1,324 matches
-
nouă ani. A rămas și acum. O devoram efectiv. Se numește, simplu, O mie și una de nopți. Prima carte care mi-a căzut în mînă a fost volumul trei: Povestea regelui omar al-neman. Apoi, oho, Povestea frumoasei Șamsenahar. Eram vrăjit. Răpit în duh. Am să povestesc, cîndva, prima mea întîlnire cu O mie și una de nopți, cartea vieții mele. Ea mi-a schimbat vederea asupra lumii și, deopotrivă, asupra literaturii. Atunci s-a întîmplat, la nouă ani, și prima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ca Polul Nord, a comandat Pribeagu chelnerului. — Măi, fraților, dar unde-i distinsa voastră domnișoară ? râde Mamutu’. Cred că v-a trimis după cai verzi pe pereți. — O să vină, o să vină, mon cher. Nu ai încredere în domnișorul Cristian că a vrăjit-o ? Halal prieten te mai dove- dești. — Ba am încredere în sufletul minunat al lui Cristi și în inima lui prea naivă, în dame de companie nu mă încred așa ușor. Termină, sare Cristi, nu e vreo ușuratică de bordel
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
va fi cel puțin la fel de iubit ca Zaza și va intra la fel de repede în istorie, însă timpul a arătat că pariurile n-au fost tocmai potrivite. De ce mi-ai zâmbit, Mona Lisa ? Și m-ai ispitit, Mona Lisa ? Surâsul tău vrăjește stelele și luna, Și pentru el m-aș duce sclav pe totdeauna. Singurul lucru pe care Cristi îl mai făcea pentru Pribeagu era să meargă la piesele lui, jucate de trupa lui Constantin Tănase, la Cărăbuș. De multe ori nici
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Nici nu îmi doresc ca dumneavoastră să mă iubiți ! Nu îmi doresc un act slab de teatru, vă rog ! Vreau doar să îmi petrec o noapte, o simplă noapte cu femeia care, prin fru- musețea și eleganța ei, m-a vrăjit și mi-a dat curajul să devin ceea ce sunt astăzi. Dumneavoastră, Domnișoară Coincidență, din partea mea puteți să simțiți ce vă poftește inima sau portofelul. Încă un bărbat între picioarele dumneavoastră, ce contează ? — Ironic, nu, domnule Vasile ? râde ea. Câte femei
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ce îi descopereau de fiecare dată pielea apetisantă. Sigur că nu au trecut multe seri până când, atras de senzualitatea aproape violentă pe care o emana, Cristi a intrat în vorbă cu ea și a invitat-o la o cafea. Era vrăjit de-a dreptul de buzele ei mari și cărnoase, de culoarea trandafi- rului roșu, de ochii ei mari și verzi care îi sorbeau atent, cu o privire inocentă, fiecare gest și fiecare cuvânt rostit. Căci Francesca nu doar flirta cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din nou acolo, stai fără grijă, nu îți mai irosi timpul cu atâtea probleme. Și pleca apoi nervos în camera sa de la etaj să repete. Deschidea fereastra și, peste noaptea întunecată care acope- rea Sinaia, vocea lui caldă începea să vrăjească cerul și pădurea nemărginită. Virginia crăpa și ea geamul de la parter și îl asculta, simțind cum i se sfâșie inima atunci când îl auzea înecându-se, răgușind sau brusc începând să tușească. Pe obraz îi curgeau șiroaie de lacrimi, pe care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
desăvârșită, dar și prezență scenică plăcută, decentă, chiar elegantă. De acolo a luat-o spre Gara de Nord, pe Griviței, unde o clădire dărăpănată, închisă și uitată de lume i-a amintit de seara când, amețit de băutură, înconjurat de prieteni și vrăjit de Domnișoara Coincidență, a urcat pentru prima dată pe scenă să cânte. — Aici ne-am cunoscut pentru prima dată, râde Fernic. Ce copil erai, Doamne, ce copil. Aveai cât ? Douăzeci de ani ? — Întocmai. Douăzeci. — Pfiu, drace, mai ții minte pianul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
producând o rafală fină ca de confeti, lăsând la iveală stucatura trandafirie de dedesubt. Și o făcea fără nici un ajutor. Am rămas hipnotizat de picățelele de vopsea care ningeau pe peluză și m-am apropiat și mai mult de casă, vrăjit de pata de culoarea somonului, care continua să se lărgească. Exista o altă casă dedesubtul acesteia. Iar în minte îmi apăru o zi din 1975: eram în piscină și mă uitam la casa noastră din Sherman Oaks, în timp ce făceam pluta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să închizi ochii pentru a-l vedea pe Copilul Paradisului. Așezat pe o piatră, printre spectatori, mi-l imaginez, cu puțin înainte de afirmarea personalității lui, la o reprezentație a spectacolului Oedip la Colona. Încearcă mila și groaza. Ascultă, se lasă vrăjit de narațiune. În rolul titular e chiar el. Suspină, lansează invective, bate din picior. Stăpânește un pic limba lui Sofocle, ca toți galileenii cultivați. Galileea e o regiune de frontieră, mult mai elenizată decât Iudeea, în contact fiind cu lumea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în fața deznădejdii unui Oedip bine jucat, înălțat pe coturnii săi cu vârful pătrat și scandând prin masca-i imprecații contra patriei care l-a izgonit. Și minunându-se, spre sfârșitul spectacolului, văzând că un erou poate dispărea într-o pădure vrăjită fără a părăsi cu totul pământul oamenilor. Tragicii greci aveau încredere în justiția divină, și el de asemenea. Dar dacă acest catharsis și această oroare sacră i-au comunicat, într-o seară de vară, sub un aer înstelat, fiorul sacrificiului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
concepțiilor într-o formă sensibilă. Imaginația este când noi am făcut ceva și ne amintim. În Despot-Vodă, Alecsandri inventează o genealogie adhocă, dându-se rudă cu soția lui Lăpușneanu. Curentul "Semănătorului" este editat de G. Coșbuc. În "Somnoroase păsărele" poetul vrăjește o noapte feerică ca s-o prezinte iubitei sale, ca să poată dormi în pace. "Junimea" este o adunătură de oameni experimentali. Emoția este o stare sufletească care provine datorită faptului unui lucru. Metalul este o rocă organică. La Coșbuc iubirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
temporale, ceea ce îi permite eroului să scape de intențiile criminale. Căpăstrul său primește întotdeauna o atenție specială, puterea lui fiind similară cu a calului, prin principiul sinecdotic pars pro toto: .căpăstru ca al meu nu mai e nicăieri, că e vrăjit nevoie mare: când îl scuturi de trei ori, ți se face orice ți-e voia. Încalică-mă și să pornim mai iute, că n-ai trecut toate primejdiile”. Într-un basm din Munții Apuseni sfintele hebdomadare dau feciorului pe rând
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de ani și a murit. A mai avut și o fată pe care o chema Maria și-i mai ziceau câte odată și Mița. Mița ori era frumoasă ori nu era. Era înaltă, zveltă și cu un mers ce te vrăja nu altceva. Ea era funcționară la o societate de asigurare "Dacia România" împreună cu Ionel Constantinescu de la Baea, care ținea în căsătorie pe Olga fiica lui Iorgu Vasiliu. Și și-au pus în gând să mă însoare pe mine cu Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
țesut. Copiii ne confecționam jucării din te miri ce, și toată casa se umplea de animale pe care le Însuflețeam și le transformam doborând toate legile firii. Tinda devenea casa poveștilor, care adesea ne smulgeau din farmecul jocului și ne vrăjeau cu faptele de arme ale bărbaților participanți la primul război mondial, abia terminat și la marele act al Unirii de la Alba Iulia, la care o parte dintre ei participaseră. Trebuiau să plece din gara Copșa Mică, cu un tren special
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ea pentru că m-a atras acum câțiva ani mai mult decât altă dată. Deși, n-ar lipsi să faci aici puțină istorie: eram la un moment dat, în primul an de liceu, într-un impas: îl citisem pe Blaga, mă vrăjea dincolo de vreun sens pe care-l bănuiam doar, eram tentat să citesc cu voce, doar pentru mine, cuvintele acelea deodată stranii, răsfoisem fascinat unul-două volume de Dinescu pe care mi le arătase cineva (unul dintre colegi visa o reîntoarcere la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la anticariatul din Piatra Neamț, din colț, de lângă casa Hogaș (tu îl știi prea bine, îl vedeam uneori acolo pe Aurel Dumitrașcu discuta întotdeauna aprins, înflăcărat), cineva, o colegă, mi-a arătat un volum de Ibrăileanu. Erau studii care m-au vrăjit. Apoi l-am descoperit pe Lovinescu. În 1980, țin minte ca acum, prin mai-iunie, în preajma unui examen important pentru mine, a apărut primul volum din Arca lui Noe. Ce examene?! Ce studiu serios?! Eu făceam lecturi de plăcere. Critica m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
era o sală de așteptare. Stăteam la Lola’s și citeam ziarele. După un timp am lăsat ziarul și m-am uitat În jur. La masa vecină cineva vorbea despre lobotomie. „Secționează nervii.” La altă masă doi tineri Încercau să vrăjească două fete mexicane. „Mi amigo es muy, muy...” Căuta un cuvînt. Fetele au chicotit. Conversația avea o monotonie de coșmar zaruri vorbitoare aruncate În tuburile metalice ale scaunelor, agregate umane dezintegrîndu-se Într-o demență cosmică, evenimente aleatorii Într-un univers
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
experiență și rezultate foarte bune să ne împărtășească experiența lor, tainele muncii la catedră. Dacă-mi este permis, aș deschide acest dialog prezentând câteva modalități de stimulare a interesului pentru lectură, incepand cu clasa întâi. Știm că micii școlari sunt vrăjiți de carte, sunt purtați din această pe tărâmul mininat al cunoașterii. învățătorul este dator să îndrume pașii tinerelor mlădițe pe acest drum nou, plin de neprevăzut. El este cel care, prin intermediul cărții, face cunoscute copiilor muzicalitatea, farmecul deosebit al limbii
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
vremea lui, Ion Nicolau își ținea lecțiile, două ore, zilnic, șase zile pe săptămână, prezentând deseori și copii bolnavi, am avut impresia că, la aceeași catedră, în fața acelorași bănci, îl văd pe supremul profesor: halat corect, bonetă, așezat la masă; vrăjindu-și auditoriul cu o voce baritonală, calmă, monotonă, din ale cărui vorbe țâșneau adesea sclipiri luminoase. Am regretat că lucrurile, catedrele, băncile au o viață mai lungă decât ființele. Ca om "fără pereche", cum sunt unii oameni foarte mari, Nicolau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
din Renaștere. și asta Încă din fra geda mea copilărie, căci sunt născut și crescut mărișor În mahalaua deo cheată a Gorganului, cu dumbrăvile ei ademe nitoare și ispiti toare, fiindcă erau presărate - la fel ca gră dina fermecată a vrăji torului Klingsor din Parsifal - cu cele mai dulci și otrăvitoare flori vii de pe lume, anume sădite În calea și spre pierzania cavalerilor Graalului și mai ales a noastră. E vorba de vastul sălaș de acum peste o jumătate de secol
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Voican, care e foarte chipeș și a ajuns mare de tot, a studiat la Moscova și acum e colonel, cel mai tânăr colonel de Securitate din țară; ori de câte ori zărim Skoda trecând zveltă, strălucitoare, noi, toți copiii, alergăm după ea amețiți, vrăjiți de frumusețea sa izbitoare și ne zicem că într-o bună zi am putea să fim noi în locul băiatului doamnei Voican, să dea norocul peste noi. Și mai e încă o mașină, nu pot să sar peste asta: o dubă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Voican, care e foarte chipeș și a ajuns mare de tot, a studiat la Moscova și acum e colonel, cel mai tânăr colonel de Securitate din țară; ori de câte ori zărim Skoda trecând zveltă, strălucitoare, noi, toți copiii, alergăm după ea amețiți, vrăjiți de frumusețea sa izbitoare și ne zicem că într-o bună zi am putea să fim noi în locul băiatului doamnei Voican, să dea norocul peste noi...“ Și mai departe totul se derulează întocmai, doar cuvintele diferă parțial: căci, în paginile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
reușit să devin la numai douăzeci și doi de ani profesor la această specialitate la o școală medie, iar apoi - unul din cei mai buni documentariști cinematografici români pe teme de istorie. La Liceul Francez singurul om care m-a vrăjit a fost René Baïsse - le roseau pensant, cum îi spuneam eu, profesor de literatură franceză și de filozofie. Drept care, fără să țin seama de lipsa de perspective a unei asemenea alegeri, m-am înscris la Facultatea de Filozofie. Acolo un
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
am urmărit cu respirația tăiată de emoție zgomotele valurilor ce se spărgeau de stâncile de la Elsinor și bătaia de inimă, amplificată la paroxism, care anunța apariția fantomei... — Remember, remember me! — O, God! Noi, care nu cunoșteam aproape limba engleză, eram vrăjiți de muzicalitatea ei întrupată și, ținându-ne strâns de mână, muream alături de toți cei care, înecați, străpunși ori otrăviți, se stingeau unul după celălalt sau ochii noștri, umeziți de atâta frumusețe... Aceasta a fost prima noastră călătorie în altă lume
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
foloseau drept incantație în ritualul de prindere a râmelor, care, ieșind din pământ, intrau fericite în meniul favorit al acestor liliputani. Pretutindeni pe Glob, oamenii fredonau de dimineața până seara și chiar în timpul somnului, unica și aceeași melodie care te vrăjea: "Când eram pe Ialomița Mă iubeam cu tanti Mița" Tocmai de aceea convivii noștri au fost foarte exigenți cu ei înșiși, interpretarea bucurându-se de un succes cu totul excepțional. Ba au fost chiar bisați și în final, răsplătiți minute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]