2,178 matches
-
fugi. încuviințând cu gravitate, Theodoric își luă rămas bun și plecă împreună cu fiul său. După ce plecară toți capii și generalii, nu mai rămaseră decât bătrânul secretar al lui Magister, un servitor tânăr și două gărzi de corp uriașe, impasibile. Etius zăbovi câteva clipe, fixând gânditor ieșirea din cort, în vreme ce de afară se auzeau tropotul cailor căpeteniilor aliate și ai escortelor acestora; apoi, bătând cu lama pumnalului în palma celeilalte mâini, se întoarse spre harta încă deschisă pe masă. în cort se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tovarășii săi - ba chiar râdea de ei, și încă nici măcar pe ascuns. Ștergându-și buzele cu dosul mâinii, îi înapoie burduful. — Du-te în spate cu celelalte, îi spuse scurt. Locul tău nu e aici. Irmina luă recipientul, dar mai zăbovi puțin și îl privi fix, pregătindu-se parcă să-i spună ceva. Pierzându-și răbdarea, Metronius făcu cu mâna un semn înspre cohortele aliniate: — Irmina, trebuie să te duci de aici. Du-te în ultimele rânduri și rămâi acolo. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a se înrola, Seymour predase limba engleză - că era profesor universitar. Un profesor. O clipă, uitându-mă la ea, am avut incomoda senzație că s-ar putea să știe chiar și că eram fratele lui Seymour. Dar nu țineam să zăbovesc asupra acestui gând. Drept care m-am uitat, nu chiar fix, în ochii ei și i-am răspuns: — Era pedichiurist. După aceea m-am întors abrupt cu fața la fereastră. De câteva minute, mașina staționa și abia acum am început să aud niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
-mă, meditând, dacă e corect să trec de la un punct frumos, pseudometafizic, oricât ar fi de plăpând sau de personal, la un altul, oricât ar fi acesta de robust și de impersonal. Adică să fac asemenea lucru fără să mai zăbovesc, fără să mă mai lăfăiesc puțin în verbiajul cu care sunt obișnuit. Totuși, iată despre ce-i vorba: când mă învăța, de pe marginea trotuarului de peste drum, să renunț la a ținti cu bila mea bila lui Ira Yankauer - și, luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Extraterestrul se gândea la drumul lung pe care-l avea de străbătut. - Dar nici nu v-ați terminat micul-dejun. Și nici nu mi-ați spus povestea până la capăt... - Mulțumesc pentru tot. Am petrecut aici clipe minunate, spuse musafirul, aș mai zăbovi, dar mi-e teamă c-am să Întârzii. - Mai luați un păhărel, așa, la despărțire... Și apoi, oftă ea, mi-e și frică să rămân singură. Uitați-vă ce lună uriașă a crescut la orizont. - De, spuse oaspetele, luând de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu nedumerire Mașa. Pentru mine, luna e lună și nimic mai mult... - Cu ce ai asemui-o? Întrebă oaspetele, dând păhărelul peste gât. Privindu-l cum se strâmbă și scutură din cap, Mașa Își dădu seama că oaspetele va mai zăbovi un pic. „Poate că nici nu-i chiar atât de grăbit cum pare“, Își spuse gazda. - Cu ce s-o asemăn? Întrebă ea cu nevinovăție. - Zii și tu ce-ți vine-n minte, nu te sfii, insistă Extraterestrul. - Mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cursul acestei capricioase zile de martie, fenomenul se repetase În câteva rânduri, obligându-i pe urmașii lui „Homer”, să comenteze acest capriciu al primăverii - Încercând să-i găsească o explicație - fiecare după cunoștințele astronomice pe care le poseda. Tony Pavone zăbovise târziu după miezul nopții În oraș; Înciudat pe această neobișnuită zi de primăvara care-l făcu să renunțe la activitatea lui profesională fiind nevoit să-și Întrebuințeze orele libere În anturajul unor cunoscuți,la cafeneaua sa preferată din centrul orașului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
abuzul băuturilor alcolice, privi la ceasul deșteptător masându-și tâmplele. De necrezut, dormise opt ore Încheiate. Coborî jos din pat, căscând prelung de câteva ori, mai făcu câteva mișcari de Înviorare - cu ferastra larg deschisă - după care intră În baie. Zăbovi În fața oglinzii mai mult decât era necesar unui bărbat. Bărbieritul, estetica feții și Îmbrăcămintea de stradă, constituia pentru el un adevărat ritual. Adesea ori, În diferitele ocazii de sindrofie ori În Întâlniri de afaceri În anturaje de prim rang a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Atena. Închipuieșteți, să nu te mai recunosc...! Tu ai venit la această Întâlnire suprem de elegantă, În timp ce eu...!! Ah, uitasem... Unde-mi stă oare gândul...? Astăzi e ziua ta de naștere...! La mulți Ani...!” „Având suficient timp la dispoziție, am zăbovit mai mult În fața oglinzii...Tu În mod sigur, vi-i dela șantier...! Dacă ai ști ce dor mi-a fost de tine, abea așteptam să te văd. Am avut impresia trecerii unei veșnicii În aceste teribile trei zile...” Tu, nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a făcut o teribilă foame...” „Mai ai timp...?” „Nu Încape discuție...” - minți el de teamă să nu-l supere. „Acasă nu mă așteaptă plăcinte...” „Bine. În cazul acesta, intrăm la restaurantul Nord Hotel să luăm o mică gustare. Nu vom zăbovi multă vreme, șt-i, i-am promis nevestei și vreau să-mi onorez cuvântul. La ora mesei de diseară urmează să servim masa Împreună, sărmana, de multă vreme așteaptă acest eveniment...” Convins de realitatea vorbelor declamate, Tony pavone Își descreți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vinde...?” „Desigur, la prețul pieții și numai la unii prieteni...!” Curtea depozitului era plină de lume, muncitori, beneficiari care având unele relații venise să ridice marfă, șoferi ce ajutau la descărcatul butoaielor din autocamioane și te miri cine. Directoarea mai zăbovi o vreme printre lucrători apoi Îi conduse În subteran să le arate reparația propusă. Tony Pavone fu surprins. Se aștepta să afle o pivniță oarecare cu câteva butoaie pline cu vin Însă rămase ca la dentist. Presupusa pivniță era de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să audă ciocănituri venind de la subsol!! Echipele de intervenție, au demolat placa de beton turnată, scoțând la suprafață oameni deshidratați Întro fază atât de avansată Încât nu a mai avut forța necesară pentru a supraviețui a doua oară...!!! Tony Pavone zăbovi mult privind degajarea rămășițelor fostei clădiri Scala. Fiecare lovitură de târnacop ori buldozer, avea senzația nelămurită de parcă el era ținta acestor groaznice forțe ce se Înfigea furios, În trupul schilodit al fostei clădiri. În general, avusese o simpatie pronunțată pentru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oarecum respirația lui Sammler. Înalt și subțire, Sammler ținea receptorul, concentrându-se, conștient de expresia de intensitate Încordată ce i se aduna pe chip. Rămase tăcut. Elya spuse: — Angela e pe drum și vine Încoace. — Vin și eu. — Da. Elya zăbovea În oarecare măsură asupra cuvintelor celor mai scurte. Deci, Unchiule? — Deocamdată, la revedere. — La revedere, unchiule Sammler. Bătând În geam, Sammler Încercă să-i atragă atenția Shulei. Înconjurată de florile care se legănau În bătaia vântului, era de un alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
i-a spus. Și-a pus haina și simpatica pălărie peruviană pe care o purta în acea iarnă. Apoi a încuiat studioul și au mers amândoi pe alee înspre parcare. Chiar dacă i-a spus să nu se deranjeze, Connolly a zăbovit în jurul ei cât timp ea a descuiat lacătul bicicletei. Când au ajuns în stradă, s-au oprit jenați, neștiind cum să-și ia la revedere. Sheba a rezolvat dilema dându-i brusc lui Connolly un ghiont în coaste și sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de durere lăcrimau rochia de mireasă și-a scuturat creta a rămas o rochie de doliu. am coborât atunci în adâncul ființei mele unde mai pâlpâia flacăra speranței și a iubirii lumânarea drumului regăsit am aprins la troița inimii am zăbovit cu mir mi-am curățat: Sufletul spre templu pășesc intuitiv pe scara regăsirii cu speranță și dorință de iertare spre templul conturat în ființa mea mi-a vorbit un înger la două străzi de inima mea suav glas puternic și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
călca pragul și-i călea nervii cu gura ei spartă. -Ai să vezi, parcă spunea ridicând din sprâncene. Din bucătărie venea un miros ca de ars. O fi afumat mămăliga, mă gândeam, dar e bună la foame. Liliana maică, mai zăbovești, că i-o fi foame copilului, că vine de afară? Imediat Mătușă!... să se-nverzească apa de la mentă un pic și vin... vin imediat... Cine e? am întrebat mirat, auzind acel glas răzbătând prin toată casa și punându-mi sângele
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
trecu peste femeile care-și făcuseră cumpărăturile, peste căruciorul cel roșu și băiatul cu bicicleta, peste muncitorii care s-au Întors direct acasă de la lucru rînduindu-se, cuminți, În fișetele lor, În timp ce prietenii acestora, considerînd că e Încă prea devreme, mai zăboveau pe drum... genune abandonată a unui timp nedefinit... Am rămas nemișcat exact În locul unde EL se făcuse nevăzut. VÎntul Își croia drum printre clădiri. Rafalele reci ce se izbeau de colțurile clădirilor Îți răsunau ca o voce de bas În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
din parcare era Încă Întunecată și din fericire paznicul nu se vedea. Din nou cerul alburiu... de care drumul alb părea legat direct. Felinarele au Închis ochii și strada părea acum mai largă... cu vreo zece metri... Amintirea nopții mai zăbovea doar la gurile deschise ale unor clădiri și la intrările scărilor rulante. Un băiat pe bicicletă tocmai distribuise ultimele sticle cu lapte și trecea pe pantă-n jos, pe lîngă mașină. Se auzea clinchetul sticlelor goale din sacoșă. Din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
perinuță delicioasă, cusută manual, pe care scrie: „GOD COULDN’T BE EVERY WHERE. SO, HE CREATED GRANDMOTHERS”. 11 octombrie Ziua căsătoriei Adinei și a lui Dragoș. Doamne! Ce zi! Dar să nu o iau chiar cu ziua asta. Joi am zăbovit foarte puțin în facultate. De fapt, după ce am citit, am înotat cu Adriana, care m-a vârât în bazinul de competiție. Unde pe un culoar ea face real performanță, iar pe celălalt, eu înot temeinic, continuu, cam de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Perfect! spusei, și ocuparăm masa liberă de lângă noi. „Cofetărița” - cum îi spunea Marga Popescu - (ea zâmbi), ne servi, avea 18 ani, era moleșită de căldura verii, dar binevoitoare, cu vădită politețe profesională (îmi reașeză, în scurtul interval de timp cât zăbovirăm acolo, încrederea în posibilitățile morale de civilitate, a căror erodare dirijată începuse sub ochii noștri de câțiva ani). Fata avea mișcările grațioase, purta o rochie de serviciu bleumarin, cu un șir de nasturi albi în față, gulerul răsfrânt până spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lupii vânează întocmai ca și noi: unii ocolesc ciutele ori căprioarele mânându-le, iar alții stau în țiitori și le atacă. Țin socoteală de direcția vântului și de configurația terenului. „Buni vânători“, îi laudă în gândul său Culi Ursake. Nu zăbovise nici aici; lăsase urmele lupilor. Număra el în ceata asta un bătrân, două haite vechi și cinci lupani. Ca să nu-i ia prea multă vamă din teritoriul lui, trebuie să le puie otravă. Cum or cădea doi sau trei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întreb cât o să treacă până observă cineva și, crede-mă, vor observa. Chiar mi-aș dori să primesc vești de la tine, te iubesc. Fata ta dragă, Anna Când am intrat în birou, Franklin m-a studiat din cap până în picioare, zăbovind puțin mai mult asupra părului meu. Știa că lipsește ceva, dar era prea agitat ca să-și dea seama. Asta pentru că era momentul pentru ȘLD (ședința de luni dimineață); oricine ar fi preferat mai degrabă o oră și jumătate în iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
își urmau cursul lin și că ne trăiam netulburați cei patruzeci de ani sau cât ne mai rămăseseră împreună, fără să știm că scăpaserăm ca prin minune, fără a bănui, prin mila cerului, care este durerea de care fuseserăm cruțați. Zăboveam asupra fiecărui detaliu din aceste fantezii - ce haine purtam, la ce oră mergeam la serviciu, ce mâncam la prânz - și noaptea, când nu puteam dormi, îmi țineau de urât. Dar el? Oare cum se simțea? Uram faptul că trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
un tricou bleumarin - ia aminte, s-ar putea să nu poarte asta tot timpul - și era puțin mai în vârstă decât mine, treizeci și cinci spre patruzeci de ani, probabil. Mergem mai departe? a întrebat. Mie îmi convenea. Nu aveam răbdare să zăbovesc prea mult. Ne-am trezit la Cercul Polar. —Trish iubea urșii polari, a zis. Deși îi tot spuneam că sunt niște fiare. S-a uitat lung la ei. Arată drăguț, însă. Care e animalul tău preferat? M-a prins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
n-avea să se întoarcă. Pentru prima dată după un lung răstimp am plâns. După luni de zile în care fusesem înghețată până în adâncul ființei, lacrimi calde au început să se reverse. Încet m-am pregătit să plec la serviciu, zăbovind mult mai mult ca de obicei și, în timp ce închideam ușa în urma mea, am auzit în minte vocea lui Aidan spunându-mi: Fă-le praf pe fetele de la L’Oreal. Uitasem cu desăvârșire cum, în fiecare dimineață, obișnuia să-mi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]