1,218 matches
-
auzit? Cel puțin nu v‑a futut definitiv și pentru totdeauna pe amândouă. Vorbesc serios, slavă Domnului pentru asta, bine? Sunteți amândouă compleeeeetamente zdravene. Mda. Ăă, vă doresc o zi bună... — NU O ȘTERGI AȘA RAPID DE AICI, BOMBONEL!, a zbierat cineva foarte tare și foarte strident. VREAU SĂ TE DUCI ÎNAPOI ACOLO ȘI SĂ LE SPUI FETELOR CE AI AVUT ÎN CAP AZI‑ DIMINEAȚĂ CÎND AI PUS PORCĂRIA ASTA PE TINE! Nigel l‑a Înhățat pe James de urechea stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
spital din cauză că eu sunt la Paris În momentul ăsta? Că dacă eu aș fi știut că ea se vede din nou cu Benjamin, nimic din toate astea nu s‑ar fi petrecut? Ce? Ce anume Încerci să Îmi spui? am zbierat eu, și toate emoțiile nedeslușite pe care le Încercasem În seara aceea s‑au adunat deaolaltă și s‑au transformat În nevoia simplă și imperativă de a zbiera la cineva. — Nu, n‑am spus nimic de genul ăsta. Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
s‑ar fi petrecut? Ce? Ce anume Încerci să Îmi spui? am zbierat eu, și toate emoțiile nedeslușite pe care le Încercasem În seara aceea s‑au adunat deaolaltă și s‑au transformat În nevoia simplă și imperativă de a zbiera la cineva. — Nu, n‑am spus nimic de genul ăsta. Tu ai spus. Am presupus doar În mod firesc, că tu, o să vii acasă pentru a fi alături de ea cât mai curând posibil. Nu te judec, Andy - știi prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și am ieșit pe afară ca să chem un taxi. Nu‑mi amintesc vreun moment al vieții mele În care să mă fi simțit mai bine ca În clipa aceea. Mergeam acasă. 18 — Jill, nu mai striga după soră‑ta! a zbierat mama, fără să Îmbunătățească situația. Cred că Încă mai doarme. După care o voce s‑a auzit și mai tare din josul scărilor. — Andy, mai dormi? a zbierat ea În direcția aproximativă a camerei mele. Am Întredeschis un ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aceea. Mergeam acasă. 18 — Jill, nu mai striga după soră‑ta! a zbierat mama, fără să Îmbunătățească situația. Cred că Încă mai doarme. După care o voce s‑a auzit și mai tare din josul scărilor. — Andy, mai dormi? a zbierat ea În direcția aproximativă a camerei mele. Am Întredeschis un ochi și m‑am uitat la ceas. Opt și un sfert dimineața. Doamne sfinte, ce‑și Închipuiau oamenii ăștia? M‑am mai legănat de pe o parte pe alta câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a venit acasă să se plângă părinților. Senzația de gol sufletesc persistă. Sunt decăzută. Toți Își bat joc de mine. Toți mă storc de cea din urmă vlagă, supunându-mă la extraordinare eforturi fizice și morale. Ah, cu câtă plăcere zbiară Fredy la mine, făcându-mă de râsul tuturor. Iar eu ascult, nervii mei se Încordează, totul e gata să izbucnească, dar, spre fericirea mea, intervine voința, care strânge dinții și pumnii. Și așa, Încleștată de durere și nefericire, continui extenuantele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
dinții și pumnii. Și așa, Încleștată de durere și nefericire, continui extenuantele figuri care mă vor doborî curând! Nu mai vreau nimic de la patinaj. 11 decembrie 1959 (vineri) Prea multă energie acumulată strică. Toată ziua am fost veselă și am zbierat din toate puterile. Seara, pe lac, Într-un cadru feeric, am patinat urlând de fericire și satisfacție. M-am lansat pe Întinsul gheții, simțind adierea unei viitoare fericiri. A fost ceva ce numai visul poate plămădi, ceva feeric, Înălțător. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și semne Bolboroseală nearticulată Într-un mârâit arhaic și repetat Mă voi arunca oare vreodată, cu liniște necăutată, pe mine În mine? Te-ai atașat de materie cu rădăcinile tuturor ierburilor și buruienilor Ca un disperat În vârtejul Înecului acuma zbieri ajutor Capul tău Încins de gânduri aprinse a căzut secerat ca de trăsnet Dar limpezimea aceasta nu se altoiește natural În sămânță, Cum de circulă-n mine atâta curent ereditar? Lucrurile ce-mi caută palmele renasc vârtos sub umbra mângâierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Belciug îi zise: ― Bine c-ai scăpat de-acolo unde ai fost, dragă poete! Că mie nu mi-a plăcut deloc doamna ceea bătrână și pictată ca o teatralistă, care tot cânta și trăgea cu ochiul și se răsucea, de parcă zbiera după amor... De muieri d-astea să te ferești, că trebuie să fie tare periculoase... 3 ― Ce ne facem, coane Miroane, cu oamenii, că nu mai vor să primească învoielile vechi, ba mă și amenință! se tângui Cosma Buruiană frîngîndu-și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Aristide, uluit mai mult de năvala de lovituri ce se abătuse asupra lui, îngrămădit printre bocancii și opincile țăranilor, se gândea cum s-ar putea furișa mai la o parte și apoi să se facă nevăzut. Platamonu însă începu să zbiere îngrozit: ― Iartă-l, Chirilă!... Oameni buni, fie-vă milă!... Măi Nicolae, iartă-l și tu! Nu-l asculta nimeni. Cineva strigă: "Luați seama cu cei bătrîni!" Alții adăugară: "Faceți loc!... La o parte!" Nicolae Dragoș apucă de un picior pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ajutor!... Ajutor! țipă Nadina cu ochii ieșiți din orbite. ― Nu-ți plac, cucoană, ai? rânji Toader. Lasă, că tu îmi placi mie! O trânti jos, îi ridică fustele-n cap. Cu o supremă sforțare Nadina mai răcni: ― Ajutor!... Ajutor! ― Nu zbiera, putoarea dracului! mormăi țăranul, înfigîndu-i mâinile în beregată. Glasul Nadinei se stinse, parcă I-ar fi smuls din rădăcină... Peste câteva minute Toader Strîmbu reapăru în cerdac, cu poșeta Nadinei ascunsă în buzunarul sumanului, cu un rânjet de mulțumire pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nouă de armată!... Cu furcile o să-i alungăm, dacă vin asupra noastră!... Nu mai răbdăm, fraților!... Puneți mâna pe topoare!... Femeile țipau mai vârtos ca bărbații. Anghelina lui Nistor Mucenicu, atât de amărâtă și de plângăreață, cu copilașul în brațe, zbiera ca o năucă, cu ochii ieșiți din orbite: ― Mi-au ucis bărbatul în regimentele lor și tot nu le ajunge, mînca-i-ar cîinii! Mînca-i-ar toate relele și boalele! Arde-i-ar focul iadului cum mi-au ars mie inima!... Cârciumarul Busuioc
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
strunindu-și nerăbdarea, gâdila cu pintenii coastele calului, care dansa și trepida. Apoi din gloata țărănească țâșni deodată Anghelina lui Nistor Mucenicu, cu copilașul cel mic în brațe, cu basmaua alunecată pe spate și părul ciufulit. Ajunse până aproape de Baloleanu, zbierând și blestemând cu un glas desperat. Ca și când ar fi vrut s-o apere, Anton nebunul fugi după ea și o smuci înapoi strigînd: ― Să n-o ascultați pe muierea asta, că e amărâtă și nu știe ce-i iese din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prefect!... Eu am răspundere pentru siguranța trupelor, domnule prefect! ― Domnule maior, nu-ți permit să ridici tonul! strigă deodată, înfuriat, Baloleanu. Dumneata ești aici sub ordinele mele, nu eu la ordinele dumitale! În același moment, Anghelina, care nu încetase a zbiera, începu să alerge prin fața frontului, cu copilul în brațe, arătând și bătîndu-și bucile: ― Să vă fie rușine! Soldați sunteți voi, ori tîlhari?... Rușine!... Nu mi-e frică de puștile voastre, iacă!... Trageți colea, dacă îndrăzniți!... Trageți!... De ce nu trageți?... Uite
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu ochii bulbucați. Niculina ieși la iveală, palidă, cu copilașul de mână. Fără nici o vorbă, maiorul Tănăsescu se repezi la ea cu cravașa. Femeia țipa, se ferea, iar copilul începu să urle îngrozit: ― Mămica mea!... Mămica mea! ― Aoleu, aoleu, ajutor! zbiera Niculina cu obrajii vrâstați de loviturile care nu conteneau. ― Caporal! strigă maiorul obosit. Numără-i cincizeci!... ― Aoleu, oameni buni!... Aoleu! Soldații o înșfăcară. Niculina, întinsă cu fața în jos și ținută de patru soldați, se zvârcolea țipând ca din gură
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
am apropiat suficient ca să-i aud. De fapt, nu se contraziceau și nici măcar nu aveau un schimb de replici: amândoi erau atât de evident Îmbuibați cu cocaină Încât vorbeau spre celălalt, fiecare atât de prins de importanța propriilor idei Încât zbiera entuziast ca să-l acopere pe celălalt. Ca de obicei, fotografii și reporterii acaparaseră o măsuță doar pentru ei și păreau din nou să se Înece În alcool tare. Șase pachete goale de țigări erau Împrăștiate printre ei și de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ținând o lupă imensă în dreptul gurii, scosese limba cât de mult putuse 136. În materie de extravaganțe, tineretul masculin nu se lasă nici el mai prejos. Poetul Gabriel Pomerand, își amintește Boris Vian, "avea un fel aparte de a-și zbiera [...] în fața oamenilor" operele letriste, răcnetele, lungile-i poeme, "și te întrebai în fiecare clipă de unde-i venea vocea aceea și dacă mai rămăsese ceva pentru cuvântul următor"137. Unul poreclit "Tarzan", un tânăr robust cu ochi albaștri și cu părul
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu energie.) Un plastograf patentat! Cațavencu: (sărind din loc) Plastograf! Toți din fund: (strigând amenințător) Afară plastograful! Toți din față: (asemenea) Afară falsificatorul! Trădătorul! (fierbere mare.) Cațavencu: (spumând, se repede din mijlocul grupului său la tribună cu pumnii încleștați și zbierând febril. Un moment tăcere) Fraților! Domnilor! Un moment, onorabili concetățeni! Am voit să acoper o rușine care se petrece de atâta vreme în sânul orașului nostru... (Zoe și Tipătescu mișcare) am voit să cruț opinia publică de o lovitură scandaloasă
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
portvoce și strigând asemenea spre partea de unde i-a venit chemarea) Prezent! (cătră cei din fund.) Pe el, copii! (Grupul din fund cu Pristanda, Farfuridi, Brânzovenescu, Cetățeanul turmentat se reped la tribună și pun mâna pe Cațavencu.) Cațavencu: (continuând a zbiera în mijlocul zgomotului) O scrisorică a prefectului cără... Grupul lui Cațavencu: Pe ei, fraților. (Grupul din față dă năvală spre fund.) Toată lumea: Afară! Ho! Huideo! (Zgomot la culme, strigăte, huiduieli, fluierături. Zaharia Trahanache a ieșit repede pe portița grilajului, a dat
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Avocatul Em...p (face același zgomot ca preoteasa mai sus...)." Din domeniul scatologiei, este abordată cu decența cerută de educația celor mici constipația și efectele ei (D-l Goe: "Aide, zice mam' mare, ieși odată, ne-ai speriat. Nu pot! zbiară Goe dinăuntru. De ce? ...te doare la inimă? Nu! Nu pot... E încuiat! zice mam' mare...") iar prin comparații furnizate de experiența de meloman se înfățișează binefacerile flatulenței: simțind mirosul de mititei "cocoana Lucsița se pornește cu nările umflate spre unul
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
o individualizeze, ci să-i releve și gusturile, dorința de opulență primând în fața unei eleganțe veritabile: „În parohie nu aflai cocoană/ În drept să duca mai întâi pomană,/ Iar când i-o lua nainte vreo surată/ Uita de milă și zbiera turbată./ Purta mărămi urzite de-o minune,/ Iar cele de duminică pot spune/ Că, zău, trăgeau vreo două trei ocale./ Colțuni avea de lână roșă, moale,/ Întinși; și ghete nouă în picior;/ Chip rumen arata, cutezător. [...]/ Cu vălul bine înnodat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poate da, mai ales îndeplinirea datoririlor conjugale. Latura materială primează în ierarhia dorințelor femeii, când este iubită nu mai găsește potrivit să dăruiască nimic. Mereu vrea să fie plătită pentru serviciile sale. Este arțăgoasă și isterică: „Se bucurau când nu zbieram la ei,/ Căci mă stropșeam urât 368 Ibidem, p. 260. 369 Ibidem, p. 263. 370 David S. Reed, art. cit., p. 79. (trad. n.) 371 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 282. 372 Ibidem. 373 Ibidem. 112 al dracului...”374 Pentru târgoveață
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-i rău de pagubă. Exemplificăm : ,, Hai la oi, la oi băiete Nu la fete sub părăte. Fetele te-or amăgi Oile s-or prăpădi. Astăzi una MÎine una PÎn s-o duce toată turma. Turma cu oițele Ciobani cu căprițele. Zbiară oile-n sălaș Nu-i cioban să strîngă caș. Zbiară oile prin strungă Nu-s ciobani ca să le mulgă. ” Dealul, luncile și pădurile sunt locuri de Întîlnire ale Îndrăgostiților. Exemplificăm : ,, Hai puică pe deal, pe deal Să tăiem iarbă de
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
băiete Nu la fete sub părăte. Fetele te-or amăgi Oile s-or prăpădi. Astăzi una MÎine una PÎn s-o duce toată turma. Turma cu oițele Ciobani cu căprițele. Zbiară oile-n sălaș Nu-i cioban să strîngă caș. Zbiară oile prin strungă Nu-s ciobani ca să le mulgă. ” Dealul, luncile și pădurile sunt locuri de Întîlnire ale Îndrăgostiților. Exemplificăm : ,, Hai puică pe deal, pe deal Să tăiem iarbă de cal Costree pentru cîrlan. Calul să ni-l priponim Și-amîndoi
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
încearcă, în câteva rânduri, s-o descifreze, cu stângăcie, pentru cititor - ca reprezentări alegorice, într-o viziune căreia i se subsumează, succesiv, metafora vânătorului sau a „gonaciului”, a „izvoarălor părăsite” și a „câmpiilor de dumbravă”, a „puilor de corb ce zbiară”, a omătului „ca lâna” sau a negurii spulberate, „ca cenușa”, peste pământ. Înțelepciunea, „învățăturile bune” sunt repere pe care versificatorul psalmilor le oferă stăruitor veacului său, în nestatornicia tulburătoare a lumii („Că lumea aceasta-i ca o miză mică, / Omul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]