1,382 matches
-
roșcove. Cu gesturi mecanice de somnambul, grecul scotea din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în sus. Zbaterea lor de păsări rănite era urmărită până în zloata uliței, pentru a fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de mâinile copiilor, în bucățele mici și lipsite de valoare. Toți mahalagiii ieșeau în stradă să urmărească acest început de ritual de împerechere
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
editură, pentru a da, bun de tipar, unei noi cărți de povestiri. Înainte de a face colțul, de la geamul portierei din față, a mașinii prietenei, bătu, strălucind argintiu În soare, mânuța Gabrielei, ca un neuitat porumbel misterios. Avu loc, deci, o zbatere dureroasă, zbatere de adio, după care, și mașina fetelor, și cea a Neniului, se pierdură În vacarmul străzii, În vacarmul lumii, trepidant și uluitor devorator al bucuriilor și tristeților dintotdeauna! Ruptura Va mai reveni, oare, În viața Dedițelei, acel timp
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
a da, bun de tipar, unei noi cărți de povestiri. Înainte de a face colțul, de la geamul portierei din față, a mașinii prietenei, bătu, strălucind argintiu În soare, mânuța Gabrielei, ca un neuitat porumbel misterios. Avu loc, deci, o zbatere dureroasă, zbatere de adio, după care, și mașina fetelor, și cea a Neniului, se pierdură În vacarmul străzii, În vacarmul lumii, trepidant și uluitor devorator al bucuriilor și tristeților dintotdeauna! Ruptura Va mai reveni, oare, În viața Dedițelei, acel timp, de după nuntă
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
parte din marele joc care are ca miză supremația în zona Adriaticii, în circumstanțele lui 1944-1945. Pratt este un personaj de Kipling ce schimbă decorul frontierei indiene cu limes-ul ce separă Italia de Iugoslavia lui Tito. Ceva din această zbatere crepusculară este cuprinsă în ficțiunea pe care Pratt o va închina Veneției și Mării Adriatice, Morgan. Acum, înainte ca pacea să revină în Europa, Pratt este deja personajul unui roman pe care l-ar fi putut scrie. Pelerinajul lui Pratt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
În urbe, mai anul trecut, unul care tocmai horcăia și trăgea moartea În piept ca pe fumul de țigară a prins În răsuflarea sa o albină harnică... Trei zile a zumzăit În pieptul celui dus dintre vii lucrătoarea, necontenindu-și zbaterea nici cînd mortul a fost coborît În groapă, era un alt prohod mai vesel lîngă bocetul Înfundat al rudelor, un contrapunct viu și săltăreț care nu contenea din capcana pe veci Închisă. Au dus fără să știe o mare cîntăreață
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
din pat și mă uit cu luare-aminte la geacaranda mov, la ce a mai rămas din acel dezmăț mov. Mă uit cum soarele urcă în înaltul cerului, mă gândesc cât de lipsită de sens este viața, cât de zadarnică, atâta zbatere când natura, aici, lângă noi, ne face părtașă la toate bucuriile. Lângă geacaranda mov, câțiva lămâi se rup sub greutatea fructelor. Îmi aduc aminte chinul de acasă, de alergătura și de sărăcia de acolo, nu vreau să las amintirile să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se face rușine de propriile tale pretenții, devin atât de ridicole, urăște lenea lui de a-i vorbi, are nevoie de cuvinte, de gesturi care să o asigure de sentimentele lui, el o citește ca pe o carte deschisă, pricepe zbaterea ei, o are la mână, ar fi bine să îl părăsească, dar nu poate să-l părăsească, are sentimentul că-l lasă ca pe un copil în preajma focului, el îi întinde mâna, dar în clipa următoare îi întoarce spatele, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lucru, pericol de accidentare! împresurau imense spații, încremenite zăbavnic și interziceau trecătorilor accesul dincolo de granițe cenușii din gălămoaze năruite, de morene ale tencuielilor în culori zoioase, de parapete din cărămidă, cu ambrazuri de ferestre pustii, amestecându-se într-o lentă zbatere epileptică, mânată de îmbrânceli de buldozere și de mandibulele de fier ale excavatoarelor. Peste tot, rânjește o solemnă urâțenie, amintirile năpârlesc în fiecare zi și numai casa domnișoarei Cristina și încă vreo cinci imobile modeste insule, din afara realității de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu priceperea și consecvența unui grăbit greieraș, surprins de năvala iernii, să scurme sub zăpadă, în grămada de frunze, spre a-și încropi un cuibar, bun pentru oploșire de ger. Nu tresări nici atunci când, în întunecime, între picioarele lui, simți zbaterea înspăimântată a unei bâzdâganii, care protestă drăcuind împotriva celor ce-i deranjau hodina și dreptul primului ocupant. Lui Vladimir nici nu-i trecu prin cap că în culcușul de frunze, sub zăpada dindărătul zidului de piatră, nimerise peste Mesalina, cerșetoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
peste plantația de orez, urcând încet și grațios spre cerul albastru. — Gas-san, la revedere, îi șopti Takamori, încet, păsării. Era duminică dimineață. Pe floarea albă de magnolie din grădină s-a mai oprit un greieraș, vrând parcă să anunțe, prin zbaterea aripilor gingașe și a trilurilor lui, căldura insuportabilă a după-amiezei. Takamori stătea ghemuit în așternut, ca un pui la grătar. Visa nori de vată pe cerul albastru și aer proaspăt de munte. I se păreau atât de aproape, încât avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
postură deprinsă, desigur, sub tortură: șpagatul! C-un picior la răsărit și altul la apus, vroia - și ea - să schimbe fața lumii. Dansatoarele de la Cazinou îmi dovedesc în fiecare noapte cum stau lucrurile. Succesul lor se datorează muzicii; fără aceasta, zbaterea lor ar fi doar o gimnastică obscură. Balerina începuse să se producă fără acompaniament. Spunea că nu mai suportă sunetele. Vroia să dea mișcării sensul primordial, zicea. De parcă ar putea cineva să-l știe!... Nici nu mai vorbea; doar foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sofianică, restul ce se mai rostuiește în făptura lui fizică nu are sens, e trecător sau amăgitor.” Portretizării Baboiene i-ași mai adăuga o mărturisire personală: am avut șansa vieții de a mă naște și a viețui în tumultul marilor zbateri ce a cuprins lumea în secolul XX: înălțarea fascismului și bolșevismului cu cruzimile lor - strivirea personalității umane și înzăgăzuirea ei în tiparele ideologice ale asupritorilor, cât și prăbușirea totalitarismului și revenirea la „drepturile omului”. Luat de curentul care nu iartă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
care îl înăbușeau. La sfârșitul acestor crize, cădea pe spate, având toate semnele unei istoviri. În cele din urmă, se mai ridica iarăși pe jumătate, timp de câteva clipe, si privea înaintea lui cu o fixitate mai sălbatecă decât toată zbaterea dinainte. Dar bătrâna doamnă tot mai șovăia să cheme un medic și să-și supere astfel bolnavul. Putea fi vorba de un simplu acces de febră, oricât părea el de spectaculos. Totuși, în timpul după-amiezii, ea a încercat să-i vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
de niște probe fizice obligatorii, le-ar fi trecut pe toate, În afară de una: abia Înota, chinuit, cîteva zeci de metri. Născut-crescut pe malul mării! Coborîtor, fie și În parte, din vikingi! Plutea pe apă mai mult din inerție și din zbatere, era caraghios, privit de pe mal, păcat de bicepșii și pectoralii de poloist; cum se mai Înșela lumea! Nu doar pentru că l-ar fi putut crede cine știe ce campion de Înot ori salvamar, ci și pentru că putea fi luat, doar văzîndu-l cum
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
eternă și-i poftește pe muritori să se trezească. Și sfârșește așa: „Va veni o vreme când universul acesta și natura însăși se vor fi epuizat. Și la fel cum din uriașele regate și imperii omenești și din miraculoasele lor zbateri, faimoase în alte ere, nu rămâne azi nici urmă de semne sau de faimă, și nici din universul întreg și din nesfârșitele vicisitudini și calamități ale lucrurilor create nu va rămâne nici urmă, ci doar o tăcere goală și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
impresie de energie conținută. Niște degete... sau niște falange hidoase se rășchirară, apoi se chirciră, acoperind cu totul gâtul lui Brett aidoma unor tentacule. Strigătul de groază al inginerului se curmă. Cu un gest reflex, își duse mâinile la gât. Zbaterea lui n-avea sorți de izbândă. Ceea ce-i încolăcise gâtul era deosebit de tenace. Luat în sus de acest braț colosal, curând se legăna în aer, pierzând contactul cu solul. Jones, o zbughi afară pe sub picioarele Brett. Zburlit de frică, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
reface altfel aderența. Între cotul vecinului din stânga și broboada femeii din față se deschise o fantă telescopică, în care se leagănă, în ritmul vehiculului turmentat, icoana de madonă populară. Retina Vancea reține chipul de porțelan alb, privirea rănită, genele lungi, zbatere de fluturi negri. Ar vrea să se miște, s-o vadă, să întregească imaginea, să-i vadă brațele, bustul, gâtul, dar nu i se oferă decât acest medalion irizat, halucinație. Uită să coboare, se lasă strâns, strivit, dus oriunde, anihilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cărții :”Sunt Îngrozit de puterea de detașare și de răceala lor. Nu le simt durerea, impulsul. Unii numesc asta meșteșug”(56). Poate nu credeți, dar cunosc monștri sacri ai scenei românești, care cuceresc - În lipsă de artă, de ardere, de zbatere, de incandescență creatoare - prin periculosul și derutantul meșteșug. „Cuvinte ca talent și creativitate nu mai Înseamnă nimic”(p.57). De altfel, cînd n-ai norocul să devii artist, poți eșua, trist/consolator, În meserie. Și cum atît de inspirat spune
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
straturile ascunsului și-ți biciuie privirea cu molatece atingeri, sfâșiindu-ți puterea de a privi și lăsându-ți doar boarea lacrimii din rugăciunea către cel ce nu mai vine de a te reda orbirii în care te-ai născut, cobora zbaterea paserii ascunse spre îngemănarea coapselor, făcea smoaticele argintii-arămii, cocleală de dorință și sclipire a prunceniei neîntinate, le silea în galeșe unduiri și aprige sfârlituri să se înfioare, ca răsfirate de atingerea unui vânticel nestatornic, dându-i șovăitoar, întrebătoar, fremătător atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
tine, pe marginea unui vis În fiecare seară mi te închipui lângă mine și în vis îmi apari metamorfozat în versuri iar eu sunt descompusă în pete de culoare; ne contopim într-un tablou liric și plin de scântei... În zbaterea dintre noapte și zi, visul se destramă. Ziua, toată, mă împresoară cu un brâu de dor, asemeni șarpelui care mi se încolăcește pe trup, mă strânge și simt că mă sugrumă până vii din nou. Îmi scriu gânduri pe suflet
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
întreruperi de sarcină înfăptuite de-a lungul existenței ei de femeie nesătulă, Mitică Petrache, murmurau cei 50 de îngeri rămași să-i milostivească și să-i echilibreze sufletul chinuit de spasmele dorinței, să-i deturneze fanteziile nimfomane, să-i dilueze zbaterile chemărilor sexuale, să-i răcorească clocotul nestăvilit al sângelui ce-i vuia în vene, Mitică Petrache, râcâiau în pântece închipuirile falice ale celor ce o fertilizaseră, Mitică Petrache, scrâșnea seceta pântecului ei neînsămânțat de Mitică Petrache! De aici (ah, Revoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
unui castan, o fetiță blondă, un bebeluș cu suzetă au căzut îmbrățișați lângă pantograful tramvaiului de seară și au dispărut la curbă odată cu el. De minutarul ceasului de la Primărie atârna o fată cu sâni enormi, dispărând, după câteva clipe de zbatere nebună, pur și simplu, în turn, până când au fost alertate autoritățile. După cum aflarăm, plouaseră peste Brăila câteva milioane de oameni. Lumea din jurul meu se comporta ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Seara vedeam în pavajul străzii ochi care pândeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fi martora unui eveniment cosmic cu conotații mistice, la care și ierarhiile zeităților Cerului și ale Pământului, Elfii și Îngerii Deva, Serafimi și Zânele, urdoarea ochilor, adormiții veacurilor ce așteptau să se nască umilul grăunte în care dormea pentru o zbatere de vreme, iute cât o clipire, roata Destinului! Răsărea soarele. Deosebit decât celelalte răsărituri, pentru că era muzical. Și, ca în orice orchestră, în acea zi fuseseră selectați interpreți de elită aleși din diferite colțuri ale Naturii care excelau în originalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o dată durerea. Fiecare, atât cel Necunoscut, cât și ea, născută degeaba, își retrăia destinul cu fidelitate matematică. Și încercă să râdă, ea care nu râsese niciodată. Dar nu schiță niciun zâmbet. Râdea lacrima interioară, râdea durerea ghem în piept, cu zbateri în clocot. La urma urmei, viața e ca o declarație de dragoste! strigă ea. Cum poți să râzi, eu am crezut! De asta nu se râde, se auzea corul Antic. Să bem din cupa ultimului act. Flacăra începu să pâlpâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în picioare toată noaptea, iar tu mai și lucrai... Se mai întâmpla să ajungem în pragul disperării, iar lucrurile se succed și nu înaintează, iar adesea ni se părea că ne întoarcem îndărăt. Îți amintești...? toate acele frământări, toate acele zbateri...? Numai că am rămas fideli unul altuia. Astfel eu m-am putut sprijini pe tine și tu te sprijineai pe mine. Am avut șansa să fim împreună, ne-am dăruit amândoi sarcinilor, am rezistat, nu ne-am dat bătuți. Și
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]