1,683 matches
-
de simplu. Își întoarse toată violența împotriva mărului putred, pe care îl ciopârți crunt. Costache făcea țigări și fuma mereu, înfășurînd toată masa în cearșafuri de fum. - Felix, zise el în sfârșit, seara noi n-o să mai gătim așa,oboseală zadarnică pentru Marina. Dacă vrei, îți face ție ceva ușor. Poți să te duci în oraș să mănânci, mai petreci, vii acasă când vrei, nu? Felix nu înțelese bine. Să mănânce în oraș, unde, cu ce bani? - Unde să mănînc? - Unde
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
răstignise această ipostază a divinității, prin sacrificiul Mântuitorului, acesta se risipise în lume, făcând să participe toată făptura la divinitate, însă omenirea ignorase caracterul divin al creației și izgonise cu totul spiritul din univers. - Deci crezi că redempțiunea a fost zadarnică? E interesant! - Ha? exclamă uluit Simion, neînțelegînd. Mi-au omorât hainele, îmi fură toate vorbele. "Hotărît, își zise Felix, e nebun." G. Călinescu XIII Stănică se lăsase târât acasă de Olimpia, dar ciuda i se zugrăvea pe față. Însă era
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
chiar ușițele de la sobă și, negăsind nimic, începu să meșterească broaștele sertarelor scrinului cu o sârmă îndoită, pe care și-o pregătise din vreme. Însă limbile broaștelor erau lungi și bine strânse în arcuri, și toată meștereala lui Stănică fu zadarnică. Atunci Stănică, supărat, își scoase ghetele din picioare și se întinse pe salteaua pusă jos, adormind aproape numaidecât. Felix izbuti să încredințeze pe Otilia că e mai bine să se culce, deoarece era necesar să fie odihnită a doua zi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
urmă fu în fundul sufletului mulțumit de manifestările de avariție ale bătrânului, fiindcă asta dovedea integritatea facultăților mintale și era un semn că bătrânul se va restabili, spre bucuria Otiliei. Orice încercare de a convinge pe bătrân să se culce fu zadarnică, și moș Costache, așa de închis de obicei, avu gust de povestit și făcu celor doi tineri, așezați pe scaune de o parte și de alta a patului cu mari suluri de lemn, destăinuiri din tinerețea lui. Limba era parcă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
paturi, arătându-mi-l pe cel liber. Am început negocierea prețului chiriei care era de 150 lei și trebuia plătită în avans. Dialogam în continuare tot în limba germană și cu nota mea de transfer pe masă. Hotărât, după negocieri zadarnice, am acceptat condițiile scoțând din buzunar 150 lei, plata chiriei pentru o lună în avans, obținând totuși un favor, ca această sumă să se calculeze din ziua când revin cu transferul să mă angajez. Am rămas la gazdă, m am
Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
simte și el că resursele îi scad și, ca să se poată reveni la nivelul lui normal de debit verbal, îndrăznește să-l privească în față pe oponent, să-i facă față și să nu mai dea atenție nasului celuilalt. Efort zadarnic! De îndată ce privește într-acolo, e atât de fascinat de mucul așezat pe nas, că își pierde imediat cumpătul, se întrerupe, face apel la rezerve retorice stereotipe și nu poate evita să simtă că pierde partida. Cel din fața lui, vitalul, zâmbește
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ale romîno-bulgarilor și cumanilor în Macedonia și Tracia, precum și în vederea pustiurilor create în acest chip de-a lungul Emului, speranțele romeilor năpustiți începură a se concentra încet-încet pe creștetul lui Ivanco, ca singurul contrariu de-o samă cu Asanizii. Campaniile zadarnice ale împăratului Alexie contra românilor și a căpitanului lor Chrysos. Între acestea nevoia împingea totuși pe bizantini să se-mbărbăteze la o acțiune puternică. Orașele Traciei, cumplit de părăduite de către români si cumani, se rugau fierbinte împăratului să le deie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a gustului. Asta arată o speranță greșită, pe care a și priceput-o excelentul analist Baumgarten, de a reduce adică dejudecarea critică a frumosului sub principie raționale și de a constitui din regulele ei o știință. Dar această osteneală e zadarnică. Căci numitele reguli sau criterii sânt după cele mai însemnate ale lor izvoare empirice numa și nu pot servi niciodată la constituirea unor certe legi apriorice după cari judecata gustului nostru să se îndrepteze, din contra, aceasta din urmă este
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și cercați a deduce acest adevăr din noțiunea liniilor drepte și acea a numărului doi; sau axionul că prin trei linii drepte e cu putință o figură, și cercați asemenea a-l deduce din aceste noțiuni. Toată osteneala voastră este zadarnică si vă vedeți siliți de a vă refugia la intuițiune, cum o și face aceasta geometria întotdeauna. Vă dați prin urmare un obiect în intuițiune. Dar de ce speție este aceasta: intuițiune pură apriorică sau empirică? Dac-ar fi empirică atunci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cere o îngrijire atât de durabilă și practică cum ea nu se prezintă (geboten) decât prin relațiunea și societatea celor culți, pe când orce știință teoretică despre el și orice nizuire solitară după el ni se arată în genere a fi zadarnice. De acolo și esperiența deasă cum că și oameni foarte cultivabili și culți înăuntrul lor, dacă în anii lor primitivi n-au crescut sau n-au ieșit din o societate cultă, vor avea, cu toate calitățile lor preferabile, lipsa-de acel
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ce li s-a dat, din această lume înzestrată inferior și care înalță pe un surogat de libertate iluzia unei libertăți sporite, din această lume veleitară care vrea să se muleze pe lumea excelenței, din această lume în care cresc zadarnicele visuri ale omenirii, în care domnește falsul, ignorarea sau minciuna de sine, chinul năpraznic al izbânzilor inaccesibile, nefericirea, sfâșierea, invidia, resentimentul, asuprirea de sine și asuprirea celorlalți - din această lume populată de patimi se nasc maladiile de destin. Ratarea decurge
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
descoperit, în clipe privilegiate ale vieții, în toată amploarea fragilității sale. Rezulta că nu aveam dreptul la clandestinitatea afectelor și că aparențele nu puteau fi salvate. Bănuiesc că tot ce am resimțit în seara aceea, cât și eforturile, o vreme zadarnice, ale mamei de a mă liniști au sădit în mine gândul obscur că emoția manifestată este în sine o rușine. Și atunci, a intra în viață însemna pesemne să găsești, pe fondul fragilității amintite, un răspuns la această întrebare: cum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
într-o mână și cu un cronometru în cealaltă. —Drăguță cadă, admiră ea. — Și un raft destul de folositor acolo, deasupra, aprobă Jack. Numai potrivit pentru două pahare cu vin și o lumânare parfumată. Privirea Lisei era plină de semnificații. Și zadarnică totodată. Spre frustrarea ei, Jack și-a continuat itinerarul către următoarea cameră. —Dormitorul, anunță el. Era mai mare și mai luminos decât celelalte camere, deși păstra și el acea senzație de căsuță de țară. Prea multe draperii albe, pe lângă cuvertura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a lui Biggles la sfîrșitul Misterului avioanelor dispărute. E ciudată nevoia aceasta pe care am simțit-o mereu să-l ocrotesc pe tata. De cum mă duc cu gîndul la copilărie - și dincolo de ea - mă văd făcînd eforturi excesive și totodată zadarnice de a-l ajuta, de a-l mîngîia, de a-i fi aproape, ca și cum aș fi vrut de fiecare dată să echilibrez sau să neutralizez răul pe care i-l dorisem. CÎnd eram foarte tînăr, ajutorul pe care i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vocabule latine pe dinafară, fără a fi pătruns de acel adânc spirit de adevăr, de pregnanță și de frumusețe a antichității clasice, a învăța regule gramaticale fără a fi pătruns de acea simetrie intelectuală a cugetării antice este o muncă zadarnică, o literă fără înțeles. Ca și în Scrisoarea I, unde este cuprinsă în versuri ideea inutilității strădaniei de a deprinde mecanic forme gramaticale și sintagme latinești cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-harum/ câștigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
explicație pentru nevoia poetului de a părăsi capitala și anume lipsa de inspirație : Zoil, pizmaș, pretinde cu zâmbetul pe buze/ Că te ai retras deoparte, cam părăsit de muze (I 8). Ranchiuna acestui personaj răuvoitor se trage din propria aspirație zadarnică la gloria literară, umbrită de succesul lesnicios al lui Horațiu care dobândește cu ușurință faima, fără a fi chinuit de caznele travaliului poetic : Ah ! El e de vină/ Că din întunecime nu pot ieși-n lumină/ .../ Și însă ce-i
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
În finalul piesei, titanul îl urmează pe scara cerească pe Apolo asimilat arhanghelului Mihail care îl anunță : Vei duce speranța, bucuria,/ Acelora ce-n lacrămi așteaptă pe Mesia (V, p. 128). Bucuros să vadă că suferințele îndurate n-au fost zadarnice, Prometeu își asumă perpetuarea sacrificiului pentru mântuirea umanității : O, câtă fericire să știu că jertfa mea/ N-a fost deșertăciune !... Și-n veacul ce-o să vie/ Nu va părea visare-mi o tristă nebunie ! (V, p. 126). În urma lui, Than
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Antigonei, fiica lui Oedip, dispusă la orice sacrificiu pentru a-și putea înmormânta fratele în pofida interdicției formulate de autoritățile civile. Pe lângă aceste izvoare principale, Victor Eftimiu se inspiră și din două piese ale lui Euripide. Din Fenicienele, el preia tentativa zadarnică a Iocastei de a-i împăca pe Eteokles și Polinikes, mediere a conflictului pe care o atribuie însă Antigonei ; din Rugătoarele, el împrumută considerațiile referitoare la opoziția dintre civilizația ateniană și barbaria tebană. Coerența intrigii țesute din atâtea fire diferite
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
întrebuințate de personaje. Acțiunea din Oedip la Colonos este plasată pe o cărare singuratică și mărginită de hățiș unde sosește pribeagul în straie zdrențuroase, dus de mână de Antigona. Oedip salvat debutează prin lamentațiile personajului istovit de continua și încă zadarnica lui rătăcire : De zile întregi ne sfâșiem tălpile și unghiile făcându-ne cărare printre mărăcinișuri (I 1) . Atât protagonistul lui Sofocle cât și cel al dramaturgului român își proclamă nevinovăția cu privire la crimele din trecut comise în necunoștință de cauză. În
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lor nu se potrivește cu filosofia mea, fiindcă viața în general nu se potrivește cu vorbele (p. 245). Cel ce va fi numit peste veacuri divinul Platon este totodată și neputinciosul Platon (p. 246). Piesa lui Dumitru Solomon înregistrează tentativa zadarnică a filosofului de a-și transpune în lumea reală frumoasa construcție de idei. Ca și celelalte lucrări dramatice consacrate de scriitor unor mari filosofi elini, Diogene câinele se deschide printr-un prolog care oferă mai multe variante de interpretare a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe o deținută. Penélope știa mai bine ca oricine că acea scrisoare era o lovitură de pumnal otrăvit În inima lui Julián, un tînăr de nouăsprezece ani, pierdut Într-un oraș Îndepărtat și ostil, abandonat de toți, abia supraviețuind din zadarnica speranță de a o revedea. De ce anume voia să-l protejeze cînd Îl alunga de lîngă ea În felul acela? După ce a meditat Îndelung, Miquel a hotărît să nu trimită scrisoarea. Nu Înainte de a-i afla cauza. Fără un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
intitulat Umbra vîntului, pe care trăgea nădejde să-l termine În cîteva luni. Scrisoarea nu făcea nici o referire la cele petrecute la Paris. Tonul era mai rece și mai distant ca niciodată. Încercările mele de a-l urî au fost zadarnice. Începeam să cred că Julián nu era un bărbat, ci o boală. Miquel nu-și făcea iluzii În privința sentimentelor mele. Îmi dăruia afecțiunea și devotamentul său fără să-mi ceară În schimb nimic altceva decît compania și, poate, discreția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Părerile de rău devin probleme, iar nu tristeți.) Un regret ridicat la rangul de suferință. Ea nu rezolvă nimic, dar începe totul. Apariția moralei este identică întîiului freamăt de remușcare. Un dinamism dureros face din ea o risipă somptuoasă și zadarnică a sufletului. - Numai marea - și fumul de țigară - ne dau imaginea ei. Păcatul este expresia religioasă a remușcării, precum regretul expresia ei poetică. Primul este o limită superioară; ultimul, una inferioară. Te căiești de ceva ce s-a întîmplat sub
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ar putea spune cum poți muri când nu mai mergi spre moarte, cum poți scăpa de Învierea asta infinită... Gândul că viața ar putea fi altceva decât o demonică înflorire, că ea ar duce spre ceva, spre un rost exterior zadarnicei ei desfășurări - mi se pare atât de apăsător și de neavenit, că adeverirea lui m-ar răni nevindecabil. Atunci nesfârșitul ce nu l-ai făcut și toate leneviile scuzate prin cinism s-ar năpusti peste groaza ta înmărmurită. - Nu sîntem
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nu se mai întoarcă. Dar ele revin, revin neîncetat. Așa pățim și noi. Cine ne întoarce spre noi înșine, când ne sforțăm mai mult a ne îndepărta? Nevoia tainică de a te abandona mării, de a te risipi în frământarea zadarnică a tuturor mărilor, să nu fie un gust de plictiseală infinită și o senzație de evanescență mai vastă ca depărtările? Nici vinul, nici muzica și nici îmbrățișările nu te apropie de dulceața destrămării ca valurile ce se urcă spre absența
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]