1,953 matches
-
întorc acasă cei câțiva navetiști. O lume a televiziunii locale, a ziarului sătesc care nu critică pe nimeni, o lume în care oamenii se cunosc cu toții pe stradă. O lume a contradicțiilor, în care noul și vechiul se întâlnesc în zbuciumul schimbării. O lume definitorie pentru societatea în care există. O lume dominantă în România sfârșitului de război, când acoperea trei sferturi din populație. O lume a tuturor românilor la începutul mileniului III, când aproape toți mai avem măcar câte o
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
despre buna folosire a maladiilor istorice. Dacă este fie imposibil, fie indecent să construiești o teorie de tipul analogia entis într-un decor ruinat, plin de orori și sânge, am putea lăsa loc atunci cuvintelor Ecleziastului (3, 10-11): „Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se zbuciume. Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase și la timpul lor. El a pus în inima lor veșnicia, dar fără ca omul să poată înțelege lucrarea pe care o face Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
contactul cu realitatea discretă a prezenței lui Dumnezeu, pe care o cunoscuse de mic în slujbele Bisericii și în „liturghia după liturghie” a cosmosului. A fost atunci tentat să caute în mistica orientală a vidului o soluție la chinuitorul său zbucium lăuntric, în care pulsa suferința pentru destinul nefericit al Rusiei. Abandonând voluntar rugăciunea, aflat încă la Moscova, Serghei se dedică pentru câțiva ani așa numitei „meditații transcendentale” (constând într-un exercițiu de vidare a intelectului de orice reprezentări pentru dobândirea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai joace. Ambarcațiunea zbura acum pe apa clocotindă, întocmai ca un rechin cu toate aripile afară. Stubb și Tashtego își schimbară unul cu altul locurile - trecînd, primul, la prova și celălalt la pupa - ceea ce era foarte periculos într-un asemenea zbucium. Judecînd după lungimea saulei, ce se întindea acum pe toată partea de sus a ambarcațiunii și după felul cum vibra, mai încordată ca strunele unei harfe, ai fi putut crede că ambarcațiunea are două chile - una care despica apa, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu cîțiva chiloți și cîteva bluze. N-am fi putut lansa aceste harpoane rudimentare dacă, pe măsură ce înaintam în turmă, balena cu pricina nu și-ar fi micșorat viteza; mai mult încă, de ce ne depărtam de circumferința clocotitoarei turme, de aceea zbuciumul părea să se domolească, astfel încît, cînd balena izbuti în sfîrșit să elimine fierul înfipt în spinarea ei, dispărînd undeva în mulțime, forța imprimată ambarcațiunii de brînciul ei final ne împinse, între două balene, drept în inima turmei, ca și cum un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mătăsos, pe care-l produce mîzga subtilă lăsată de balene la suprafața ei, în momentele lor mai liniștite. Da, ne aflam acum în miezul acela de liniște vrăjită, ascuns pare-se în inima oricărui uragan. Și totuși, în depărtare vedeam zbuciumul cercurilor concentrice, vedeam cum se succed grupuri de cîte opt sau zece balene, rotindu-se cu repeziciune, aidoma unor cai de circ în jurul unei arene și înotînd umăr lîngă umăr, încît un călăreț titanic ar fi putut lesne sări în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o credință mai mîndră, deși mai neagră. Toate umbrele tale fără de nume plutesc sub mine, iată - sînt legănat de răsuflările unor ființe cîndva vii, răsuflări al căror aer s-a preschimbat în apă. Slavă, deci, ție, Mare, în al cărei zbucium etern își găsește singura odihnă pasărea sălbatecă! Născut pe pămînt, dar alăptat de Mare... Deși dealurile și văile mi-au fost mumă, voi, valuri, sînteți surorile mele vitrege! Capitolul CXVI CARTUL BALENEI Cele patru balene omorîte în seara aceea își
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
grei de bazalt. Dar Într-o noapte s-au Întâmplat lucruri noi a simțit o durere jos de tot la picioare era un Întuneric apăsător și nu se putea privi și bradul a căzut pradă unei neliniști amare. Apoi după zbuciumul nopții, zorile au venit spulberându-i neliniștea ce-l chinuise bradul a privit lângă trunchiul său și a văzut cum un molift mic răsărise. Atunci a Încolțit În el o puternică ură pentru moliftul mic ce creștea lîngă el ramurile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
date de Încrederea În forțele clasei muncitoare. (Ă). Dar toate acestea sunt relatate mai mult din afară, vlăguite parcă de pulsația vieții. Și În centrul lipsurilor stau tocmai rămășițele mic burgheze, această șovăială care-l Împiedică pe autor să trăiască - zbuciumul din sufletul lui Pavel Ilie (Ă). Frazele lui Pavel Ilie (Ă) suferă tocmai de această neînțelegere din partea autorului a intenselor sentimente, a Încordării care-l cuprinde pe director când uzina e amenințată să sară În aer. Există aici o neîncredere
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Într-adevăr, cine este eroul principal al volumului Drum fără pulbere? Cititorul va răspunde fără ezitare: inginerul Pangrati! (Ă). De aceea trecerea lui Pangrati de pe pozițiile burgheziei pe cele ale clasei muncitoare apare mai mult ca un rezultat al unui zbucium personal și nu ca rezultat al acțiunii și intervenției directe din partea elementelor Înaintate de pe șantier. Or, nu acesta este drumul tipic parcurs În viață de intelectualii ce se desprind din mrejele educației burgheze alăturându-se luptei poporului muncitor. Dar chiar dacă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dragoste de organizație, cât devotament pentru idealurile clasei muncitoare nu s-a manifestat cu ocazia celor două conferințe ale secretarelor U.F.M., care au pregătit unificarea! Acestor tovarășe, cu deosebire, le adresăm toată recunoștința pentru tot ce au făcut, pentru zbuciumul și lupta lor puse în slujba organizației. și sunt convinsă că toate, fără nici o excepție, s-au pătruns adânc de cele spuse de către o tovarășe din Constanța, care a exprimat hotărârea unanimă a U.F.M.-istelor de a sta și
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
spună nimic. „Nu știu nimic. Știu că sunt nevinovat și niciodată nu m-am îndoit că Dumnezeu va ști să-mi facă dreptate” a declarat el mulțimii, care îl aclama frenetic. Wallance e în vârstă de 52 de ani, iar zbuciumul sufletesc prin care a trecut în ultima vreme l-a desfigurat complet. E palid, slăbit, istovit, un adevărat cadavru viu. Copleșit de emoție, era cât pe ce să leșine la ieșire, din închisoare și prietenii au trebuit să-l ducă
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
sunt reportajele literare - gen în care B. poate fi considerat deschizător de drum -, portretele unor personalități, tabletele și foiletoanele, risipite în număr mare în diferite publicații. Memoriile-document își află locul și în partea cea mai substanțială a operei sale, Din zbuciumul vieții (Însemnări contimporane și autobiografice), scriere elaborată în intervalul martie-iunie 1918, în temnița de la Seghedin. Memorialistul și-a exprimat, testamentar, dorința ca manuscrisul să fie încredințat tiparului abia după trecerea câtorva decenii, astfel încât, până în 1972, când a apărut cu titlul
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
1972 (în colaborare cu Petre Banuș); Antologia poeziei franceze de la Rimbaud până astăzi, I-III, îngr. Ion Caraion și Ov. S. Crohmălniceanu, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1974-1976 (în colaborare); Alain Bosquet, Note pentru o singurătate, pref. trad., București, 1977, Zbuciumul lui Dumnezeu, București, 1993, Mâine fără mine, București, 1998; Duhuri peste ape. Tălmăciri din lirica universală, București, 1981; Luis Lopez Alvarez, Poeme, pref. Dan Hăulică, Cluj-Napoca, 1991(în colaborare cu Cristina Hăulică); Paul Verlaine, O sută de poeme - Cent poèmes
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
de la Viena, este surprinsă în detalii sugestive, avansându-se și ipoteze asupra cauzelor dezechilibrului nervos ce a pecetluit viața poetului. O soartă asemănătoare l-a urmărit și pe B., care a murit cu mintea rătăcită, într-un sanatoriu. SCRIERI: Din zbuciumul veacului, îngr. și introd. Bucur Țincu, pref. Vasile Netea, Cluj-Napoca, 1982. Traduceri: J. Pederzani, Femeile, Sibiu, 1883; Stugau [August von Schmidt], Arta de a trăi, Brașov, 1893. Repere bibliografice: [I. G. Barițiu], „Telegraful român”, 1899, 26; Aurel A. Mureșianu, Un
BARIŢIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285643_a_286972]
-
în paragină („...munca mea... vai...”), o priveliște dezolantă. Acum în mintea inculpatei se cristalizează ideea de a-l pedepsi pe frate: „Mă gândeam de mult timp, cum să-l pedepsesc, să-l dau afară, să-l trimit la S. (tuta)...” Zbuciumul interior care o macină, resentimentele care îi accentuează starea de anxietate, modul în care acesta a răspuns ajutorului oferit înving respectul pe care îl avea față de frate (haiducul...), inculpata hotărând alungarea din casa părintească a fratelui (el este persoana care
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
un manuscris găsit” tragedia în versuri Avel. Din 1911, este - se pare - redactor la „Românul” din Arad, ziar în care în primii doi ani ai războiului mondial publica o suită de poezii inspirate de evenimente, adunate mai târziu în volumul Zbuciumul Ardealului (1929). La Arad vede lumina tiparului și broșura, cu două „piese pentru debutanți”, intitulată Pe povârniș. Însurăm pe Victor! (1916). După Unire, B. se consacră preponderent ziaristicii. Este redactor la „Românul”, „Dacia traiană” (Sibiu), „Dacia” (București), „Neamul românesc”, „România
BAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285549_a_286878]
-
literar”, „Adevărul literar și artistic”. Simultan, mai colaborează și la alte periodice. Relativ bogată, lirica juvenilă a lui B. e tributară maeștrilor germani (Goethe, Heine) ori români (Eminescu, Coșbuc). Unele influențe sunt evidente și în poeziile din volumul de maturitate Zbuciumul Ardealului, care izbutesc totuși pe alocuri să transpună, în registru epic, experiența tragică a războiului. Dacă încercările dramatice ale lui B. nu-și propun decât să antreneze interpreți începători și să moralizeze un public încă nedeprins cu teatrul, în schimb
BAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285549_a_286878]
-
relatate cu obiectivitate, dar și cu detalii bogate, iar protagoniștii sunt portretizați sugestiv. SCRIERI: Epigrame, Sibiu, 1898; Pe sub arini, Sibiu, 1901; Mortua est, Sibiu, 1902; Cântece, Sibiu, 1902; Pe povârniș. Însurăm pe Victor!, Arad, 1916; Ardelenii și Basarabia, București, 1925; Zbuciumul Ardealului, București, 1929. Traduceri: Poeți germani. Johann W. Goethe, Heinrich Heine, Sibiu, 1902. Repere bibliografice: Chendi, Scrieri, III, 149-150; Perpessicius, Opere, III, 221; Perpessicius, Dictando divers, București, 1940, 129-131. V.D.
BAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285549_a_286878]
-
pe durată lungă. Încălzirea globală și broaștele țestoase Când cei doi pescăruși au aterizat pe catargul vaporului, absorbind efectele binefăcătoare ale odihnei, după lungi zboruri zdrobitoare, nu puteau renunța la polenul fertil al comunicării cotidiene, care aduse atâta noutate și zbucium cu ea. -Unde ai fost? -Departe, unde broaștele țestoase își depun ouăle pe malul nisipos al mărilor și oceanelor. -Și ai stat de vorbă cu ele? -Plângeau săracele din cauza încălzirii globale, care dacă continuă în același ritm, se va reduce
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cea a unui bărbat. Probabil era directorul. Doar el putea vorbi în numele întregului personal didactic și al instituției ce reprezenta Guvernul. Inspectorul, îmi închipui, se refugiase, cum a făcut Govar, într-un colț și își mânca unghiile în neliniștea și zbuciumul sufletului său. Credeam că am auzit greșit. Totuși, pe holuri nu era chiar liniște. Grupuri întregi de elevi conversau și discutau. Se auzeau chicoteli, glasuri ridicate, șoapte, strigăte, de toate. Am repetat: Mă numesc Corvium! Doresc să negociem și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să fi luat parte la vreo luptă. — Am fost rechemat de principe, protestează vexat Paterculus. Tiberius Nero îl apucă pe tânăr de braț: Bănuielile tale sunt nefondate. Băiatul acesta a luptat în Germania Inferior alături de mine. Nu poate povesti cât zbucium și energie a desfășurat cât s a aflat lângă el. A avut mulți chestori în statul său major, dar ca Paterculus nu. Între ei doi a încolțit o legătură strânsă, aproape personală. O relație asemănătoare cu cea dintre tată și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să se simtă cu adevărat amenințată - sigur, nu e nici pe departe genul lui Ben - și totuși, de fiecare dată când aceasta își așază câte un deget lung, cu manichiura făcută, pe mâneca lui Ben, Jemima își simte mai puternic zbuciumul din străfundul inimii. Lasă-l în pace, spune ea, nu-i de tine. Jemima, nici de tine nu e. Jemima însă nu vede asta, de vreme ce până acum n-a mai făcut decât foarte rar, dacă nu deloc, vreo pasiune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ar fi fost în încurcătură. — Nu ne dai nici un sfat bun ca să facem o legătură de negoț între Rikuzen și Nueva España, padre? Auzind cuvântul neobișnuit padre, misionarul își plecă ochii fără să vrea. Nu voia să i se vadă zbuciumul din inimă. La Edo nimeni nu-i spusese niciodată padre. I se îngăduise să rămână acolo nu ca să fie preot, ci tălmaci. Seniorul Shiraishi i se adresase înadins cu padre. Afară ninsoarea cădea în liniște. Tot în liniște îl priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
voia să-i descumpănească măcar pentru o clipă. Cred că e cu neputință. Cercetând cu atenție starea de spirit a înalților oficiali care stăteau înșiruiți ca statuile lui Budha în sanctuarul întunecat al unui templu budist, misionarul se bucură de zbuciumul din inimile lor. — Ordinul Sfântul Petru a dat deja de știre despre osândirea creștinilor din Edo la Luzon, la Macao, până și în Nueva España. Chiar dacă le spuneți acum că veți îngădui credința creștină numai pe aceste domenii, nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]