate a bărbaților declară că nu se pricep
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ei, am întâlni numai bătrâni fericiți”. „A fost o vreme când oamenii își respectau cuvântul dat ca pe un legământ. Azi”...). Întrebarea, rima, „dacă”, suspansul, laconismul reprezintă totodată și catalizatorul dialogului, și însoțitorul mnemic favorizând transferul, și elementul provocator cu vocația responsabilizării subiectului, și proiecția în registrul posibilului pe traiectul transsubiectiv de la idee la realitate, de la realitate la ideal. Evitând patetismul și înfruntând indiferența superficialității și prostiei profund interesată în a avea cât mai mult, aforismele de față poartă pecetea etică
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
mult, aforismele de față poartă pecetea etică, au drept scop a găsi și fixa claritatea și distincția normativă a actului uman, a cărui normalitate și criteriu totodatătinde spre Ideal. În acest demers, evocarea înseamnă să treci dincolo de amnezia ecoului; cu vocația de a fi semen, să surprinzi coerența de cristal a răspunsului din chiar propria lui întrebare (de felul: „Ce înseamnă azi să fii om?” ori „Unde se îndreaptă omenirea?”); cu virtuozitatea înțelegerii, să faci din abruptul „dacă” o catapultă spre
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
vale din om așteaptă, provoacă cu orice riscuri (distrugând natura, omenirea chiar) avalanșa lui „a avea”, a poseda fără măsură. Profesiei oricare ar fi ea: de țăran, ostaș, muncitor, medic, educator autorul îi acordă aura profesiei de om. Vocea acestei vocații se face auzită în multe aforisme. Cu prioritate, în studiul de față ne interesează modul cum „își corespund” aforismele, aceste replicifațete ale autorului-luminătorului, care experimentează condiția de a fi un diamant viu, a fi cu „gânduri diamantine”. Cinstit, autorul recunoaște
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]