2,768 matches
-
bea și stropi de rouă, promoroacă, Aș înălța moderne piramide. De cineva nu-mi agreează stilul, Din când în când câte un vers mai sară, Și va obține negreșit profilul De poezie elevată, clară. Oricum, așa sunt eu: incorigibil: Cu voluptate învârstez hârtia, Cu toate că n-am fost copil teribil, M-au fascinat ninsoarea, vijelia. Îmi e prieten devotat condeiul - Iubește mult metafore s-adune, Apoi, când dă în floare bine teiul, Să le citesc doar pentru el mă pune. Adrian Simionescu
INCORIGIBIL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341409_a_342738]
-
stilistică, Raveca Vlașin în construcțiile sale poetice, ce deschid drumul spre o nouă specie literară,face aluzie în denumirea lor la numărul de versuri.Clasicismul promovat de poetă este o formă de domesticire a trăirilor lăuntrice, un act de exorcism .Voluptatea irepresibilă a exprimării și dicția incantatorie este cizelată până la narcisism.Poeta „arde” pentru fiecare durere a semenului, dând carnație obsesiilor închise în versuri rafinate, în exerciții de virtuozitate,fără a cădea în decorativism:Fruct din floarea dorului.../ Din durerea viului
POEZIA CU OBRAZUL CELĂLALT AL LUNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341421_a_342750]
-
a artei sale narative, în care se regăsește, condensată, întreaga splendoare barocă a imaginației, dar și a realității trăite de autor. Prozatorul, ajuns la a 50 carte publicată, (poezie, eseuri, proză onirică, critică literară, etc.), pare un renascentist revoluționar, cu voluptăți șirete pentru realități trăite și pline de miez, un erudite cu viziuni neoplatonice, un degustător rafinat al scenelor reale pe care le redescoperă în viața sa. Noica, citat de Mariana Cristescu în “În loc de prefață “ spunea: “Pentru Stendhal, un roman -e
A APĂRUT ROMANUL GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341412_a_342741]
-
altele, al „Toamnei însinguratului”: „Amară zăpadă și lună./ Un lup roșcat pe care-l sugrumă un înger. Picioarele tale scrâșnesc în umblet ca gheața albastră și, plin de tristețe și trufie, un zâmbet îți împietrește chipul și fruntea pălește în voluptatea gerului;/ sau se-nclină-n tăcere peste somnul unui paznic prăbușit în coliba-i de lemn./ Ger și fum. O albă cămașă-nstelată îți arde umerii împovărați și vulturii Domnului îți sfâșie inima de metal.” Am simțit de foarte multe
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
am văzut ieșind din gura Fiarei pe Nimrod,/ dinții lui scrâșneau cu disperare,/ Profetul Mincinos rânjea-mbrăcat în neagra-i ciohă mare.../ Războiul e aproape, răsăritul mă minte,/ fericit șambelan priveghez la Cuvinte...” Întâlnim, în universul creației, și tristețea metafizică, și „voluptatea morții”, și totul, și nimicul, și lumina, și întunericul, și aproapele, și departele, și dezdurerarea și melanholia, și ermetismul, și spleenul, și „invazia predicatelor nerușinate”, și „teroarea substantivelor vulgare”, și „invazia adjectivelor obscene”, și „sfârșitul atributelor abjecte” și Fiara, și
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
neam vampiric valsează alături de Conte cu vampirica sa și de Prințișor cu Narcisa. Pe margine, cei care nu dansează, urmează un anume ritual în a-și face declarații de dragoste, de a se alinta unul pe altul. Își zâmbesc cu voluptate etalându-și caninii lungi și albi ca strălucirea argintului, se sărută, apoi se mușcă cu gingășie de gât și își ling buzele savurând cu plăcere sângele de pe ele... INT. / SALONUL VILEI / NOAPTE După câteva zile Contele își vizitează din nou
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
mare în evitarea, ca și în înfrângerea primejdiei “.Cartea este o sinteză a vieții japonezului, în care se găsește, condensată, splendoarea barocă a tablourilor descries. Prozatoarea pare a fi un renascentist ce calcă pe urmele lui Nicolae Milescu Spătaru, cu voluptăți pentru tratate rare și pline de miez, un erudit în domeniul vieții niponilor, cu viziuni neoplatonice, în fine, un degustător rafinat al călătoriilor spre Soare Răsare. Gustul pentru cunoașterea vieții și istoriei celor care locuiesc de milenii pe insulele Honshu
O CARTE LUMINOASĂ DESPRE ŢARA SOARELUI RĂSARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342235_a_343564]
-
în apă, ținând în mâini sandalele albe cu barete delicate. Ștefan înghiți în sec observând cum apa acoperea trupul Daliei până la șolduri. Când o văzu ieșind, simți boabe de mercur cum i se plimbă pe șira spinării. Imaginea acelei fete, voluptatea formelor acoperite doar de voalul bluzei ude, lipită de trup, rozetele sânilor zgribuliți de vântul rece al nopții, îl făcură să-și dorească pe loc acea făptură. Se lipi de spatele ei rece și ud și îi încercui umerii cu
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
Vlada, din volumul “Poeme extrauterine “, apărute la Editura Paralela 45, în 2004.Născută în București în 1986, autoarea debutase cu un an înainte în revista Luceafărul, prezentată de Octavian Soviany. Alexandru Matei vorbește despre “ autenticitatea spunerii“, Aurel Pantea scrie despre “voluptatea deziluzionării, ce trimite în limbaj impulsurile unei feminități ce-și calmează toate libertățile și toate decomplexările “. Toate aceste elogii sunt rostite cu jumătate de gură, cu reserve subtextuale.Aceste constatări, unele laudative nu reprezintă în niciun fel garanția valori. Și
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342349_a_343678]
-
Sonete > SONET IUBIRII - VI - Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 2058 din 19 august 2016 Toate Articolele Autorului Sub tainice-adieri împarfumate, Plecate-n asfințit ca sol spre noapte, Ne-mbrățișam duios, vorbeam în șoapte, Privindu-ne în ochi cu voluptate. La pieptul meu simțeam cum fructe coapte Pulsau în ritm alert, încrâncenate, Când buze-ți atingeam cu pietate Și gând îndepărtat de rele fapte. Tăcerile prelungi erau străpunse De trubaduri pierduți în iarba verde, Ce ne-ncântau cu-al lor
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342717_a_344046]
-
îndeamnă la credință, la păstrarea celor șapte taine sacramentale și la practicarea credinței. Cei care iubesc acest gen de poezie și nu numai, își pot găsi o oarecare odihnă și spațiu de meditare în ele. O anume senzualitate și chiar voluptate nu lipsește din versuri, dar ele sunt înnăbușite de simțământul de penitență și de o aspirație către înalt, spre miresmele tari ale sfințeniei, unde se simte miros de mir, smirnă și rășină: “Doar frunza când o văd, / îmi plec ochii
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
mir, smirnă și rășină” (Zidirea ta căzută eu sunt). Nu e mai puțin adevărat că, oameni fiind, tot ce-i omenesc ne atrage cu putere, uitând adeseori să privim la cer, spre cele divine. Și după ce ne-am înfruptat cu voluptate din bucatele dulci ale păcatului, râvnim la miresmele sfințeniei pe care tocmai le-am neglijat sau le-am călcat, dinadins. Și astfel, răstigniți între cer și pământ, cu un braț ținându-ne strâns de țărână și celălalt în alonjă subtilă
DE OLGA ALEXANDRA DIACONU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341521_a_342850]
-
-mi fie de poveste sfârșitul meu apus; gândul morții suie diafan printre lumi ce se-afundă-n uitare prin mugetul tenebrelor albe din rugul aprins ce se stinge-n mine ca un foc în cenușă; mă leagănă tristețea ca o boare, amurgul voluptății încă mai doarme-n mine, am strâns nemărginirea, strângându-te la piept, eternă, tu femeie, ce-ai dat lumină vieții, trupeasca ta făptură, potir și sfântul mir, ne-a adunat trăirea spulberată și am intrat în lume ca doi nemuritori
RETROSPECTIVĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341648_a_342977]
-
procurori și călăi și apăsam trăgaciul în fiecare zi. Acesta este locul în care umanul devine obiect, iar cuvintele arme. De fiecare dată când apare un eveniment care generează păreri diferite, ia naștere ura. O ură viscerală, homicidală, exprimată cu voluptate. Iar această ură este principalul factor care împiedică învățarea. Această ură ne face să ne izolăm în bule în care au acces doar oamenii care ne împărtășesc opiniile. Suntem șocați când cineva care nu aparține microuniversului propriu are o părere
Ura de după taste şi experimentul Marinei Abramović, femeia care s-a transformat de bunăvoie într-un obiect () [Corola-blog/BlogPost/337979_a_339308]
-
preș și încurajăm ceea ce este facil, ceea ce ni se oferă direct, fără a ne consuma timpul și energia. Acceptăm doar ceea ce considerăm că putem facem și noi. Iar, ulterior, după ce ne-am convins că putem crea, o și facem cu voluptate, imitând la nesfârșit clișee și scoțând pe bandă rulantă produse din poliester cu etichetă „made în China”. Rezumand, există două componente esențiale care asigură bunul mers al acestor produse pseudo-artistice: automutilarea aparatului critic și exacerbarea ego-ului. Pe de o parte
După ce s-a terminat cel mai prost film românesc pe care l-am văzut vreodată, l-am căutat pe regizor () [Corola-blog/BlogPost/337980_a_339309]
-
imaginii mistificate a realității exterioare ori despre analiza lucidă, care privește mizeria mundană cvasidominantă în aceste momente dure. Nu pot decât să mă bucur că destinul a ales pentru mine Scrisul, fiindcă nu aș putea percepe cu o mai mare voluptate și profunzime experiența trăirii umane în genere de-a lungul istoriei sale complexe decât prin ființa delicată și plină de forță în același timp a Cuvântului, care mă determină să-mi deslușesc zilnic însușindu-mi, de fapt, propriul meu rost
TAINA SCRISULUI (35) – SCRISUL, SENSUL MEU DE A FI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343740_a_345069]
-
fără răspunsuri. „Ne iubim, în vis. Ne ferim, în realitate”. (Autodialog II). De ce această îngrijorare, cine ar putea să distrugă țesătura unui vis minunat? Din păcate, există mereu privirea peste umăr, mereu spaima că ceea ce-i este oferit privirii (cu voluptate și extrem de ademenitor) se va transforma, după o singură zbatere de pleoapă, în umbre înșelătoare ce-și vor începe dansul hipnotic, în preajma gândului naiv și ușor de subjugat. Iată de ce personajul se amestecă printre lucruri, încearcă jocul „de-a prinselea
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
agățasem de sângele tău ca de o icoană,hieratic! Erai ca o foșnire de vânt decupată dintr-o iesle înțesată de friguri, mâinile tale miroseau a pământ, eu scormoneam după umbra-ți ascunsă prin ziduri! Întunericul avea miros fin de voluptate, eu îmi oblojeam rănile sub o movilă de așteptare, nurii tăi mă ațâțau sub o centură de castitate, crescuse iarba pe sub crucea ta, eu te priveam liniștit,eram floare! Referință Bibliografică: ERAM FLOARE... Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ERAM FLOARE... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342906_a_344235]
-
o exaltare narativa : cum ar fi în primatul afectului ce se manifestă în simbioze curtenitoare, cavalerești, dominate simultan de accente puse pe aspirațiile inte- lectuale, or în surprinderea în contrasens dual a Erosului împătimit, cu a sa vraja izvorâta din voluptatea păcatului. “ El labirinto de las enigmas “ / “ Labirintul enigmelor “ este o carte revelatoare și ambițioasă în forme narative, purtătoare a unor veritabile raze de lumină, care se înscrie cu vocație artistică într-un vast dar estetic câmp vizual. 2. José Antonio
CORNELIA PĂUN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342836_a_344165]
-
un fel de transcriere în viziunea mea proprie a unui text care-mi place, mă incită, mă „fură”. Ce m-a atras la autorii din care am tradus? La Baudelaire, m-am cufundat în acel decor de calm, lux și voluptate, unde poetul î și cheamă iubita, sora de suflet; Jacques Prévert m-a incitat să urmăresc cu privirea zborul portretului de pasăre, animat cu acel „șic” franțuzesc de neegalat; cu Apollinaire m-am plimbat de atâtea ori „sous le pont
CONSUELA STOICESCU SCRIE SI TRADUCE VERSURI PE MUZICA DE VIVALDI SI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 123 din 03 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343193_a_344522]
-
joaca noastră erotică. Îi dispăruse sfiala și timiditatea din prima noapte de dragoste și devenise partenera ideală pentru o partidă de amor. Starea noastră sufletească contribuia cel mai mult la acest moment erotic, setea de dragoste se declanșase instantaneu și voluptatea ajunsese la paroxism. Când unul, când celălalt eram deasupra, ne rostogoleam înlănțuiți și, în patul matrimonial improvizat din cele două paturi separate, era o vânzoleală și un scrâșnet de lemn uzat în multe lupte de acest gen, de-a lungul
LUNA DE MIERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343281_a_344610]
-
gândește acum când pe buze nu-i poți citi vreo bucurie, iar chipul nu-i scăldat de strălucire? Ce-o mistuie oare? Se mai gândește la Ștefan? Dar ea, se mai gândește la momentele trăite în patul lui cu atâta voluptate? La îmbrățișările tandre ale acestui bărbat deosebit?” “Doamne, câtă fericire poate să-ți dăruiască un bărbat care rezonează cu aceeași intensitate la sentimentele tale. Sau cel puțin îți dă iluzia că poate fi așa ”, completă ea în gând circumspectă. Adormi
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
unii îmbrățișarea erotică dintre bărbat și femeie ar fi finalul unirii sufletului cu divinul. Și Khajuraho e expresia divinului! Alții au atribuit aceste sculpturi superstiției că ele ar proteja templele de lumină și furtună zeului Indra, ea însuși o mare voluptate, deci ele ar fi o replică pe pamant a activităților sale din ceruri. Altă teorie ține de conectarea anumitor secte indiene ce practică sexul cu ritual simbolic al Yoga - exercițiile spirituale și Bhoga - plăcerile fizice, ca o alternativă la atingerea
PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343980_a_345309]
-
și Ardhnarishwar la templul Chaturbhuj, Shiva-Parvati la templul Kandariya Mahadev. Sculpturile despre temele erotice afișate pe pereți includ perechi amoroase de zei și zeițe ca si cum ar fi ființe umane. În timp ce unele reprezintă uniunea energetică dintre bărbat și femeie, următoarele dezvăluie voluptatea esențială legăturii sexuale. Templul Lakshman are un număr mare de asemenea sculpturi. Dar pentru numai o ocheada pe furiș a celestelor nimfe, trebuie văzute și templele Vamana, Parsvanath, Adinath, Duladeo, Viswanath, Devi Jagadamba și, nu în ultimul rând, Kandariya Mahadev
PARTEA II-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1698 din 25 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343980_a_345309]
-
el fiind de fapt legătura noastră materială cu spiritul și cu lumea transcedentală! În Orient nu s-a uitat că sexul poate fi și chiar este un act transcedental ce împlinește iubirea, că și prin ea produce cea mai mare voluptate! La noi, dimpotrivă, are importanță "organul". Sexul, pe bună dreptate, prin această lumină, se observă că este o dorință a lui Dumnezeu, de aceea l-a și creat, pentru a mări coeziunea și intimitatea cuplului chiar trăind plăcerea rezultată din
S-AR NUMI INTIMUL...? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344042_a_345371]