2,152 matches
-
sau puncte, uneori organizate ca adevărate serii, făcute cu palma mâinii. Printre antropomorfe s-au mai identificat și patru triunghiuri pubiene gravate și unul pictat în negru, baza unui corp feminin cu redarea vulvei, ca și o reprezentare de tipul “vrăjitorului” sau a “divinității mascate”, jumătate om/jumătate bizon. Deosebit de importantă este cunoașterea și folosirea tehnicii șablonului prin pulverizarea pigmentului roșu (obținut prin calcinarea ocrului galben) peste mâna pusă pe peretele grotei. De asemenea, artiștii stăpâneau foarte bine tehnicile: desenul cu
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
cele 198 de imagini, se regăsesc 80 bizoni, 40 cai, 23 mamuți, 17 reni, semne diverse, unele tectiforme, mâini în negativ în mai multe registre, profile antropomorfe, dar care par să fi fost dotate și cu trăsături zoomorfe, de tipul “Vrăjitorului”; o felină a fost adânc incizată în peretele galeriei principale, ca și un imens Megaceros. Îmbinarea reliefului natural, mai ales cel stalagmitic, cu diferite semne pictate, evocă imaginea unor capete de animale. Este important de reținut faptul că unele semne
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
Lascaux, stabilirea și clasificarea lor. Nu lipsesc semnele masculine, asociate, uneori, cu cele feminine, sau cruciforme. În total, au fost recunoscuți 59 cai, 28 reni, 8 bovidee, 12 bizoni, 8 mufloni, 4 feline, 4 urși, 2 iepuri, o căprioară, 4 vrăjitori, 4 figuri antropomorfe, 18 animale nedeterminate, 72 semne de tipul celor enumerate. Printre cele mai cunoscute sunt Femeia cu hanorac și Marele Vrăjitor (omul cu cap de bizon), la care mai adăugăm Femeia acefală, scena animalom. Prin numărul mare de
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
28 reni, 8 bovidee, 12 bizoni, 8 mufloni, 4 feline, 4 urși, 2 iepuri, o căprioară, 4 vrăjitori, 4 figuri antropomorfe, 18 animale nedeterminate, 72 semne de tipul celor enumerate. Printre cele mai cunoscute sunt Femeia cu hanorac și Marele Vrăjitor (omul cu cap de bizon), la care mai adăugăm Femeia acefală, scena animalom. Prin numărul mare de creații artistice, cu caracteristici cert religioase (unele au fost vopsite cu ocru), la care se adaugă marele număr de semne, definite sau încă
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
Dolni Vestonice nu erau reprezentați sânii femeii, ci mai degrabă triunghiul genital, care dă naștere vieții. Bărbatul este redat, de asemenea, în mai multe ipostaze. Mai întâi, este semnul virilității, phalus-ul, în decorul gravat. Cel mai adesea este redat Marele Vrăjitor, în mai multe moduri de realizare. Chiar prima și cea mai veche operă de artă parietală, Omul cu cap de felină, de la Hohlenstein-Stadel, redă ideea substituirii, de fapt, a însușirii caracteristicilor animalelor feroce. Substituirea o avem în două direcții: înlocuirea
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
Hamlet, București, 1948 (în colaborare cu Vera Călin); A. S. Pușkin, Poezii, București, 1949, Versuri - Stihi, ed. bilingvă, București, 1964 (în colaborare cu Al. Andrițoiu); N. I. Vapțarov, Poeme, București, 1952 (în colaborare cu Vlaicu Bârna și Demostene Botez); Robert Browning, Cântărețul vrăjitor, București, 1953; Antologia poeziei sovietice, București, 1955 (în colaborare); Pablo Neruda, Strugurii și vântul, București, 1956, Poeme noi, București, 1963; Antologia poeziei bulgare, pref. Cicerone Theodorescu, București, 1956 (în colaborare); Antologia poeziei latino-americane, București, 1961 (în colaborare); J. W. Goethe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
în Adu. haer. (Euanthas, Teitan, Lateinos) și precizează că tiranul eshatologic este un iudeu din neamul lui Dan. Însă alături de aceste elemente comune, există și diferențe notabile. În viziunea lui Irineu, așa cum am văzut, Anticristul apare mai degrabă ca un vrăjitor, semnificația politică a mitului fiind extrem, și poate intenționat, diminuată. Invocarea mitului furniza, de fapt, încă o dovadă capitală a prezenței diavolului în istorie. În viziunea lui Hipolit, perspectiva este ușor diferită, deoarece el încearcă să aducă, pe baza mărturiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
veacurilor, personificarea răului absolut, care va fi distrus în momentul parusiei, ci devine un personaj cu totul autonom”. Toți „anticristologii” de mai târziu, fără excepție, se vor raporta la el ca la o incontestabilă autoritate în materie. Capitolul IV Anticristul vrăjitor și pseudoexeget la Origen Introducere Între cei care și‑au pus amprenta unică asupra anticristologiei se numără, de asemenea, Origen. El depășește viziunea eminamente eshatologică întâlnită la Irineu și Hipolit fără să elimine irevocabil caracterul istoric al personajului. Întâmplător sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
înțeleasă ca exercițiu spiritual) este cel care conduce actul interpretării, transformându‑l într‑o veritabilă încercare existențială. O dată stabilite aceste câteva repere indispensabile, putem reveni la cele trei sensuri ale figurii Anticristului pe care le‑am menționat mai devreme. Anticristul vrăjitor eshatologic În scurta introducere la capitolul consacrat lui Origen din antologia despre Anticrist, Fausto Sbaffoni notează: „Anticristul pierde, în opera lui Origen, orice caracteristică a unui personaj concret și real; lipsit astfel de dimensiunea eshatologică, el este considerat doar un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de care va fi acuzat de‑a lungul timpului, ci este caracterizată de o extremă deschidere și de o reală „politropie”, redefinindu‑se în funcție de contextul ales și de auditoriul vizat. Astfel, în Contra Celsum, scriere polemică și apologetică, Anticristul apare ca vrăjitor cu pretenții mesianice și, în același timp, ca personaj eshatologic, scopul urmărit aici de Origen fiind cu totul altul decât în cazul Comentariului la Evanghelia după Matei de care ne vom ocupa în partea a doua a acestui capitol. Una
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vrăjitoresc al „pseudoreligiei” lor. Trimiterile la Anticrist apar în contexte în care se ridică problema originii divine a minunilor săvârșite de Isus, precum și a argumentelor filozofice și teologice ale existenței diavolului. În ochii lui Celsus, Isus nu este decât un vrăjitor, printre mulți alții din vremea sa, care după ce a prins în mrejele vrăjilor sale un anumit număr de gură‑cască (este chiar viziunea lui Celsus), trage un semnal de alarmă înșelător, cu scopul de a elimina concurența care amenința coeziunea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
discuție autoritatea profetului taumaturg, acuzația de vrăjitorie era de departe cel mai eficient instrument defăimător.” Aceleași acuzații revin în CC 2, 49 și 6, 40. În răspunsul său, Origen îi reproșează lui Celsus că nu distinge între marea masă a vrăjitorilor și cei despre care vorbește Isus. Într‑adevăr, în opinia lui Origen, există o vrăjitorie „profană”, lipsită de orice eficacitate, practicată de majoritatea impostorilor, și una sacră, strâns legată de puterea numelui lui Cristos. Numele lui Cristos posedă o asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Cristos. Numele lui Cristos posedă o asemenea putere, încât își păstrează eficacitatea chiar și atunci când este rostit de nelegiuiți. Tocmai acești „nelegiuiți”, care îndrăznesc să uzurpe numele lui Cristos pentru a săvârși false minuni, sunt numiți de Origen „anticriști”: „Vrăjitorii nu sunt anticriștii despre care Cristos îi avertizează pe ucenici; anticriștii sunt vrăjitori care îndrăznesc să uzurpe numele lui Cristos. Căci este posibil ca cel care invocă numele său, sub impulsul vreunei puteri necunoscute, să pretindă că este Cristos, să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
chiar și atunci când este rostit de nelegiuiți. Tocmai acești „nelegiuiți”, care îndrăznesc să uzurpe numele lui Cristos pentru a săvârși false minuni, sunt numiți de Origen „anticriști”: „Vrăjitorii nu sunt anticriștii despre care Cristos îi avertizează pe ucenici; anticriștii sunt vrăjitori care îndrăznesc să uzurpe numele lui Cristos. Căci este posibil ca cel care invocă numele său, sub impulsul vreunei puteri necunoscute, să pretindă că este Cristos, să pară că împlinește fapte asemănătoare cu cele săvârșite de Cristos sau ca alții
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ar putea face minuni prin vrăjitorie, iar natura dumnezeiască și binecuvântată nu ar putea săvârși nici una?” (6, 51). Iar mai departe: „Încuviințăm existența magiei și a vrăjitoriei practicate de demonii cei răi, invocați prin incantații speciale, și docili la chemarea vrăjitorilor? Aceasta înseamnă că trebuie să existe printre oameni [și] roadele puterii dumnezeiești. Atunci de ce să nu‑i cercetăm cu luare aminte pe cei care pretind că fac minuni și să vedem dacă viața lor, purtările lor, roadele acestor minuni dăunează
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mari semne și minuni, atribuindu‑și gloria lui Dumnezeu; că [oamenii] nu trebuie să le dea crezare și să urmeze celui ce le‑a săvârșit; nu trebuie să creadă decât în el. Iată destule pretenții care sunt vădit ale unui vrăjitor în căutare de întâietate și care are grijă să se înarmeze împotriva rivalilor care vor să i‑o dispute. Pe de altă parte, afirmă Celsus, credința în existența diavolului nu este decât o variantă nelegitimă, alterată, a vechilor mituri care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
6∀ℜ ϑΞΔ∀ϑ∀ 6∀ℜ ∗Λ<ς:γ4Η Ργβ∗≅ΛΗ)” (6, 45). Origen se străduiește să vorbească în stilul lui Celsus, adică cel al unui medio‑platonician rafinat și tradiționalist. Din acest motiv, el îl asimilează pe „anticrist” unui vrăjitor ((≅0ϑΖΗ), săvârșitor de minuni mincinoase, personaj detestat într‑un astfel de mediu „luminat” și raționalist. Cu toate acestea, caracterul eshatologic al lui Anticrist este afirmat cu claritate în capitolul 46, în care Origen se mulțumește să reproducă două mărturii scripturistice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
polemică. Viziunea sa despre Anticrist se schimbă în funcție de calitatea și de competența auditoriului. În CC, Origen este obligat să invoce à la lettre mărturiile scripturistice, pentru a demonstra ignoranța pretinsului „filozof” păgân. Anticristul apare aici ca un anumit tip de vrăjitor, care folosește „puterea numelui” lui Cristos în scopuri personale, pentru a atrage și pentru a aduce rătăcire, atât păgânilor, cât și creștinilor. În Com. Mt., se face trecerea de la sensul literal și eshatologic, la sensul moral și alegoric, Anticristul este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și alegoric, Anticristul este aici anti‑Logosul ascuns în „templul Scripturilor”. Într‑adevăr, nu este vorba de un singur Anticrist (cuvânt fals), ci de o multitudine de anticriști, care acționează ilicit, printr‑un fel de „magie” lingvistică, extrem de cuceritoare. Acești „vrăjitori” alterează adevăratul sens al Scripturilor și propun dogme noi, fără nici un respect față de tradiție. Mai mult chiar, modul lor de viață se îndepărtează evident de principiile credinței. Descriind acești „anticriști” demitologizați și abstracți, Origen face apel la un dublu model
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
da crezare adevărului, o dată ce a pus minciuna înainte, tot astfel, când are să vină adevăratul Cristos la a doua sa venire, potrivnicul, luând ca pricină așteptarea celor fără de răutate, și mai cu seamă a celor din tăierea împrejur, va aduce un vrăjitor foarte iscusit în înșelătoarea și reaua artă a fermecătoriei și vrăjitoriei; acesta va răpi stăpânirea împărăției romanilor și se va numi în chip mincinos pe sine însuși Cristos; iar prin această numire va înșela pe iudeii care așteaptă pe Mesia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
HYPERLINK \l " Toc125451271" Imaginea paradigmatică a Anticristului PAGEREF Toc125451271 \h 171 HYPERLINK \l " Toc125451272" Venirea Anticristului PAGEREF Toc125451272 \h 173 HYPERLINK \l " Toc125451273" Rezumat și concluzii generale PAGEREF Toc125451273 \h 176 HYPERLINK \l " Toc125451274" Capitolul IV. HYPERLINK \l " Toc125451275" Anticristul vrăjitor și pseudoexeget la Origen PAGEREF Toc125451275 \h 179 HYPERLINK \l " Toc125451276" Introducere PAGEREF Toc125451276 \h 179 HYPERLINK \l " Toc125451277" Anticristul vrăjitor eshatologic PAGEREF Toc125451277 \h 181 HYPERLINK \l " Toc125451278" Anticristul antilogos și pseudoexeget PAGEREF Toc125451278 \h 186 HYPERLINK \l " Toc125451279
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
l " Toc125451273" Rezumat și concluzii generale PAGEREF Toc125451273 \h 176 HYPERLINK \l " Toc125451274" Capitolul IV. HYPERLINK \l " Toc125451275" Anticristul vrăjitor și pseudoexeget la Origen PAGEREF Toc125451275 \h 179 HYPERLINK \l " Toc125451276" Introducere PAGEREF Toc125451276 \h 179 HYPERLINK \l " Toc125451277" Anticristul vrăjitor eshatologic PAGEREF Toc125451277 \h 181 HYPERLINK \l " Toc125451278" Anticristul antilogos și pseudoexeget PAGEREF Toc125451278 \h 186 HYPERLINK \l " Toc125451279" Rezumat și concluzie PAGEREF Toc125451279 \h 193 HYPERLINK \l " Toc125451280" Capitolul V. HYPERLINK \l " Toc125451281" Nero Anticrist: Victorin, Commodian și poziția
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este cel care îl neagă pe Dumnezeu cel răstignit); LAMPETIS, splendens, „Strălucitorul” (Aretas); O NIKETES, victor, „Biruitorul” (Aretas); ANTEMOS (Victorinus); KAKOS ODEGOS, malus dux, „Căpetenia cea rea” (Aretas); ALETHES BLABEROS, uerus nocens, „Adevăratul răufăcător” (Aretas); PALAI BASKANOS, olim inuidus, „Vechiul vrăjitor” (Aretas); AMNOS ADIKOS, agnus nocens, „Mielul cel rău” (Aretas); GENSERICOS (Victorinus). Beatus de Liebana (sec. al VIII‑lea) propune câte un nume pentru fiecare cap al Fiarei (In Apoc. 13,18); EUANTAS, „quod latine dicitur serpiens, eo quod primus Eva
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
PAGE 190 METAMORFOZELE ANTICRISTULUI LA PĂRINȚII BISERICII STADIUL CERCETĂRILOR PAGE 25 CARTEA LUI DANIEL ȘI „PREISTORIA” CREȘTINĂ A MITULUI PAGE 91 IRINEU AL LYONULUI: INCIPIT UITA ANTICHRISTI PAGE 135 ANTICRISTUL TIRAN ȘI KATECHON ÎN SCRIERILE LUI HIPOLIT PAGE 177 ANTICRISTUL VRĂJITOR ȘI PSEUDOEXEGET LA ORIGEN PAGE 189 NERO ANTICRIST: VICTORIN, COMMODIAN... PAGE 235 ANTICRISTUL LA CHIRIL AL IERUSALIMULUI PAGE 253 ANTICRISTUL-DIAVOL ÎN DE CONSUMMATIONE MUNDI PAGE 265 ANTICRISTUL LA IERONIM, ÎNTRE FILOLOGIE ȘI TRADIȚIE PAGE 281 „ANTICHRISTUS AFRICANUS”. AUGUSTIN ȘI CEI
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
evreiesc din cartierul Lower East Side din New York City. Din păcate, șoarecele lui captiv, care trage răvașele, selectează unul mai degrabă potrivit pentru un public romano-catolic decât pentru unul evreu: - Ce înseamnă? au întrebat mai multe fete, pline de uimire. Vrăjitorul nu voia să le spună. - Șoricelul e ăla care știe ce vrea ea să zică, a răspuns acesta. - Cine îți scrie bilețelele? a întrebat fata cea băgăcioasă. - Nu sunt scrise, sunt tipărite. Pleellii - pleellii - li. - Poate le-ai cumpărat de la
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]