1,973 matches
-
și ne-au lăsat pe ulița noastră, aproape de casă. Cât le-am mai mulțumit! Unul dintre ei ne-a zis afirmațiile lui Vergiliu: "Pe cei îndrăzneți îi ajută norocul!". Așa a și fost. Între timp, urletele vijeliei își coborâră glasul. Zbuciumul văzduhului se mai potoli. Un tunet îndepărtat abia se mai auzi. Noi am ajuns cu bine acasă. O baie caldă m-a readus la realitate. Părinții erau înspăimântați. Nu-și mai puteau reveni. O droaie de întrebări... rămâneau fără răspuns
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
să jure strâmb, cu mâna pe cruce că el a plătit pământul. Părerea de rău că s-a lăsat înșelat atât de neomenește și a crezut în cinstea unei rude atât de apropiate îl mai apasă și acum, după atâta zbucium, drumuri la judecăți, bani părăduiți cu avocații... și ce-a câștigat? în inima sa simți revoltă împotriva unei legi atât de nedrepte care nu dă voie unui om harnic să dobândească pământ dacă nu este băștinaș . Doar și el și
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
-ți sufletul, poate găsim amândouă deslușiri la ce te frământă; − Apăi mata, cumnată Ileană, ai timp să asculți spusele mele? Că la unele n-am găsit răspunsuri de ani întregi, dar vreau să-mi capăt liniștea după atâția ani de zbucium; − știu și te cred, toată lumea știe câte suferințe ai avut de îndurat, dar mare-i Dumnezeu și te va ajuta să treci prin încercările pe care viața ți le-a scos în cale; − Apăi dacă ai venit, cred că am
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
totuși la Plopii fără soț, în fața cărora este așezat bustul lui Eminescu - o copie a celui din fața Teiului din Copou. Aș îndrăzni să afirm că oriunde s-ar afla adevărații Plopi fără soț ei aduc în sufletele noastre poezia și zbuciumul îndrăgostitului neînțeles. Îl aduce pe Eminescu așa cum l-am perceput poate la primul nostru contact cu poezia lui și putem spune că înainte de a învăța să citim ne-au picurat în suflet versurile romanțate: „Pe lângă plopii fără soț Adesea am
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
în viață. Mi-e atât de frig înlăuntrul inimei , sunt atât de bătrân, ai făcut să (cază) toată primăvara vieții mele la pământ, încât nu se alege nimic de ea...Și de ce? Ce rău ți-am făcut eu?” Ecoul întregului zbucium este reverberat în versurile: „Azi nici măcar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Că cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar”. Iubite prieten, rogu-te să-mi îngădui încă o vorbă despre Plopii fără soț. Înainte de a
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
S-a vrut, mai ales, să marcăm un fapt deosebit prin el însuși: acela că Președinția O.S.C.E. a însemnat pentru România revenirea în diplomația europeană, repunerea diplomației românești pe locul pe care l-a mai avut în momente de zbucium din trecutul Europei, faptul că, în ciuda vicisitudinilor prin care a trecut, diplomația României a reușit să-și păstreze cea mai mare parte din valorile cu care s-a format. Am pledat și pledăm ca Președinția în exercițiu a O.S.C.E.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
cronologică, totuși, sumarele secvențe din corespondență din perioada studenției pariziene, corelate cu imaginile surprinse în tablouri, cu aprecierile critice ale oamenilor de artă, cu amintirile rudelor și cunoscuților, refac pas cu pas profilul spiritual al lui Viorel Huși, sortit unui zbucium derutant în a alege medicină sau artă. O fascicula aparte grupează în Amintiri despre tatăl meu emoționantă confesiune a Aurei Popescu. În prima parte reconstituie și comentează, în baza materialelor adunate, unele redate aici, traiectoria vieții lui Viorel Huși. În
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
2000; Reviste literare românești din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea (în colaborare), coordonator Ovidiu Papadima, București, 1974; Reviste literare românești de la începutul secolului al XX-lea (în colaborare), coordonator Ovidiu Papadima, București, 1976. Ediții: Ieronim G. Barițiu, Din zbuciumul veacului, introd. edit., pref. Vasile Netea, Cluj-Napoca, 1982. Repere bibliografice: Ilarion V. Felea, „Revoluția spiritului românesc” (în „Pagini literare”), „Viața ilustrată”, 1935, 1; Septimiu Bucur, „Apărarea civlizației”, „România”, 1938, 34; Nichifor Crainic, „Apărarea civilizației”, G, 1938, 8; Erasm [Petru Manoliu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
Septimiu Bucur, „Apărarea civlizației”, „România”, 1938, 34; Nichifor Crainic, „Apărarea civilizației”, G, 1938, 8; Erasm [Petru Manoliu], Despre politică și literatură, „Lumea românească”, 1938, 336; Călinescu, Ist. lit. (1941), 869, Ist. lit. (1982), 956; Nae Antonescu, Ieronim G. Barițiu, „Din zbuciumul veacului”, ST, 1982, 7; Ion Buzași, Ieronim G. Barițiu, „Din zbuciumul veacului”, „Unirea”, 1982, 3 436; Horia Stanca, Ieronim G. Barițiu, „Din zbuciumul veacului”, T, 1982, 11; Nicolae Mecu, Publicistică militantă, VR, 1983, 2; Nicolae Scurtu, Un cărturar, RL, 1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
G, 1938, 8; Erasm [Petru Manoliu], Despre politică și literatură, „Lumea românească”, 1938, 336; Călinescu, Ist. lit. (1941), 869, Ist. lit. (1982), 956; Nae Antonescu, Ieronim G. Barițiu, „Din zbuciumul veacului”, ST, 1982, 7; Ion Buzași, Ieronim G. Barițiu, „Din zbuciumul veacului”, „Unirea”, 1982, 3 436; Horia Stanca, Ieronim G. Barițiu, „Din zbuciumul veacului”, T, 1982, 11; Nicolae Mecu, Publicistică militantă, VR, 1983, 2; Nicolae Scurtu, Un cărturar, RL, 1987, 39; Nicolae Mecu, Bucur Țincu, RITL, 1988, 1-2; Emil Cioran, Scrisori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
1938, 336; Călinescu, Ist. lit. (1941), 869, Ist. lit. (1982), 956; Nae Antonescu, Ieronim G. Barițiu, „Din zbuciumul veacului”, ST, 1982, 7; Ion Buzași, Ieronim G. Barițiu, „Din zbuciumul veacului”, „Unirea”, 1982, 3 436; Horia Stanca, Ieronim G. Barițiu, „Din zbuciumul veacului”, T, 1982, 11; Nicolae Mecu, Publicistică militantă, VR, 1983, 2; Nicolae Scurtu, Un cărturar, RL, 1987, 39; Nicolae Mecu, Bucur Țincu, RITL, 1988, 1-2; Emil Cioran, Scrisori către cei de-acasă, îngr. Dan C. Mihăilescu, Gabriel Liiceanu și Theodor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
nevăzuți. În realitate, după ce îți dai seama că nu ești observat de nimeni (deși ai tot sperat că ai atras atenția măcar unei persoane necunoscute, dacă nu chiar unei cunoștințe care să te privească tăcută și cu admirație), plimbarea și zbuciumul interior își pierd tot farmecul. Așa că am început să-mi caut eu însumi publicul. Pe atunci, îmi spuneam că trebuie să am și eu cu cine discuta problemele care mă frămîntă - în realitate, aveam nevoie de admiratori. Cum nici de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
stăteau cei doi în sufra gerie, într-o armonie care începuse să stîrnească invidia vecinilor. Prin pereții subțiri de be-ce-a se auzeau din alte părți certuri sau diverse alte lucruri, dar vocea bunicii le acoperea pe toate. Afară era un zbucium perma nent, cu mașinile care treceau încoace și-ncolo ; în sufragerie, în schimb, întîlneai o oază de liniște. Cîte o muscă mai bîzîia din cînd în cînd și trecea în grabă printre cei doi, dar nu era deloc luată în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
băieți, despre care ți-am mai vorbit, unde a avut loc verificarea. Peste 100 de verificați în sală. Las la o parte emoția ascuțită pe care o simțeam în pântece, greutatea ficatului care-mi trăgea tot corpul spre dreapta și zbuciumul ce-mi întețea bătăile inimii și pulsul, de parcă ar fi fost lovituri de ciocan. În sfârșit, chiar la urmă, numele meu: „Exclusă din partid, din cauza originii ei moșierești și fiindcă are o fată la Paris, plecată când în țară începuse
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
unii scriitori, și exemple sunt nenumărate, în al căror substrat anumite fapte nu se frământă atâta, nu sunt supuși, ca să zic așa, unor chinuri de elaborare; ci își pregătesc uneltele și pășesc îndată la așternerea pe hârtie a simțămintelor și zbuciumelor lor..." Dar marea literatură reclamă "sforțare îndelungă și trudă" căutări și angajare totală: "Flaubert lucra ani și ani la romanele lui; Caragiale și Vlahuță țineau pe pupitru bucățile lor pentru un cuvânt ori o întorsătură de frază. Boileau, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aude că vine moara pe Siret. Întâmplările se zugrăvesc în ochii ei mari. Boerul o mângâie are 8-9 ani și mai târziu, caracter fire aleasă nenorocită în viață își va aminti aici cu drag de copilăria senină. Consultă (fată) în zbuciumele dezamăgirii ei, după părinți și preot, o cărturăreasă... Fântânarii... Duduca Lizuca e copila lui cuconu Panaite. Mama ei a murit. C.c.P. s-a însurat a doua oară. Năcazul maștihăi pentru partea de avere a fetei cuvenită după mamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Montaigne și clasicismul francez. SCRIERI: Dragoste și răzbunare, Iași, 1896; Schițe și epigrame, Iași, 1897; Spre anarhie, Iași, 1899; Răni vechi, Iași, 1901; Irozii (în colaborare cu Spiru Prasin), Iași, 1902; Paria, Iași, 1905; ed. București, 1927; Zile de zbucium, Iași, 1916; Pe marginea epopeei, Iași, 1919; Încotro ne duce destinul?, Iași, 1926; Orașul amintirilor, București, 1936; ed. îngr. și introd. I. Ardeleanu, București, 1975; Călătorul romantic, București, 1938; Cartea prieteniei, București, 1939; Confidențe, București, 1940; Despre arta de a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
prin antifrază. Însă termenii grandorii împrumutați romantismului merg în aceeași direcție a succesiunii eta- pelor pe care criza lui Lefter le parcurge. „D. Lefter e liniș- tit - acea liniște a mării, care, înțelenită în fine, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan : fața ei este senină, fără creț, pe când în fundu-i zac atâtea sfărâmături de corăbii înghițite pe de-a pururi, înainte de a fi putut ajunge la liman !” Fragmentul poate constitui foarte bine un decupaj dintr-un roman al
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Tot într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureș- tilor, trecătorii puteau vedea un moșneag micuț, intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit, cu acea liniște a mărei, care, potolită în sfârșit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineața, de colo până colo pe dinaintea Uni- versității - seara, cum răsăreau aștrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - șoptind mereu, cu un glas blajin, același cuvânt : «Viceversa !... da, vice-versa !»... - cuvânt vag ca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
tare și mai tare, tot mai iute și mai iute, vasta anarhie a talazurilor peste talazuri ! Am omorât zeii ! e mort Neptun ! n-are cine să le mai înțelenească cu o singură-ncrun tare, cu un singur semn. Uitați-vă ce zbucium satanic din chiar senin ! Ascultați mugetul acesta zguduitor de ceruri ! Coră- bier, nu-ți pierde vremea, atât de prețioasă pentru mân- tuirea sufletului tău ! lasă sforile velelor și închină-te : adâncul te cheamă nerăbdător ! Uraganul năprasnic e în culme ! Cine
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
în toate punctele cardinale ale Europei, cam 450.000 în răsărit și peste 169.000 în apus. În 1945, cei scăpați din terifiantul măcel se întorceau acasă să-și regăsească familiile, să-și oblojească suferințele, unde după mulți ani de zbucium, aveau să înceapă un nou război cu viața, sub oblăduirea unui sistem social politic ce vreme de 45 de ani avea să servească interese total străine de aspirațiile neamului nostru. Printr-o înțelegere secretă a marilor potentați ai vremii, la
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Academie fără știrea mamei sale pentru a se refugia în mănăstire. Era în anul 1739, la încheierea războiului rusoaustro-turc, când Petru avea doar șaptesprezece ani neîmpliniți. În locul apropierii de Dumnezeu prin liniște și izolare, urmează pentru el trei ani de zbucium, de căutare a lui Hristos în pribegie. Își urmează părintele de suflet, pe călugărul Pahomie, la Cernigov, spre a-i cere sfatul. Cu binecuvântarea acestuia, intră frate la mănăstirea Liubetski. Deși repartizat la treburile bucătăriei, Petru își urmează și aici
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
tr. de L. Bodea, Ed. Polirom, Iași, 2000, p.82. footnote> La un prim contact cu toposul românesc, ecartul implicat de text, între realitatea ucraineană deja cunoscută personajului, și cea românească pe cale de a fi descoperită, este uriaș. Nesiguranței și zbuciumului continuu din peisajul ucrainean, îi corespund aici, pacea și siguranța unei vieți trăite la adăpost. Ostrovul așadar este înlocuit cu poiana din vale, pădurile întinse și pline de zăpezi, cu munții străbătuți de drumeaguri, râurile învolburate și pline de pericole
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
marilor taxe impuse de turci. Mănăstirea Dragomirna se vede obligat să o abandoneze fugind din calea stăpânirii catolice, austriece, iar de la Mănăstirea Secu se mută la Neamț împotriva voinței sale, la porunca domnitorului Constantin Moruzzi. Nădăjduita isihie se transformă în zbuciumul unui continuu pelerinaj. Părintele Serghi cade în fața tentației frumuseții, dar mai ales sub povara propriei și neîmblânzitei sale mândrii. În căderile și așa-zisele sale nerealizări, Paisie Velicikovski se consideră un rob neputincios al lui Dumnezeu, părintele Serghi, un ostaș
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
sensului istoric, menționează și al doilea sens, cel figurat și anume: „fanariot, adică imoral, venal, corupt, perfid”. Ce simplu se poate folosi girul unei celebre publicații și edituri, pentru a desființa din patru cuvinte mai bine de un secol de zbucium, speranțe, eforturi și încercări de tot felul duse la capăt de o clasă etnică, socială și istorică, de o importanță crucială la vremea sa, în destinul comun balcanic... Locuitori ai cartierului constantinopolitan Fanar de pe malul sudic al golfului Cornul de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]