16,454 matches
-
-ți banii cu vârf și ndesat și du-te-n pizda mă-tii de porc împuțit“. Îi întind banii. Îi ia. Deschid ușa. Dă să iasă. Stau în prag. Îmi ia mâna în mâna lui. Se uită la mine cu zâmbetul ăla tâmp și grețos. Îmi pupă mâna și apoi mă trage spre el. Mă pupă pe gât. Îi zic cu glasul sugrumat de șoc: — Hai că vă-ntindeți. Îl împing de tot afară, trântesc ușa după el și încui yala
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
șoptit: Știi, ești singura care mă felicită. S a apropiat de mine atât de mult încât îi simțeam poalele rochiei mângâindu-mi picioarele și respirația umedă și călduță pe buze. Mi-a spus cu voce scăzută, cu privirea tristă și zâmbetul pustiu: Știu că nu meritam să câștig, să-ți spun drept, am aranjat totul. Aveam nevoie să iau preselecția. Pe tine să nu te descurajeze eșecul, problema ta e că nu știi ce vrei. Dacă ai avea mai multă încredere
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
unui taur, îmi zic și ascult mai departe. Unele impulsuri sunt mai puternice. Printre ele descopăr o cadență, îmi place să cred că am nimerit vena orașului care se zbate de viață. Simt cum mi se desenează pe față un zâmbet, genul ăla de zâmbet tâmp pe care nu ți-l poți reprima. Mă transportă prin mai multe ritmuri, de la tobe africane până la tango sau vals. Ce e cu adevărat uimitor este că aud. Pot auzi muzica, așa cum o auzeam înainte
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și ascult mai departe. Unele impulsuri sunt mai puternice. Printre ele descopăr o cadență, îmi place să cred că am nimerit vena orașului care se zbate de viață. Simt cum mi se desenează pe față un zâmbet, genul ăla de zâmbet tâmp pe care nu ți-l poți reprima. Mă transportă prin mai multe ritmuri, de la tobe africane până la tango sau vals. Ce e cu adevărat uimitor este că aud. Pot auzi muzica, așa cum o auzeam înainte să surzesc. Întorc capul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
scarpină și-mi zâmbește încurajator. Are degete lungi, nici prea subțiri, nici prea groase, cu încheieturi puternice și unghii sănătoase. Curat. Parfum cu aromă lemnoasă, tare și ușor înțepătoare. Ochi luminoși de culoarea stânjeneilor și păr ca antracitul încadrând un zâmbet piersicos. Îmi mușc buza; băiatul ăsta parcă a fost făcut după șablonul meu. Un scuză mă, te rog îmi iese fără să vreau printre buze și mă rog să nu-l oripileze vocea pe care nu mi-o pot auzi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
țară“. Mă înconjoară o pustietate și o liniște pe care foșnetul slab al frunzelor de porumb o face și mai tăcută. Din prea multă căldură și din puțină melancolie, mă descalț și pornesc cu pași mărunți spre șosea. Cu un zâmbet în colțul gurii și unul în colțul inimii, privesc în urmă la tălpile ce-mi rămân desenate în praf. Tălpile sunt mai mari decât îmi aduceam aminte și zâmbetul mi se stinge încet. În drumul meu îmi răsare înaintea ochilor
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mă descalț și pornesc cu pași mărunți spre șosea. Cu un zâmbet în colțul gurii și unul în colțul inimii, privesc în urmă la tălpile ce-mi rămân desenate în praf. Tălpile sunt mai mari decât îmi aduceam aminte și zâmbetul mi se stinge încet. În drumul meu îmi răsare înaintea ochilor o bucată de pământ părăsită, cu viță-de vie ce respiră greu printre buruieni. Sau invers. Mă opresc cât să-i spun cu voce tare că ar fi trebuit să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
după ce șterg cu mâna praful de pe poza alb-negru ce-mi zâmbește a copilărie, mă așez pe bordură și îi întreb printre două lacrimi de ciudă: — Nu mai știu cum era cu vița-de-vie. Se tăia, se lega, se săpa? Sau invers? Zâmbetele din spatele sticlei îngălbenite de vreme nu-mi răspund, dar îmi șterg lacrimile de pe față la fel ca atunci când eram mică și veneam înaintea lor cu genunchii zdreliți și obrajii plânși și prăfuiți. Mi le șterg și pun în locul lor un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
din spatele sticlei îngălbenite de vreme nu-mi răspund, dar îmi șterg lacrimile de pe față la fel ca atunci când eram mică și veneam înaintea lor cu genunchii zdreliți și obrajii plânși și prăfuiți. Mi le șterg și pun în locul lor un zâmbet. Mirela-Ionela Petcu La Ostrov Motanu își șterge transpirația de pe frunte și înjură cu sete, luând la rând dumnezei, mame, viticultori și cosoare. După ce se răcorește de năduf, îi vine cheful de o țigară: — Hai, bă, Popică, să băgăm o pipă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a ieșit din închisoare. N-am comentat, știam că unchiul fusese deținut politic. Mi-a arătat apoi niște nasturi galben citron. — Ăștia sunt de la cămașa pe care a purtat-o la nunta noastră. Fața i s-a încrețit într-un zâmbet larg. Aveam șaisprezece ani. Ce scandal a fost, toată lumea a comentat. El în costum negru cu cămașă gal benă, iar eu cu rochie galbenă și un trandafir negru în corsaj. Într-un colț al cearșafului mi-a ară tat un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
endorsat de o vedetă. E adevărat că nimeni nu văzuse vedeta decât la televizor, în fotografii și pe internet, dar ce contează. Am comandat flaconul miraculos, am plătit electronic, a doua zi un curier mi l-a înmânat cu un zâmbet mare pe față. O față perfect întinsă, simetrică, luminoasă. Mi-a spus că vine direct din partea firmei și folosește el însuși produsul, de care este foarte mulțumit. Am admirat efectele. M am dus întins în baie, m-am demachiat, am
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
m-am îndrăgostit de Radu Ionescu și m-am hotărât că-i voi fi soție pe veci. El era critic de artă, iar eu eram o adoratoare amețită de contemplarea artefactelor pe care el mi le prezenta, cu bunăvoință și zâmbet, la Muzeul George Oprescu, care se află vizavi de casa mea. Acest display al lucrurilor frumoase, care subjugă și nu iartă, ne-a legat pe veci. Firește, el n a știut niciodată. Nu mai am vești despre el, dar, dacă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Decartez trei. Primesc alte trei și le combin cu ce am în mână. Ritmul pare a fi înviorat de chicotelile prietenei mele blonde care-mi oferă cea mai frumoasă priveliște: două șiraguri de dinți albi îndreptați cu ostentație, într-un zâmbet, spre iubitul ei. Dreapta ei. Stânga mea. Făt Frumosul deschide. Îi face cu ochiul blondei, insinuant, propunând miza. Ieftin. De data asta, grimasa mea e înlocuită de tuse. Seacă. În dreapta, colegul meu de bancă din generală își ia fața de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
la drum În căutarea următorului pom, mai mare, mai frumos, mai bogat, mai darnic. Ei toți ne-au lăsat câte o moștenire: un vers, un cântec, o doină, o vorbă de duh, o mustrare, o privire aspră sau blajină, un zâmbet, o mângâiere ca o adiere și toate ca să Înțelegem că și noi, la rândul nostru, trebuie să lăsăm celor care vin ceva frumos, luminos, cald, În muncă, cinste și adevăr, cu sănătate, spor și ajutor În Libertate. Și prima condiție
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
nu-i prost deloc, dimpotrivă. Nu știți la ce mă refer ??! Știți foarte bine, că v a tras o sperietură s-o țineți minte toată viața : REFERENDUM. Erați așa de speriați că până și președintele și-a ieșit din tradiționalul zâmbet și-a făcut spume la gură à propos de indiferenți. Greșiți domnule președinte, nimeni nu mai este indiferent În țara asta, pentru că nu-l lăsați. Ceea ce s-a Întâmplat În 18-19 noiembrie este Revoltă nu indiferență, remarcați bine. Este revolta
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
era. Era o logodnă de război, și-atâta. Aviatorii, amândoi în rame subțiri de pânză cerată, puși sub sticlă și atârnați de perete, deasupra șifonierului, se uitau la el, sau nu se uitau, dracu să-i pieptene! că ochii și zâmbetul lor erau de carton, apă de ploaie, dar lui așa i se părea ori de câte ori îi vedea, și simțea un nod în gât, o uscăciune. Inima-i zvâcni mai tare. Se simți luat pe sus, legănat și destrămat, în liniștea ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care parcă frecase până atunci dușumelele, se lumină o clipă și se schimbă, netezindu-se spre bărbie și-n monturile obrajilor. Bătrâna, fără voia ei, simți că-și destinde și ea fața și-și simți buzele mișcându-se într-un zâmbet abia schițat. Ridică repede fărașul, luă mătura și se apropie. Bună dimineața, domnu... Invalidul nu-i răspunse. Se uită afară peste capul ei și piciorul de lemn începu să scârțâie și să bocăne îngrozitor, rășpăluind podelele. Se retrase câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
bătrâna, și-i făcu un semn șiret cu ochiul. Au venit jandarmii! Și ce dac-au venit? Nimic. Ziceam și eu așa. Nora miji ochii și-o privi ca pe-o gânganie. Ce-ți umblă prin cap, mamă!? C-un zâmbet ciudat pe buze, bătrâna o învălui într-o privire grăbită: Credeam că te duci! Nu te duci? Unde să mă duc? După Toma. N-ai zis că-i în oraș? Nu te duci să-l cauți? Ce stați, bă, ciobanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
freamăt, iradiind prin toată fața mirarea și bucuria regăsirii. Hotărî să-și arunce toate armele-n joc. Schiță un gest ușor ca de chemare o reminiscență care venea din acea depărtare ireversibilă și concentră toată căldura și toată frumusețea în zâmbetul acela trufaș și inaccesibil de care lui îi era atât de frică la mare și pe care-l dorea atât de mult. Îi știa timiditatea. Rămăsese la fel. O roșeață adolescentină îi coloră fața. Trecându-și palmele peste ochi, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-l găsim întâi pe doctor. Cu mașina ajungem repede. Aveam atâtea lucruri să-ți spun! Crezi că sunt în stare să te ascult! Îi atinse brațul cu mâna: Rămâi în mașină? Floarea cărnoasă a gurii ei se deschise într-un zâmbet suav înghițit de-ntuneric. Glasul îi sună dulce și grăbit: Rămân, să te-ntorci mai repede! Clar, râse el, și genele ei se zbătură într-un început de alarmă când îi văzu silueta înaltă ștergându-se prin dreptul geamurilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
oameni buni, să ne fure visele, iar dacă vedeți vreodată un om „căzut”, ajutați-l să se ridice, redați-i VISUL, ca să poată merge mai departe. Chiar și celui mai aprig dușman. Înseamnă așa de mult un simplu gest, un zâmbet, o vorbă, o faptă: înseamnă o viață de om câștigată în favoarea luminii. Vreau să vă mai amintesc odată, în încheierea acestui capitol, că românul a cultivat dintotdeauna acea Bună cuviință cuminte în toată viața și în toate faptele sale. Părinții
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Fața i s-a luminat instantaneu. Atunci i-am observat ochii. Albaștri. Nu albastrul acela clar si transparent al cerului în diminețile de vară, ci albastrul mării. Nuanțe schimbătoare. Un bleu vert, de fapt.” Sau: „Cireșe amare, flori amare. Și zâmbete. Tot amare.” Anafora, simplă sau dezvoltată e și ea prezentă: „Cine (s.n.) este Mihu? Știi, întrebarea asta mi-am pus-o și eu de multe ori, din momentul în care viețile noastre s-au intersectat. Cine este Mihu, dincolo de bărbatul
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
tensiune. Radiografia unui sentiment devastator este totală, iar reușita finală incontestabilă. Antiproza poetei devine o proză de cea mai înaltă calitate. Motto: Astăzi sunt EU. Și mâine voi fi la fel. Eu... un copil. Încă mai cred în povești. În zâmbete sincere și prietenii. În gesturi dezinteresate și promisiuni duse la capăt. Cred că nimic nu e imposibil când suntem deschiși unii față de ceilalți. Cred în bucuriile simple. Poți fi fericit aruncându-te în cer de la înălțimea unui fir de iarbă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
s-a luminat instantaneu. Atunci i-am observat ochii. Albaștri. Nu albastrul acela clar si transparent al cerului în diminețile de vară, ci albastrul mării. Nuanțe schimbătoare. Un bleu vert, de fapt. Frumoși. Dar parcă triști, contrastând, pe moment, cu zâmbetul. - Sunt un pic nostalgică, a șoptit. Ziua de astăzi îmi amintește de mine, la treizeci și cinci de ani, când am lansat primul meu roman. Cât de mult a trecut! Eva a intrat, însoțită fiind de directorul Muzeului de Artă. În sală
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
mai stăm... La sfârșit a scos din poșetă o carte. - Uite, ți-am adus un exemplar din volumul meu de debut. Când ai timp... Am privit-o în ochi. Ochii ei bleu vert. Dar parcă triști. Contrastând pe moment cu zâmbetul. Ce se ascundea în spatele acelei culori minunate? Amintiri? Ne-am despărțit, promițându-ne că ne vom revedea. I-am citit volumul în câteva zile. Povești de dragoste. Din viață? Se adunaseră în mine multe întrebări fără răspuns. Era într-o
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]