14,079 matches
-
egalitate, ca în sonatele pentru vioară și pian. După câteva cărți și premii obținute împreună ne-am încumetat să scoatem și o revistă pentru copii, revistă editată pe cont propriu în 1990 și 1991, când credeam cu toții că tot ce zboară se mănâncă. Dacă primul număr din Ali Baba (cu un tiraj, în 1990, de 30.000 de exemplare...) a ajuns în tot atâtea case cu copii, se cheamă că în generația celor care au acum în jur de 30 de
Diurna și nocturna by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9347_a_10672]
-
căușul aparatului, în dreapta celui în care urma să se așeze pilotul... Vol, îi zise în gând ea, scurtând numele aceluia ce avea să ducă poșta aeriană la București. Pilotul controlă aparatele. Umblă pe la ele. Puse contactul, și întrebă dacă mai zburase... Ea negă cu vioiciune. Ca și cum ar fi aprobat. Reieși că, în orice caz, nu mai zburase cu un asemenea avion. Dar că era mândră, emoționată și recunoscătoare că o luase. Pilotul îi atrase atenția că aveau să treacă prin multe
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
ea, scurtând numele aceluia ce avea să ducă poșta aeriană la București. Pilotul controlă aparatele. Umblă pe la ele. Puse contactul, și întrebă dacă mai zburase... Ea negă cu vioiciune. Ca și cum ar fi aprobat. Reieși că, în orice caz, nu mai zburase cu un asemenea avion. Dar că era mândră, emoționată și recunoscătoare că o luase. Pilotul îi atrase atenția că aveau să treacă prin multe goluri de aer și că trebuia să se țină bine, arătându-i cum să se lege
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
-o perfect, aprobă, și ocoli în dreapta, nu se știe de ce în dreapta... Ea se înclinase, iar pe busola de pe bord, văzu că se înclinau în stânga... Nu se aflau decât la 210 metri altitudine, după altimetru. Cam aceasta rămăsese înălțimea la care zburau de vreun sfert de ceas. Era o zi de septembrie minunată. Soarele strălucea dând peisajului un ton auriu, blând. Băgă de seamă că pilotul îi făcea semn către ce se afla în mijlocul lor, și pricepu că era vorba de sacoșa
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
vechi și a pânză. Vru să-l întrebe ceva, dar prin huruitul care crescuse, plus presiunea aerului, nu se mai putea auzi, decât dacă zbierai, astfel că renunță. Ar fi vrut să-ntrebe cum se numeau munții din dreapta spre care zburau, luând tot mai multă înălțime... Nici pomeneală de golurile de aer. Meteorologia părea la locul ei. Acul altimetrului se ridicase la 630... Peisajul se întinsese parcă tras de un elastic... Pentru că nu mai puteau schimba vorbe între ei, se gândea
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
preferând să devină polemic: Eternitatea strălucește nikel pe capota/ noului automobil/ leneși bananieri se apleacă languros în apa lagunei/ soarele bronzează egal cu ecran 25,/ poți să alegi cinci nuanțe de roz pentru norii/ telecomandați pe linia orizontului.// Îngeri blazați zboară intermintent prin aer trăgînd reclame/ pentru sîni de alge/ testicule de oțel/ inimi interșanjabile/ în nisipul de aur femeia veșnic tînără/ își îngroapă extatic fesele... Vară!// Bătrînețea a devenit o rușine tratabilă/ vitaminele/ ajută poliția mondială să vîneze cei din
Poeme-graffiti by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9354_a_10679]
-
micul spectacol din fața ochilor mei. Vocea, vibrațiile corpului, forța cu care era investit cel mai mic accent al unei fraze sau al unei mișcări îmi lua mințile. Deși nu pricepeam mai nimic și știam că, ieșind pe ușă, îmi va zbura totul din cap, am fost întotdeauna captivă lumilor virtuale, fără obstacole, în care absolut totul părea posibil, în care părea să nu existe zaț și sentimente ieftine. Lumi pe care mi le deschidea, ca un vrăjitor, una cîte una, Moțu
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
atenție limbajul și problematica știrilor din presa scrisă și de la televiziune, "profesionalismul" jurnaliștilor, obsecviozitatea autorităților locale care văd în orice trimis occidental o variantă update a revizorului lui Gogol (savuros este episodul în care ambasadorul Franței ar fi trebuit să zboare în nacela unui balon), lipsa de scrupule și cinismul noilor politicieni. Iașiul Gabrielei Gavril este o lume densă, populată cu fotomodele și neveste disperate, bețivi incurabili și profitori veroși, infractori extrădați din Occident și artiști, diplomați și scriitori veleitari. Un
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
însoțiți de multe ori, de ancestrala muzică, scrisă și interpretată de copitele cailor ce deapănă calea cuminți, cu trapul lor mărunt... Iar când cuptorul soarelui ̀ și revarsă focul, topind totul ̀în jur și când nici gâzele nu mai zboară; zvâcnind ca dintr-un arc străpunge văzduhul, țandără de cântec, ciocârlia. Urcă spre cer într-un balans numai de ea știut, urcă fără oprire inundând zarea cu trilul măiestru, făcând din fiecare o treaptă spre cer. Numai acolo sus ̀
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
lumina traversând orașul. Muzica sare răscolitor din timpane; bulbul ei neted deasupra noastră, cu învelișul îngroșat. Imaginea mea tresaltă - afișajul video arată un pixel așezat prost. Din capătul șoselei, pornește o mașină - în boxe, ploaia face gâl-gâl! și două molii zboară încrucișat, de jos în sus, în șanțuri suspendate. Nu știu cum rezistă. Într-un colț întunecat al camerei Undeva, într-un colț întunecat al camerei, e un ciob. În reflexia lui ușa se deschide. O explozie cu lumini și aburi ce se
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
aromate sau cum plesnesc ele în beznă, păstrându-și pentru un moment căldura ca atunci când ieși din casă și e ger. Astea mă fac să văd că nu mai plouă dar nici soare nu e. Doar un vânt ce-i zboară semințele unei bătrâne. O bulă imensă de apă Mă-nvârt în jurul ploii, dar ploaia nu mă primește înăuntru - se tăvălește în lumina farurilor. Aștept să treacă mașinile și mă îngrămădesc. O bulă imensă de apă mă ridică deasupra tuturor. În fața
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
tavan ca punctele exotice ce strălucesc, din când în când, prin Portman Square. De la pânzele negre ce se agită la fereastră - ajunge o seară de septembrie, cu geamurile închise; doar gândul că va începe din nou să plouă și molii zboară, ici-colo: fâști, fâști! O coloană subțire de praf luminos pătrunde într-o gaură, fără măcar să-și devieze cursul din cauza aerului mișcător - când umbra ei se ascunde, un șoarece înspăimântat iese, răsucindu-se. Întind mâna și ating clanța - nu am nici
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
freatic și bannere cu barth se rostogolesc prin aer Wire Totul e nevolnic, ce e așa: aerul bate ritmic plămânii, filmul se bobinează pe geamuri - urmăresc în răbdare felul în care un copac se îngroapă în pământ și cum păsările zboară ca și scuturate. Ori natura e ciudată, ori eu. Am câteva lucruri pe care le regret. În felul ăsta mă conving că am făcut ceva. E o vreme frumoasă - lumina strânge imaginile pe geam; dacă mă mișc, se mișcă și
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
prin pădure. Privește în jur uimit de frumusețea locului. Copacii, mângâiați de căldura soarelui își întind crengile obosite și grele de atâtea frunze. Printre ramurile lor adăpostesc păsări care încântă cu trilurile întreaga natură. Văzând frumusețea păsărilor colorate, gingașe, care zburau cu atâta grație, Țupa-Țup se gândea că i-ar fi plăcut să poată zbura alături de ele. I-ar fi plăcut să vadă bogățiile minunatului pământ, să zboare pe cerul albastru și să atingă norii catifelați. Pășind nepăsător pe covorul moale
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
își întind crengile obosite și grele de atâtea frunze. Printre ramurile lor adăpostesc păsări care încântă cu trilurile întreaga natură. Văzând frumusețea păsărilor colorate, gingașe, care zburau cu atâta grație, Țupa-Țup se gândea că i-ar fi plăcut să poată zbura alături de ele. I-ar fi plăcut să vadă bogățiile minunatului pământ, să zboare pe cerul albastru și să atingă norii catifelați. Pășind nepăsător pe covorul moale al ierbii, auzi niște zgomote ciudate. Speriat, Țupa-Țup s-a oprit și, cu urechile
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
păsări care încântă cu trilurile întreaga natură. Văzând frumusețea păsărilor colorate, gingașe, care zburau cu atâta grație, Țupa-Țup se gândea că i-ar fi plăcut să poată zbura alături de ele. I-ar fi plăcut să vadă bogățiile minunatului pământ, să zboare pe cerul albastru și să atingă norii catifelați. Pășind nepăsător pe covorul moale al ierbii, auzi niște zgomote ciudate. Speriat, Țupa-Țup s-a oprit și, cu urechile ciulite se uita atent de jur-împrejur. Îi 9 era teamă ca din iarba
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
înmuguresc, florile timide răsar din pământul umed iar păsările se întorc după o lungă călătorie. Din curtea unei case își luă zborul, voios, un porumbei. După atâta timp de stat în casă făcu cunoștință cu natura trezită la viață. În timp ce zbura se uita în jur uimit de tot ce vedea. O rândunică, de sus, din vârful unui stâlp, văzu porumbelul și îl întrebă: De ce ești așa mirat ? Ce ai văzut ? Totul în jur este schimbat. Nimic nu mai este cum știam
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
un covor verde. Au plecat vânturile reci, iar soarele urcă pe tronul de lumină și încălzește tot. Dar unde ai stat până acum ? întrebă rândunica. Eu am fost la mare depărtare, în țările calde. Am să îți povestesc: primăvara trecută zburam împreună cu frații și surorile deasupra copacilor, a florilor, Ne-am bucurat de căldura bunului soare, de frumusețea naturii. Dar vremea s-a răcit. Vântul a început să sufle din ce în ce mai tare. Copacii au rămas fără frunze, iar noi nu am mai
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Vântul a început să sufle din ce în ce mai tare. Copacii au rămas fără frunze, iar noi nu am mai avut unde să ne adăpostim. Frații mei s-au împrăștiat în diferite locuri căutând adăpost și hrană. Rămas singur, zgribulit de frig, am zburat în căutarea unui adăpost. Obosit, flămând și înfrigurat n-am mai putut zbura și m-am așezat la geamul unei case. O fetiță m-a văzut, m-a prins și m-a luat în casă. Mi-a pus în față
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
noi nu am mai avut unde să ne adăpostim. Frații mei s-au împrăștiat în diferite locuri căutând adăpost și hrană. Rămas singur, zgribulit de frig, am zburat în căutarea unui adăpost. Obosit, flămând și înfrigurat n-am mai putut zbura și m-am așezat la geamul unei case. O fetiță m-a văzut, m-a prins și m-a luat în casă. Mi-a pus în față o farfurie cu mâncare și a început să vorbească cu mine. Când i-
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Băiatul o privi și se gândi puțin. Merse în casă, luă un prosop și puse vrăbiuța în el. Se duse la gura sobei și așeză vrăbiuța cu atenție ia căldură. Peste un timp ea ridică încet capul și dădu să zboare. Dar nu putu. Căzu la pământ, încă nu își revenise. Copilul o puse pe un fotoliu, se așeză lângă ea și ii dădu apă și mâncare. Peste o lună începură să se vadă îmbunătățiri. Pasărea se simțea tot mai bine
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
Dar nu putu. Căzu la pământ, încă nu își revenise. Copilul o puse pe un fotoliu, se așeză lângă ea și ii dădu apă și mâncare. Peste o lună începură să se vadă îmbunătățiri. Pasărea se simțea tot mai bine. Zbura prin casă, mânca din aceeași farfurie cu băiatul. Era preferata casei. Veni și primăvara. Băiatul o mai ținu încă o lună. Dar, la un moment, observă că pasărea era tot 40 mai tristă. Stătea și se uita numai la geam
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
se odihnească. Îmi place acest anotimp pentru că este multă culoare în jurul meu, este cald și pot merge la mare. O VIAȚĂ NOUĂ Crăiasa Primăvara, cu penelul ei vrăjit a pictat copacii, florile, câmpul. Cu bagheta fermecată a făcut albinele să zboare și gâzele să umble. Din depărtări se aude tânguirea ostenită a cocorilor. Se vor odihni și apoi vor începe să-și facă cuibul. Vor cloci ouțele mici și vor scoate puișori. Iarba a prins colț fraged și nou. Livezile s-
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
a început să se însenineze și împrejurimile s-au mai luminat. Mă așteptam ca solzul să dispară din mâna lui, însă n-a dispărut. El l-a pus în rucsac. Ne oprisem acolo, când a apărut iarăși dinozaurul de oțel zburând pe deasupra apei, direct spre noi. Până să ne dezmeticim, i-am văzut ghiarele coborând în viteză, imense și amenințătoare. A planat fulgerător, iar noi ne am ferit, însă a reușit să apuce un rucsac, căruia i-a dat drumul după
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
cu ea prin dreapta vecinului și se așază în fața echipei, jocul continuând. Indicații metodice Jocul continuă până când primul jucător din fiecare echipă rămâne în fruntea șirului. Echipa a cărei prim jucător a sosit primul la locul său este câștigătoare. 26.Zboară, zboară Elevii se așează în cerc, în linie sau în bănci, stând jos cu degetele arătătoare de la ambele mâini pe genunchi sau pe bănci. Unul dintre elevi strigă „Zboară, zboară!” ursul, vulpea, vrabia etc. Elevii trebuie să fie atenți la
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]