1,214 matches
-
despre legea naturală și conștiință. Dumnezeu este considerat ca și „custos, iudex, vindex naturalem ordinis moralis” care a pus această ordine în „legem naturalem et in legem Dei positivam sub utroque Testamento divinitus datam” și cunoașterea care conduce la sfințenia voită de El însuși pentru toți oamenii. Cu tot ceea ce putea să reprezinte o sinteză perfectă a doctrinei morale, De ordine morali a fost abandonat pentru că nu era intenția Papei și a părinților conciliari să alcătuiască un document de acest gen
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
în lumină măreția chemării credincioșilor în Cristos și obligația lor de a aduce rod în iubire pentru viața lumii” (O.T. 16). Echilibrul uman remarcabil și sensul profund al credinței sfântului Alfons sunt propuse ca model și ghid pentru reînnoirea voită și constituie spiritul acestei enciclici. Enciclica distinge între cele două voci ale conștiinței morale: „vocea legii” și „vocea lui Dumnezeu”, exaltând-o pe cea dintâi și punând-o pe un plan secund pe cealaltă. Formularea conștiinței ca „sanctuar al omului
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
conflicte religioase. Poate că ele nu s epot exprima decît în limbajul zeilor". Atunci cînd Kiekergaard numește tragic punctul de vedere religios, conform concepției sale, acesta este un tragic căruia omul este dator să i se supună. Este un tragic voit. Nu el vine asupra omului, ci omul trebuie să vină la el. Nu decurge din conflicte ce nu sînt decît ursita unora și nu a tuturor. El este însă cea mai înaltă formă a vieții spirituale umane. Prin cele două
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
este jignita. LEAR: Nu faci decît să-mi amintești propriile mele gînduri. Am observat în ultimul timp o ușoară nepăsare, pe care mi-am reproșat-o mai degrabă ca pe o suspiciune a mea exagerată decît că pe o intenție voita de necuviința. Voi cerceta mai de aproape. Dar unde mi-e bufonul? Nu l-am mai văzut de două zile. CAVALERUL: De cînd doamna cea mică a plecat în Franța, sire, bufonul a tot tînjit. LEAR: Nici o vorbă despre asta
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
seama că schimbarea trebuie să fie radicală. Woolf a refuzat teoretic romanul tradițional (Modern Fiction, 1919), numai că odată ce terminăm de citit unul din romanele ei, observăm că acesta se reașează în mintea noastră exact după schema pe care autoarea voit inovatoare o detesta. Mrs Dalloway rămâne în amintire ca o istorie obișnuită de iubire, povestită capricios. Pe de altă parte, dacă nu-i recunoaștem lui Joyce dreptul de a fi descoperit verbalizarea pre-verbalului, a gândului abia mijit, anulăm un roman
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nici romanele mele. Asta e problema criticilor. Îmi place felul cum îmi descrii operele. LV. O trăsătură majoră a autorilor Desperado este faptul că operele lor trebuiesc neapărat recitite pentru a fi înțelese cum se cuvine. Relectura sporește plăcerea textului voit derutant. Nu se clarifică nimic, dar se trăiește din plin. Ai vrea ca lectorul să vadă în romanele tale o enigmă sau te consideri un realist? AG. Enigmele sunt pentru mine romanele polițiste în care cauți făptașul, iar dacă personajele
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prefer să scriu genul de proză care poate deveni poezie, și nu genul de poezie care poate aluneca în proză! Oricum, nu cred că "poezia" ține doar de vers. Scrisul meu e uneori "liric", cu toate că acest cuvânt îmi sugerează căutarea voită a frumuseții și extazului. În termeni mai generali, aș zice că una din atribuțiile prozei este să exalte ceea ce merită a fi exaltat în existență. Sper că asta și face proza mea, chiar dacă explorează și arii mai întunecate ale existenței
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în sine o proslăvire. Mi se pare că povestirea, oricât ar fi ea de sofisticată și modernă, răspunde unei nevoi profunde în firea omului. Are ceva primitiv și vrăjit în ea. Dacă narațiunile mele se complică, nu e în mod voit. Și viața e complicată, cred. Prea mulți încearcă s-o simplifice. LV. Romanele tale sunt narațiuni gen Mona Lisa, fiindcă din fiecare ungher te fixează câte un personaj. Nu ai personaje secundare, toate sunt inteligențe în mișcare aduse în prim
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ploaie și s-a așezat în fotoliu. Îmi amintesc exact momentul. Haina ei udă, dezorientată parcă, fără culoare, părul ei ud leoarcă m-au făcut să mă gândesc o clipă la scheletul mamei din Psycho al lui Hitchcock, dar imaginea voit terifiantă din film a fost pe dată transferată asupra lumii, cu spaimele, cu ambivalența ei. Mai importante sunt ultimele trei versuri, care nu se dezmint în nimic din tot ce am scris. Mila pentru lumea pe care ploaia o întinează
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
destăinuirea crimei. Forța acestei femei firave și vulnerabile stă în tăria morală și în capacitatea ei de a se dărui, în credință, în smerenie, în răbdarea îngerească de a suporta stările lui de indiferență, de închidere în sine, de ignorare voită, și de a aștepta trezirea, în Rodia, a sentimentelor nobile de dragoste, de regret, de dorință de a trăi. Sonia este alături de Rodia pentru că-l iubește, cum altfel decât dezinteresat, pentru că, în generozitatea ei, își asumă suferința lui, așa cum își
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
deci ca cei ce reprezintă o pasiune din dragoste să fie oarecum cuprinși de ea în timp ce o reprezintă. Or, nu trebuie să ne imaginăm că îți poți șterge din minte această impresie pe care ți-ai provocat-o în mod voit, și că ea nu lasă în noi o mare dispoziție către această aceeași pasiune pe care am vrut să o simțim. Astfel, Comedia prin însăși natura ei este o școală și un exercițiu al viciului, pentru că ea obligă neapărat la
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vedere sociologic și estetic, el semăna mai mult cu suburbiile de cămine muncitorești din alte țări (așezământul de la Lazdynai, bunăoară, la marginea orașului Vilnius, În Lituania) decât cu stilul arhitectural indigen sau tradiția urbană a Franței. Ruptura cu trecutul era voită. „Stilul” european, atât de admirat În alte sfere ale vieții, strălucea prin absență. Era chiar evitat atent și deliberat. Arhitectura anilor ’50 și, mai ales, a anilor ’60 era declarat anistorică: se voia nouă prin design, dimensiuni și materiale (cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
version trilingue des lois sumériennes.12 Dès l'Antiquité, le traducteur est une figure particulière et la pratique traduisante se concentre surtout sur leș textes dits " sacrés ". Michel Ballard rappelle la figure de Philon (dit " le Juif ") d'Alexandrie, qui voit dans la traduction une révélation et qui a eu une remarquable influence sur leș traducteurs du Moyen Âge. Selon l'auteur, c'est à Philon que l'on doit le principe de littéralisme dans la traduction de textes sacrés. L
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de la traduction.97 Pour Meschonnic, la complémentarité de la pratique et de la théorie permettent l'articulation d'une théorie générale de la traduction, de la littérature et du langage.98 Plus soucieux de mettre leș fondements d'une science de la traduction, Antoine Berman voit dans la traductologie " l'articulation consciente de l'expérience de la traduction, distincte de tout savoir objectivant et extérieure à celle-ci (telle qu'en élaborent la linguistique, la littérature comparée et la poétique) "99. Dans une autre étude, Berman associe plutôt
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
tandis que la linguistique prend comme objet d'étude le texte traduit (ayant une visée descriptive). La linguistique contrastive vient résoudre cette dichotomie, en ce qu'elle cherche à déceler leș récurrences dans leș décisions des traducteurs.107 Michel Ballard voit dans la traduction " une activité spécifique qui requiert pour son étude une démarche spécifique "108. Și, au début des années '90, îl considérait la traductologie comme " une réflexion à caractère scientifique " (on observe que le concept de " réflexion " occupait une
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
limites de cette approche appliquée à la pratique de traduction. 3. 4. 3. Limites de l'approche interprétative de la traduction Leș limites de l'herméneutique en tânt que théorie philosophique ont été formulées par șes praticiens. Par exemple, Paul Ricœur voit dans l'interprétation à la fois une récollection du sens et une démystification 237, tandis que Jacques Derrida l'analyse dans son ambivalence : l'orientation vers leș origines et le désir de transcender l'histoire.238 Quant à Umberto Eco
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
traductologique, voire de leur pratique traductive, [...] îl y ait là matière aux plus grandes réticences.240 En ce qui concerne le concept proprement dit de " déverbalisation ", théorisé par Marianne Lederer et Danica Seleskovitch, Ladmiral ne le conteste pas totalement. Îl voit dans la traduction, ce " passage " de la langue de départ vers la langue d'arrivée, un " saut mortal " : " Le plus souvent, [...] la traduction se caractérise par la discontinuité : le passage du texte-source (To) au texte-cible (Tț) implique un saut (saltus). Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de multiples chemins interprétatifs possibles. Le discours poétique est caractérisé par Genette en opposition avec le discours de la prose, qu'il qualifie de polymorphe : Și l'on se souvient des formules sur l'essentielle traductibilité du texte de prose, on voit se dessiner une opposition parfaitement symétrique entre la polysémie du poème et la polymorphie de la prose. Le propre de la prose est de toujours tolérer plusieurs formes pour un seul sens ; celui du poème, inversement, est de toujours proposer plusieurs sens
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
essentiellement intraduisible.617 On aurait donc, d'un côté, le message poétique, qui ne se soumet à aucune paraphrase, et, de l'autre côté, l'impossibilité de l'équivalence formelle. L'intraduisible apriorique est proclamé aussi par Edmond Cary, qui voit dans la forme et le style des obstacles insurmontables : " La traduction poétique est-elle possible ? Telle est la question préalable qu'on se pose de nos jours. Poser la question, c'est aussi y répondre d'avance : par la négative. "618
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la limite théorique des contingences positives et des mystères transcendants, comme sur une cime d'où îl regardait deux vallées qui ne sauraient se rejoindre. "895 Ce " sentiment de la transcendance " constitue l'une des sources de la figuralité chez Blaga : On voit le poète, comme dans le Partage des eaux, contempler du haut d'une cime leș deux versants qui s'enfoncent, l'un dans le monde empirique des couleurs et des volumes, l'autre dans l'abîme béant des causes ineffables
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
et la " neige ". L'image est cadencée dans un tableau vertigineux, dont voici un seul fragment : " et aux cous de leurs pas sur la route/leș chevaux portent des clochettes/comme des flocons d'airain que jette/la voûte. " On voit que leș instruments du tourbillon sonore ne șont pas accrochés aux cous des chevaux, mais bien " aux cous de leurs pas " ; îl y a là une transformation métonymique comme on n'en trouve que dans leș grandes audaces poétiques de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
poétique de Blaga, comme la " corolle de merveilles " de son poème programmatique. On dirait donc que, dans leur interprétation des tropes, leș traducteurs imitent le style de l'auteur source : " Să se vadă, ce se poate/printre gene. " " Qu'on voit à travers la corolle/des cils, tout un possible monde. " (Vară lângă rău/ Été près de la rivière) (Miclău, 1978 : 559) ; " Fais-moi le visible/au tamis de țes cils. Été près de la rivière) (Poncet, 1996 : 226). La traduction littérale de l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pas, mais ce qu'ils font ", în Meta : journal des traducteurs/Meta : Translators' journal, vol. 40, no. 3, 1995, p. 514-517, consulté le 12 avril 2010, URL : http://www.erudit.org/revue/meta/1995/v40/n3/003640ar.pdf. Henri Meschonnic voit dans la traduction la reconnaissance de l'altérité : " La traduction est cette activité de relation qui permet, mieux qu'aucune autre, puisque son lieu n'est pas un terme, mais la relation elle-même, de reconnaître une altérité dans une identité
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
retrouve dans la pratique professionnelle de la traduction ". Notre traduction.) 177 Hans Vermeer, A Skopos Theory of Translation, op. cît., p. 37. 178 V. Jean Greisch, " Herméneutique ", în Encyclopédie Universalis, Version 13, 2007. C'est nous qui soulignons. 179 Hans-Georg Gadamer voit dans l'herméneutique " une pratique guidée par un art " : " Le titre d'"herméneutique" [...] recoupe des niveaux de réflexion très différents. L'herméneutique désigne en premier lieu une pratique guidée par un art. C'est ce qu'évoque déjà la formation
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
53. C'est nous qui soulignons. 394 V. Român Jakobson, " Postscriptum : pour une approche linguistique ", în Questions de poétique, op. cît., p. 502 : " Quel est donc, se demande Baudelaire, l'imbécile qui trăite și légèrement le Sonnet et n'en voit pas la beauté pythagorique ? Parce que la forme est contraignante, l'idée jaillit plus intense... " 395 Român Jakobson, Linda R. Waugh, La charpente phonique du langage, traduit de l'anglais par Alain Kihm, Leș Éditions de Minuit, Paris, 1980, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]