4,908 matches
-
erau mai scumpe. Mulți au sfârșit-o cu mâinile și picioarele amputate datorită infecțiilor provocate de acele murdare. Alții se îmbolnăveau de hepatită. Alți toxicomani orbeau sau își pierdeau părul. Un deținut tânăr a leșinat după ce a inhalat vapori de vopsea dintr-o pungă. După șase luni a murit și pentru că nu avea pe nimeni, a fost îngropat în cimitirul închisorii (doi pruni) se numea cimitirul. V-am spus că în penitenciar fiecare luptă pentru el. Totuși un băiat de etnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pofti, din ușa dreptunghiulară, să coboare pe scara metalică, în cală. — Descendez, Monsieur. Descendez, Mademoiselle. — Cobori? întrebă Tomoe care, cu tot curajul ei, părea să ezite acum. Era un aer greu în cala încinsă și înăbușitoare, miros de ulei și vopsea amestecat cu un fel de duhoare de cocină și staul de vite. Văzându-i nehotărâți, bucătarul le spuse iar ceva, repezit, în franceză. — Da, da, spuse Takamori. S-a apucat bine de balustradă și a început să coboare. Spre deosebire de vapoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de aici! Unde-ți sunt bagajele? Gaston arătă spre sacoșa din pânză. — Asta-i tot? întrebă Takamori mirat. — Da, zise Gaston dând din cap. În cală, care nu avea mai mult de cincizeci de rogojini, pe lângă mirosul de ulei și vopsea, mai era ceva, mult mai neplăcut. Tomoe și-a dus batista la nas și s-a întors să vadă despre ce era vorba. A văzut WC-ul cu ușa larg deschisă - de-acolo venea, deci, mirosul acela îngrozitor. Văzuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Nu înțelegea de ce erau toate camerele întunecate și de ce domnea liniștea aceea stranie... Când au ajuns la camera Margareta, fata a băgat cheia în broască și a deschis ușa. Mirosea ciudat în cameră... Nu era miros de tencuială sau de vopsea. Mai persista încă mirosul de bărbat și femeie care tocmai părăsiseră încăperea. — Domnule străin, aici se plătește anticipat, i-a explicat fata și a rostit cuvântul „bani“ și în japoneză, și în engleză, ca să se asigure că a înțeles. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
jur, Gaston a constatat că toate căsuțele acelea erau hanuri, dar foarte diferite de cele din Shibuya. Erau murdare și dărăpănate, și fiecare avea câte un geam spart prin care se putea citi: „40 yeni/noapte“. Prețul era scris cu vopsea. Nu-i venea să creadă că se găsesc și locuri atât de ieftine. Endō a intrat într-una din căsuțe. — Aveți o cameră mai retrasă, o cameră cu două paturi? — Dacă vreți pături, vă costă trei sute de yeni. Omul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o fetiță. CÎnd ajung În luna a șaptea, mă lovește instinctul de cuibărire, așa că, dintr-odată, n-aș mai face altceva toată ziua decît să decorez casa. Am o energie extraordinară și petrec nenumărate ore la Homebase, alegînd culori de vopsele, și chiar și mai multe ore la John Lewis, cu gîndul numai la mobilă pentru camera copilului și hăinuțe, dar neîndrăznind să cumpăr nimic, superstițioasa de mine, și așteptînd să cumpăr primul costumaș pentru bebeluș pînă după ce mă Întorc de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să cânt karaoke cu ea, spuse Elio stânjenit, pentru că nu-i părea potrivit să fie În acel moment, pe acea stradă, În acel cartier, În fața acelui oblon luminat doar de raza palidă a unui lampion, pe care cineva scrisese cu vopsea neagră: DACĂ TOT CEEA CE POSEZI TE POSEDĂ, DACĂ AI PIERDUT TOT ȘI EȘTI DISPUS LA TOT, EȘTI UN BARBAR. — Și eu te așteptam, replică necunoscutul, acid. Sunt douăzeci de ani de când te aștept. Precaut, Elio Încercă să ajungă lângă agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe suprafețe plane, pe pereți, pe piloni. Toți sunt În stare, chiar și Începătorii. Zero făcuse deja asta. Chiar și pe zidul vilei. Bravadă prostească și inutilă, căci Ea nu știa că el era autorul. Scoase din hanorac tuburile de vopsea. În noaptea asta adusese doar trei. Nu-i nimic. Avea să creeze o lume doar În negru, roșu și albastru. Stropi. Auzi câinii lătrând, Îi auzi mârâind - poate găsiseră un șobolan, poate clandestinul care dormea În cort Îi alungase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care, Însă, nu le vedea nimeni și nu Însemnau altceva decât ceea ce se vedea. Acel unic semn care Îl Însuma, Îl explica și Îl anula, și era el Însuși: un nimeni, un număr fără valoare, un Zero. Acel nume din vopsea strălucea În lumina clară a dimineții. Primul tramvai grăbit - verde pastelat ca desenul unui copil - trecu peste Ponte Garibaldi. Taxiuri matinale alergau dincolo de parapete. Geamurile mari ale spitalului israelian reflectau deja razele soarelui. O agitație nepăsătoare, și totuși de neoprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îl prefera pe Brian Warner, alias Marilyn Manson - despre care nimeni n-ar fi știut să spună dacă era bărbat, femeie sau demon. Metroul sosi cu o rafală de vânt. Pe lateralele sale, până sus pe ferestre, cineva suflase cu vopsea colorată un popor Întreg de oameni ciudați, triști și melancolici. Pe ușa ultimului vagon, un omuleț cu părul lung ținea În mână o telecomandă, pregătit să apese unicul ei buton. FĂ BUM! Îi spunea Emmei, lui Kevin și Valentinei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
răspunzându-i cu un surâs. Primul zâmbet pe care lumea aceasta ostilă i-l rezervase onorabilului pe ziua de azi. — Domnu’ să te binecuvânteze, Îi spuse. Și să mă binecuvânteze și pe mine. Trecând, observă că un necunoscut suflase cu vopsea neagră, pe calcarul fațadei bisericii. O svastică Însoțea mesajul: AM AVUT UN VIS. Visătorul se și semnase: HOARDA DE BARBARI. I-ar fi plăcut să-i Înțeleagă pe tinerii din ziua de azi, căci și el, În tinerețe, respectase prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi puse telefonul lângă urechea umedă - astfel Încât ea nici măcar nu trebuia să se miște. La picioarele ei, manichiurista, care-i ținea mâna abandonată În poală, continuă impasibilă să-i vopsească unghiile. Cu atenția unui artist aplecat asupra unei miniaturi, aplica vopseaua În ovalul unghiei - o umbră de sidef foarte șic, transparentă, aproape invizibilă. — Agenția imobiliară Gabetti, spuse o voce necunoscută. Ne-ați sunat cu puțin timp În urmă În legătură cu apartamentul de la Aventino. Vă stau la dispoziție. Maja ridică brusc capul. Manichiurista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cumpărată pentru petrecerea Camillei de la Palazzo Lancillotti, căci n-ar mai fi avut timp să se Întoarcă acasă pentru a se schimba - el, cu același hanorac pe care Îl purta de mai bine de o lună, cu pantalonii pătați de vopsea spray și cu inel În nas. — Da, răspunse Maja, cu un zâmbet sfidător. Părerea lui este decisivă pentru mine. Nu părea bolnavă. Dimpotrivă, era strălucitoare, Împlinită, cu o coafură nouă și o mină neașteptată, aproape copilărească. — E greu să găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de fier Întredeschise. Maja nu Înțelese ce voia să spună și Îi ceru să repete - pentru a-i asculta cuvintele trebui să se aplece Înspre el, aproape să-l atingă. Băiatul avea același miros ca și Aris. Câine, transpirație și vopsea. Poate era unul din prietenii săi. Maja nu-i cunoștea pe prietenii lui Aris. Lumile lor erau atât de Îndepărtate, ca niște planete din galaxii diferite. Maja și Aris nu aveau o lume. Trăiseră ani de zile pe o insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acordau examenului de bacalaureat. Studenți abandonați lângă piloni, studenți străini care conversau urlându-și În urechi. Bob Marley surâdea din centrul unui poster atârnat pe peretele din fund, de sub inițiala simbolică a anarhismului, un A Înscris Într-un cerc de vopsea neagră. Tineri bărboși ca niște talibani o priveau fără pic de simpatie sau de milă, și poate că râdeau de ea În timp ce sorbeau un lichid gălbui din pahare de plastic. Îi recunoscu pe câinii lui Aris, care se strecurau printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
poate gelozie. Meri. Poate că era una dintre acele fly-girl, artistele de street-art cu nume de imitație metropolitană și suburbană - Butter-Fly, Daphne, Hu 72 sau Lady Blue, pe care Aris le frecventa. Scriitoare. Fete care acopereau cu un strat de vopsea groasă și agresivă table ruginite, fabrici dezafectate, autobuze, obloane și blocuri. Majei Îi păreau toate astea mâzgăleli și pete puerile, provocări barbare, incomparabile cu picturile baroce care tapetau pereții casei sale. Aris Încercase de mai multe ori să o convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o operațiune elementară, sălbatică, barbară - dar se dovedi a fi mult mai complicat. Nu era suficient să apeși - trebuia să dozezi, altfel jetul putea să pară slab sau prea abundent, confuz sau ilizibil. Dar dacă reușeai să-ți controlezi mâna, vopseaua țâșnea de parc-ar fi fost benzină sau cerneală. Câteva clipe cu ochii ațintiți În Întuneric, Maja ezită, cu sprayul În mână, nemișcată În fața vagonului din capăt, unde povestea fără sfârșit a lui Aris se Încheia fără a concluziona nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Nu era nevoie să se intre cu picioarele în liniștea de piatră a vremilor trecute. Nimic din ce s-a introdus artificial în acele camere sinistre, proiecția continuă cu o pasăre zbătându-se în colivie, un montaj cu butoaie și vopsea roșie curgând pe jos, sugerând a fi o mare pată de sânge etc., nu mi-au putut schimba proasta impresie despre noua tendință a artei, nefericita idee de a combina vestigiile arheologice cu așa-zisa artă a sec. XXI, ba
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iar noi am fost duși în partea de vest a dealului, ca să ne întindem corturile și să ne pregătim pentru masa de seară. Atunci am aflat că Tabea nu ajunsese încă și că Werenro fusese trimisă la Tyre, ca să târguiască vopseaua aceea rară purpurie care-i plăcea Bunicii. În dumbravă nu locuia nici un bărbat. Rebeca era servită de femei și tot ele se îngrijeau și de pelerinii care veneau să-i ceară sfatul sau să asculte profețiile celei pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și a ciupit-o ușor de brațe. Rebeca, ea însăși fiind frumoasa generației ei, a scos cutia de machiaj - o cutie mare, neagră, lăcuită, cu o mulțime de compartimente, fiecare plin cu câte o poțiune sau vreun unguent, parfum sau vopsea. Rahela a plecat de acolo zâmbind și mirosind a ulei de lotus, cu pleoapele date cu verde și cu ochii înconjurați de kohl strălucitor, ceea ce o făcea să arate formidabil, nu doar frumos ca de obicei. Când a fost chemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îi fusese spart și sfâșiat, obrajii îi erau căzuți și marcați de tăieturi adânci, iar orbitele ochilor îi erau albe ca niște pietre lustruite. Părea imposibil ca cineva să supraviețuiască unei asemenea distrugeri. - Plecasem din Tyr cu o sticlă de vopsea purpurie pentru ea, pentru Bunica. Era la răsărit și cerul ar fi făcut de rușine toate corturile de la Mamre. Mă uitam în sus când m-au atacat. Trei, bărbați din Canaan ca toți ceilalți, ticăloși și stupizi. Nu mi-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Shalem și nici moartea lui, dar mă trezeam în fiecare dimineață bântuită de viziuni cu peisaje deșertice, oi scheletice, femei bocitoare. Meryt a văzut că mi-au apărut fire albe în păr și s-a oferit să-mi facă o vopsea din cenușă și sânge de bou negru. Am râs de ea, deși știam că ea folosește o alifie care o face să arate mult mai tânără decât era de fapt. Propunerea ei m-a făcut să-mi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pantaloni, gândindu-mă că acolo, cu siguranță, mama n-are s-o găsească. Război Stăteam pe burtă, în lanul de grâu, împreună cu Puiu și era așa de cald că șiroia transpirația pe noi, mi se prelingea pe față, luând cu ea vopseaua neagră pe care o preparasem din dopuri de plută arse, care-mi picura acum, sărată și amară, în gură, nu o puteam scuipa afară și nici gura nu ne-o puteam clăti, că n-aveam nici un strop de apă, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
prelungit, grâul ne zdrelise brațele și palmele, Puiu purta niște mănuși de piele care, însă, nu i-au folosit prea mult, transpira din greu, sudoarea care i se prelingea pe frunte și obraji îi lăsase dâre subțiri și cenușii în vopseaua de pe față, știam că și eu arăt exact la fel, deloc înfricoșător, numai caraghios, și atunci, încet, ne-am târât mai departe prin lan, Puiu mi-a șoptit să mă uit cât mai avem până la mirador, iar eu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ori, și atunci Puiu și-a scos pentru o clipă capul dintre spice, nu s-a ridicat în picioare, s-a sprijinit doar într-un genunchi și s-a uitat, culcându-se repede la loc, pe burtă, chiar și sub vopsea se vedea cât e de palid, și l-am întrebat ce-i acolo, ce-ai văzut?, și atunci Puiu și-a făcut cruce, spunând că Frunză ăștia nu știu de glumă, ăștia chiar au omorât pe cineva, a văzut el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]