4,976 matches
-
văzut-o?, că văzuși doar ce aplauze... Băiatul meu e mai talentat ca mine, doar că e mai curios, întreabă toate cele. Se uită la toate. Cu-ri-os. N-am să uit niciodată ce-a făcut în clasa a patra, avea vreo zece ani, cred, se ducea cu mieii și, într-o zi, nu mai veni băiatul meu. Începuse o ploaie mocănească, măruntă și rece, de se uda mămăliga în traistă, proastă ploaie. Mă duc după el, știi, nene Marinică, nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dărâma trei case, așa era de mare, fata asta dormea ca o găină, făcută ciuci, el se uita la fetița aia cu buze roșii și cu părul galben, tuns castron, copilă de oameni săraci, foarte săraci, în familia ei erau vreo optsprezece persoane, aveau o singură cameră, nici nu pot să-i spun cameră, era un bordei săpat în coasta muntelui, și acolo dormeau toți, soț, soție, bunic, bunică și copiii, cum i-o fi făcut bărbatul în groapa aia?, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu ăia? Nu, nu mi-am turnat părinții, cum au făcut-o alții, nici ai mei nu m-au turnat pe mine, am auzit că un tată și-a turnat băiatul care se juca cu alt vecin, amândoi copiii, aveau vreo 12 ani, se jucau de-a granița și vroiau să treacă un gard despre care ziceau ei că e granița, ei bine, tată-său l-a turnat la Secu imediat, le-a spus că băiatul vrea să fugă din țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
multe flori, umpluse casa cu mușcate, cerceluși, glicine, câteva tufe de gardenii înflorite bătut și alb, cu ghivece în care se deschiseseră ghiocei și toporași, în bucătăria îngustă, pe fereastră, așezase un vas în care creșteau fire, grâu, tulpinile aveau vreo zece centimetri, o casă ca o grădină, așa făcuse ea acolo, în îngustimea aia de spațiu, o grădină... Anita - îmbrăcată într-o cămașă de noapte albă, lungă până la tălpi, deși, dimineața, pe la opt, când apăruse la ușa lui, era în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
putut fi artist... Maestrul strânge volanul cu mâinile lui frumoase, ar vrea să omoare vocea din el, strigoiul, dar plâng iar amândoi... Brezoi... mai e puțin și vine satul, Cristeștii lui de tinerețe. Trece prin Poieni, încetinește pe lângă bisericuța veche vreo 400 de ani, cu hramul Toți sfinții, el iubește în mod special biserica asta, pentru că se cununase acolo Mihai Viteazul (istoria vrea să ia locul memoriei, nu?)... se închină la crucea din fața bisericii, auzise că dedesubt e un mormânt, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în sală. Superbă, catifea roșie, lemn de bună calitate, o rumoare discretă de oameni mulțumiți și oarecum nerăbdători să înceapă. Aici bag de seamă că plasatoarele te preluau imediat, te duceau până la locul tău și pentru asta tu mai dădeai vreo doi franci, cumpărând imediat și un caiet program. Nu exista excepție la chestia asta, te duceau la locul tău chiar dacă era foarte aproape de margine, iar tu dădeai banul din care probabil că trăiau ele. Aveau o tășcuță de piele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
disciplinat, vin la filmare cu un sfert de oră înainte; ei bine, când intru pe ușă, Anamaria era lângă cameră, operatorul în spatele camerei de filmat, luminile erau puse, așteptau actorul la cadru. Așa a fost de fiecare dată, am filmat vreo câteva zile și de fiecare dată, la fără un sfert, totul era gata. Aproape că îmi vine să cred că am visat, că, de fapt, chestia nu s-a petrecut. Acum, după ce am îmbătrânit, parcă îmi place să fac film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cu un set de căști stereo de dimensiuni uriașe. Ca rezultat, capul lui Noriko, care și așa era prea mare, părea acum imens. Bărbatul Îi legă ambele mâini cu un cordon de yukata, lăsându-i libere picioarele, apoi o abandonă vreo zece minute așa Îngenuncheată cum era. Bineînțeles că nu uitase să-i pună un căluș În gură, un fel de minge de plastic de care atârna un șnur din piele. — N-am mai Încercat asta până acum, dar mă gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
am mai Încercat asta până acum, dar mă gândesc că trebuie să fie destul de periculos. Pe când eram student, am cunoscut un tip care a folosit o chestie de genul ăsta după ce a luat LSD și, după aceea, a stat internat vreo două zile la spitalul de psihiatrie. Acum lucrează la un ziar, a devenit un tip important și este un masochist notoriu. Îl știi și tu, Keiko, nu-i așa? Akishiro Îl cheamă, parcă. Da, acum e redactor-șef, deși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
când plecam la plimbare, tot așa, aș vrea să mă mai uit o dată pe revista aceea În care văzusem pentru prima oară scena unei spălături intestinale. Dacă aș Încerca pe bune să fac asta acum, probabil că m-ar costa vreo câteva zeci de mii de yeni și ar trebui să trec un prag periculos, să pregătesc o cantitate considerabilă de droguri și să găsesc o femeie de nivelul tău, Keiko. În definitiv, cu toții suntem la fel. Golul lăsat de dorințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu față asimetrică se apropie bucuroasă cu Încă un pahar, ca un câine care dă din coadă. Bărbatul Îi pipăi din nou fesele. — Eu am tras până acum cam trei sute de grame de cocaină, dar Keiko trebuie să fi tras vreo cinci sute. Cocaina ți se acumulează Încet-Încet În organism și Începe să-ți dea semnale că te apropii de limită. Majoritatea se lasă de drogul ăsta pentru că n-au chef să dea colțul, de Îndată ce o anumită parte a organimsului Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
există un cuvânt - a lupta. Nu te interesează nici poziția socială, nici banii, nici admirația oamenilor, singurul lucru la care te gândești este cum să te pedepsești mai bine. Îți plac pozele cu execuțiile din China, nu-i așa? Ai vreo câteva. Acelea În care rebelii din timpul Revoltei Boxerilor sunt măcelăriți de vii. În visele tale cele mai Îndrăznețe asta Îți dorești și tu, să fii ciopârțit ca În fotografiile acelea. Pedeapsa pe care ți-o vei administra este influențată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
De aceea atunci când mi-e dor de vremurile bune, când până și fundul unei femei grase ca o purcică mi se pare că strălucește ca aurul, bag În gură Înc-o pastilă, și-Încă una, până când mă trezesc că am Înghițit vreo cinci. — Aveți Încă pupilele dilatate. — În starea În care sunt, orice ți-aș spune s-ar transforma Într-o confesiune, spuse Yazaki, apăsându-se cu degetul mare de la mâna dreaptă În dreptul șalelor. — Nu vă plac confesiunile? — Nu neapărat. Fie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În apartamentele mansardate din centru. Își ia cu el ingredintele și ustensilele de care are nevoie și prepară kaiseki ryōri la adresa indicată de client. El singur se ocupă de tot. Uneori are și câte cincizeci de clienți, de la care scoate vreo câteva zeci de mii de dolari. Restaurantul de jos nu e deschis decât de trei ori pe săptămână, dar probabil e cel mai scump din Manhattan. În spatele restaurantului e un bar disponibil doar pentru membri. Un singur martini costă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
se ocupă acum și cu investiții imobiliare. Clădirea de aici e una din achizițiile sale. Din cauza crizei actuale, prețurile au scăzut foarte mult. Pentru a scăpa de impozitele care sunt destul de mari se folosește de numele a diverse persoane. Are vreo douzăci sau treizeci de persoane care-l ajută În treaba asta. Exact așa procedează și evreii. După ce termină de vorbit, Yazaki mai trase pe nas o linie de cocaină. M-am aplecat peste masă să trag și eu pe nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
scorpionului zdrobit se suprapuneau. Mi-am adus aminte ce am Învățat mai demult, la un curs de cibernetică: veninul scorpionilor nu dispare nici măcar după ce au murit. De la hubloul Îngust al avionului Concorde am putut să văd ziua și noaptea. Timp vreo două ore după ce am decolat de pe aeroportul JFK, În jumătatea de jos a câmpului meu vizual se Întrezărea, prin spărtura norilor, oceanul ce sclipea sub razele argintii ale soarelui. Apoi, În direcția spre care ne Îndreptam, cerul a Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Frau Lange se așeză pe un șezlong verde și întinse blana câinelui în poala-i generoasă ca și cum ar fi fost un lucru de mână la care intenționa să tricoteze în timp ce-mi explica despre problema ei. Bănuiam că are vreo cincizeci și cinci de ani. Nu că asta ar fi avut vreo importanță. Când femeile trec de cincizeci, vârsta lor încetează să mai intereseze pe oricine altcineva în afară de ele însele. În cazul bărbaților, situația stă exact pe dos. Scoase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
încă mai cumperi spațiu de reclamă? — Atâta timp cât munca asta nu necesită să ai un creier. E întotdeauna plăcut să vorbești cu un bărbat căruia îi place munca sa. — Din fericire, îmi plac banii mult mai mult. Am continuat așa încă vreo câteva minute până să-l întreb pe Alex dacă are un exemplar din ediția de dimineață a ziarului Beobachter. L-am pus să se uite la pagina cu anunțul lui Vogelmann. — Ce e asta? întrebă el. Nu-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
asta a apărut de cel puțin două ori pe săptămână de câteva săptămâni încoace, i-am explicat. Cât costă o campanie ca asta? — La atât de multe apariții, trebuie să fie vreun soi de discount. Ascultă, las’ pe mine. Știu vreo doi oameni la Beobachter. Probabil că o să pot afla asta pentru tine. — Ți-aș fi recunoscător, Alex. — Vrei să-ți faci și tu reclamă, poate? Îmi pare rău, Alex, dar ăsta e un caz. — Pricep. Spionezi concurența, hmm? — Cam așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
murit? — N-a murit, dar în galaxia Alpha toate sunt la fel: înalte, blonde și cu ochi albaștri. Și taică-tău cum le deosebește? — Nici el nu le mai deosebește, le confundă - zise suspinând micul Benga - și din cauza asta am vreo șapte sute de frați mai mici. Nu mai suport să am atâția frați mai mici. De mine nu se mai ocupă nimeni. De-aia am fugit. Vreau să mă duc la bunica din 1943. — Bine - zise uluit Felix S 23 -, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
plus alte câteva spații marcate mai ciudat, probabil pentru întrecerile neptunienilor, saturnienilor și chiar ale celor doi morocănoși elevi plutonieni, singurii pe care - după cum le spusese pedagogul - îi posedă școala. În mijlocul curții stătea înfipt un catarg în jurul căruia erau strânși vreo treizeci de elevi uitându-se în sus. Priviră și roboții tereștri într-acolo și văzură trei indivizi stând atârnați într-un fel de hamuri de trei brațe metalice ce se roteau în vârful catargului. În timp ce se învârteau cu viteză mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
derizoriu din ce în ce mai mult? E criză și de idei? Sau criza de bani îi face pe "publicitarii" (duplicitarii?) români să, parcă, taie cu foarfeca, decorul - din hîrtie gofrată, din aia pe care o utilizam la clasa întîia? Am lucrat în publicitate vreo doi trei ani. La început, cu/la o agenție mai mică, DAS, apoi la una dintre cele mai mari, GMP Advertising, cea care are renumele de a-l fi făcut pe Traian Băsescu primar mai întîi, iar apoi - președinte. Am
Lumea reclamelor by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/6942_a_8267]
-
cu tot alaiul Cu drușcuțe, lăutari, Cu vinars, să omenească Cei părinți, mari gospodari. Era chiot, veselie Cât încape-n lumea toată Și sunau tilinci voioase Pentru lumea adunată. Că țineau aste petreceri Cu brazi puși în vârf de porți Vreo trei zile încheiate, Ba și încă vreo trei nopți, Și erau atunci ospețe Și-n petreceri danțavai, Că-ți era mai mare pofta De trăit pe acest plai. Însă nu la toata lumea Era loc de veselire, Că prin unele
POVESTE de LEONID IACOB în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364537_a_365866]
-
a cântat această Horă a Unirii. În minte îmi vine dialogul descris de Creangă: „ ... Și Roată se duce și vrea să ridice bolovanul, dar nu poate. -Ia, du-te și dumneata moș Vasile, și dumneata ... În sfârșit, se duc ei vreo trei-patru țărani, urnesc bolovanul din loc, îl ridică pe umeri și-l aduc lângă boier. -Ei, oameni buni, vedeți? S-a dus moș Ion și n-a putut face treaba singur; dar când v-ați mai dus câțiva într-ajutor
24 IANUARIE – 153 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361357_a_362686]
-
culturală a românilor, odată cu procesul de europenizare a țării noastre? - E greu de spus. Dacă vom mai avea vreuna distinctă. Atâta vreme cât se pune un accent minim pe cultivarea valorilor cultural spirituale proprii. Avem sute de monumente de patrimoniu cultural universal, vreo 28.000 numai în județul Cluj, dar numai 3 sunt admise pe listele UNESCO. În fiecare an se distrug obiective și situri de mare valoare, iar autoritățile se fac că fac ceva, dar în realitate nu fac nimic. Nici la
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]