2,669 matches
-
goale. Nu încape îndoială că unele din aceste orientări au dus și duc la creații mari"199. La începutul anilor '80, într-o călătorie în Mexic, îl întâlnește pe N. Petra: "Înconjurată de case de tip colonial spaniol, la poalele vulcanului, într-un peisaj de pe altă lume, își construise o casă copiată întocmai după cea a bunicilor de la Sibiel. Izolată, conștientă parcă de fragilitatea propriei [...] ni s-a părut simbolică pentru un exil asumat până la absurd. Totul era românesc în ea
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
Ce aveau ei în plus și nu împărțeau cu el? Din fire nu era nici belicos, nici pătimaș, nici invidios și nici nu râvnea la bunul altuia. Avea totuși un mobil al supărării, ce îl luase prin surprindere precum erupția vulcanului Etna pe locuitorii Pompeiului, și trebuia să se răfuiască cu cineva. În acel moment se ivise ocazia și energiile în stare latentă, ce stăteau conservate în vreun cotlon ascuns al sufletului său, s-au declanșat, i-au inundat organismul și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
numai atunci, patronul o acompania cu o mandolină originală, adusă din răsărit, iar ea dansa și cânta, gesticulând cu mâinile ridicate cu pahar cu tot, cât mai sus posibil, până când izbucnea în hohote de plâns. Atunci, ca din craterul unui vulcan stins și reactivat pe neașteptate, se revărsau în spațiu acumulările interne ținute sub presiune, devenea brusc ceea ce era în realitate: o ființă complexă, mai puțin cunoscută și mult mai sensibilă, retrăia intens anumite momente din trecut, imaginația îi zbura dincolo de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
când crescu mirosul pâinii coapte/ "Odorul" mamei galben ca un spic/ Î-și închinase fruntea peste noapte și.../ De atunci, n-a mai cerut nimic! " O secundă de liniște și așteptare, lungă cât un deceniu, două, trei, după care: Un vulcan de aplauze. "Biiis!, Braa-vo!, Braa-vo!" Și directorul și inspectorul și toți cei invitați aplaudau cu frenezie: Bravo!, Bravo! în timp ce învățătorul cu mâna dreapta îl felicita, ca pe un adevărat erou; cu mâna stângă flutura mâneca, ca pe un drapel după
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o anumită direcție, iar în spate nisip. Nu departe de el, din adâncuri, producând un zgomot asurzitor, țâșnesc violent, în trombe, uriașe cantități de lichid fierbinte care, după ce se răspândesc în înălțimi, cad apoi sub formă de ploaie. Probabil, vreun vulcan subacvatic, un izvor termal sau un gheizer supradimensionat, despre care nu știa încă nimic. Pe suprafața lucie a imensului lac, plutind în derivă, sclipea în soare o cutie de lemn. După toate aparențele, era o cutie de rezonanță a unui
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
În aceste categorii se încadrează poetul roman Ovidiu, mort în exil (1ian. 17 d. Hr.), la Tomis. Născut la Sulmona, într-un orășel situat pe versantul sudic al Apeninilor, el era deprins din copilărie să contemple izbucnirile de foc ale vulcanilor, întinderea mării albastre și apusul soarelui din sud. Condamnat prin decret imperial de cabinet, răsfățatul de odinioară al saloanelor literare din Roma s-a pomenit curând într-un mediu fizic pustiu și neospitalier. După cucerirea romană, Tomisul era un „castellum
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
noi, Și nu veți avea destulă cenușă, Și copiii de mici învăța-vor să ningă, Și-o să acopere albul slaba voastră tăgadă, Și intra-va pământul în rotirea de stele Ca un astru arzând de zăpadă. Viziunea planetară catastrofică (din Vulcanii) despre eroziunea lucrurilor (până "și carnea pietrelor se va usca și va muri") are analogii cu stingerea cosmică anunțată de cugetătorul eminescian din prima Scrisoare; "planeții toți îngheață" anticipă acesta. În cele din urmă e acceptată o moarte în lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Spre pildă, plasînd un tetraedru într-o sferă, unghiul sub care primul atinge suprafața sferei este de 19,47 grade, un unghi ce facilitează manifestarea energiei. Nu întîmplător, această cifră este și latitudinea la care se manifestă cei mai puternici vulcani, cum sunt: Mauna Kea pe Pămînt, Olympus Mons pe Marte, sau Marea Pată Roșie de pe Jupiter. Sub același unghi, de 19,47 grade, este legat ansamblul de la Avebury, situat la 18 km de Stonehenge, de vîrful colinei conice Silbury Hill
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
G., 50, 53, 136 V Vadul Donțului, 66, 69 Vatamaniuc, D., 87, 288 Viena, 8, 54, 58, 134, 177, 178, 180, 181, 191, 192, 234, 236, 250, 251 Vintilă, Petru, 16 Vlădeni, sat pe Siret, 63, 65, 78, 88, 98 Vulcan, Iosif, 159, 227, 229 W Weitzecker, Louise, 252 Woyacek de Voinschi, Scarlat, 122 Wolff, Ștefan, 129 X Xenopol, A. D., 22 Y Young, Edward, 148 Z Zaharia, N., 137, 224, 232 Planul casei Eminovici și planul atenansei. Atenansa, în care, de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
descoperirea unor noi proprietăți și noi fenomene în astfel de sisteme. Totuși, în cazul turbulențelor, cunoștințele actuale nu ne permit încă să facem predicții corecte privind apariția și dimensiunile acestora. Aici lucrurile seamănă mult cu predicția cutremurelor sau a erupției vulcanilor. Datele acumulate au arătat că scala caracteristică și distribuția de putere a cutremurelor mari sunt asemănătoare cu cele ale cutremurelor mici, deci nu le putem deosebi unele de altele. Întrebarea care se pune este însă dacă este necesară o astfel
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
fizician, matematician, medic, moralist, logician, istoric, geograf, meteorolog, cronicar; același om practică toate aceste discipline pentru că filosoful nu trebuie să neglijeze niciun domeniu dacă vrea să-și ducă sarcina până la capăt. În virtutea căror rațiuni se interesa el de vânturi, de vulcani, de comete, de stele? Cu scopul de a raționaliza, de a depăși cauzalitatea teologică și a inventa cauzalitatea fenomenală. De ce-și imagina atomii, vidul, materia? Pentru a nu mai lăsa niciun loc divinităților și a oferi omului un spațiu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
hedonistătc "PHILODEM DIN GADARA și comunitatea hedonistă" 1 Efectele benefice ale catastrofei. Uneori, cel mai mare rău generează cel mai mare bine: astfel, moartea produce supraviețuiri, distrugerea ocazionează conservări, ființa apare chiar și din neant. Un exemplu? Catastrofa provocată de vulcanul Vezuviu, care ucide, îngroapă sub cenușă, foc și gaze asfixiante orașele Pompei și Herculanum. Nimic nu supraviețuiește: bogați și sclavi, bărbați și femei, animale domestice, tot atâtea ființe petrificate pentru eternitate, se alătură lucrurilor, obiectelor. De aceea, subterfugiu al rațiunii
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
capriciu al atomilor inaugurează un antidestin. Din clipa în care niște atomi se întâlnesc, lumea se constituie. În dezordine, în haos, desigur, dar formele adecvate persistă, dăinuie. Astfel încât, în urma acestei epifanii a materiei, lumea efectuează niște variațiuni: trăsnetul, tunetul și vulcanii, germinația, reproducerea și pasiunea, foamea, setea și libidoul, sufletul, trupul și spiritul, limbajul, cuvântul și poemul, sănătatea, boala, moartea. Să nu trecem pe lângă ceea ce doar o privire pătrunzătoare ne dezvăluie: chiar și neterminat, poemul De rerum natura începe cu cuvântul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
s-o facă. La urmă, a pus paharul pe masă și a mai aruncat o lungă privire În jur. - Bizar loc. Dar nu văd amintiri de pe vremuri. Faulques a arătat pictura: cetatea de umbre, În contralumină peste focul aidoma unui vulcan, reflezele metalice ale armelor moderne, gloata oțelită ce trecea prin breșa unui zid, chipurile de femei și copii, spânzurații care atârnau din copaci ca ciorchinii, navele ce se Îndepărtau În zarea cenușie. - Astea-s amintirile mele. - Vorbeam de poze. Dumneata
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
adauge ceva, s-a oprit, cu gura căscată, privindu-l atent. Apoi a mai aruncat o privire lungă În jur, parcurgând pictura și schițele trasate pe peretele văruit: ambarcațiunile care ridicau ancora sub ploaie, fugarii, soldații și orașul În flăcări, vulcanul În erupție din depărtare, șarja de cavalerie, călăreții medievali așteptând să intre În luptă, bărbații cu haine anacronice și arme de peste treizeci de veacuri, Înjunghindu-se În prim-plan. - Familia ostașului era În sigranță, a continuat, pe când el lupta pentru patria
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pământ pe care le râvnesc. Ca de obicei: invidia, netrebnicia. Lucruri previzibile Între oameni. Soarele scăpăta, intrând orizontal printr-o fereastră Îngustă a turnului, Îl aureola pe croat cu un roșu aidoma incendiilor pictate pe zid: orașul arzând pe colină, vulcanul din depărtare, care lumina pietre și ramuri golașe, focul licărind metalic pe arme și armuri, ce părea să se prelungească dincolo de zid, cuprinzând incinta, obiectele, contururile bărbatului așezat pe scaun, volutele din fumul țigării pe care o ținea Între degete
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
zid, dar, În penumbră, Îi reliefa părțile albe și negre, unele fețe, arme și armuri, umbrind fundalul de ruine și incendii, cetele cu lănci ridicate ce se Înfruntau pe câmpie sub conul roșiatic de lavă - ca un sânge gros - al vulcanului În erupție. Vulcanul. Straturi geologice, geometria pământului. Balistica și pirotehnia unui gen diferit, poate, dar nimic străin de fotografia luptei de noapte. Cézanne văzuse limpede, a gândit Faulques. Nu doar faptul că verdele accentua zâmbetul ori că ocrul nuanța o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
penumbră, Îi reliefa părțile albe și negre, unele fețe, arme și armuri, umbrind fundalul de ruine și incendii, cetele cu lănci ridicate ce se Înfruntau pe câmpie sub conul roșiatic de lavă - ca un sânge gros - al vulcanului În erupție. Vulcanul. Straturi geologice, geometria pământului. Balistica și pirotehnia unui gen diferit, poate, dar nimic străin de fotografia luptei de noapte. Cézanne văzuse limpede, a gândit Faulques. Nu doar faptul că verdele accentua zâmbetul ori că ocrul nuanța o umbră, ci, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
verdele accentua zâmbetul ori că ocrul nuanța o umbră, ci, mai ales, forma de a privi În adâncurile acestei teme. Structura. A luat felinărașul și l-a apropiat de zid, observând asemănările deliberate dintre orașul care ardea pe deal și vulcanul roșiatic pictat Într-un plan mai Îndepărtat, spre dreapta, la capătul unor ogoare sfârtecate, care sângerau ca și cum pământul ar fi fost Înjunghiat de o mână uriașă și puternică. O cunoscuse pe Olvido Ferrara În fața unui vulcan așijderea; ori, ca să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ardea pe deal și vulcanul roșiatic pictat Într-un plan mai Îndepărtat, spre dreapta, la capătul unor ogoare sfârtecate, care sângerau ca și cum pământul ar fi fost Înjunghiat de o mână uriașă și puternică. O cunoscuse pe Olvido Ferrara În fața unui vulcan așijderea; ori, ca să fie mai riguros, În fața vulcanului din care acesta se inspira, ori avea pretenția s-o facă: pânza de 168 X 168 centimetri atârnată Într-o sală a Muzeului Național de Artă din Mexic, pe care Faulques avea
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un plan mai Îndepărtat, spre dreapta, la capătul unor ogoare sfârtecate, care sângerau ca și cum pământul ar fi fost Înjunghiat de o mână uriașă și puternică. O cunoscuse pe Olvido Ferrara În fața unui vulcan așijderea; ori, ca să fie mai riguros, În fața vulcanului din care acesta se inspira, ori avea pretenția s-o facă: pânza de 168 X 168 centimetri atârnată Într-o sală a Muzeului Național de Artă din Mexic, pe care Faulques avea s-o descopere cu stupoare privind spre stânga
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
descopere cu stupoare privind spre stânga, lângă un colț al peretelui: un loc unde putea trece cu ușurință neobservată de vizitatorii care intrau În sală și mergeau Înainte, spre celelalte tablouri ce atrăgeau luarea-aminte În fund și la dreapta. Erupția vulcanului Paricutín. Nu auzise nicicând vorbindu-se de doctorul Atl. Nu știa nimic despre el, nici despre faptul că-l obsedau vulcanii, nici despre peisajele lui de gheață și foc, nici despre adevăratul său nume (Gerardo Murillo), nici despre Carmen Mondragón
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
care intrau În sală și mergeau Înainte, spre celelalte tablouri ce atrăgeau luarea-aminte În fund și la dreapta. Erupția vulcanului Paricutín. Nu auzise nicicând vorbindu-se de doctorul Atl. Nu știa nimic despre el, nici despre faptul că-l obsedau vulcanii, nici despre peisajele lui de gheață și foc, nici despre adevăratul său nume (Gerardo Murillo), nici despre Carmen Mondragón, alias Nahui Ollín, cea mai frumoasă femeie din Mexic, care Îi fusese amantă până când, mai mult sau mai puțin, Îl lăsase
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cu nume și aer de tenor italian, pe numele lui Eugenio Agacino. Când l-a descoperit pe doctorul Atl, Faulques ignora toate acestea, dar a stat foarte liniștit În fața tabloului, contemplând cu sufletul la gură, Înspăimântat, trunchiul de piramidă al vulcanului, licărul roșiatic al lavei care curgea pe povârniș, pământul devastat de reflexele de foc și argint, care confereau adâncime scenei, efectul extraordinar al luminii pe copacii golași, vâlvătăile și panașul de cenuși negre ce se năruiau la dreapta, În fața privirii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
N-avea să poată face nicicând o asemenea fotografie, se gândise În clipa aceea. Dar totul - absolut totul - era explicat acolo: regula oarbă și impasibilă tradusă În volume, drepte, curbe și unghiuri cu ajutorul cărora, ca pe niște șine inevitabile, lava vulcanului curgea, ca să acopere lumea. Venindu-și În fire, Faulques privise Într-o parte și dăduse de niște ochi verzi, mari și lichizi, care priveau aceeași pânză. Din Întâmplare, Încrucișaseră două zâmbete politicoase și oarecum complice, făcuseră un comentariu scurt despre
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]