1,242 matches
-
plecând și atunci am văzut-o toți pentru ultima oară. Mater spune că a fost dusă într-un loc unde va fi „bine îngrijită“. Sper să se vindece repede. Știu precis ce simte ea. Mi s-a pus un nod zdravăn în gât în timpul slujbei, așa că tot restul după-amiezii am fost într-o dispoziție foarte tristă, plin de gânduri negre despre inutilitatea războiului și alte chestii de-astea. Când Pater ne-a dus acasă cu mașina, am început să compun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
strivise ochiul animalului. În timp ce acesta se zvârcolea de durere, George stătea acolo încremenit, tremurând din toate mădularele. Dorothy a adus până la urmă o scoabă cu care a imobilizat nările vietății care urla și a omorât-o cu o singură lovitură zdravănă de baros. „Bărbații ăștia!“ bombănise ea cu dispreț, după care intrase în casă să se schimbe pentru a se bucura de un gin cu apă tonică înainte de masă. Într-o seară, când aveam aproape douăzeci și patru de ani, m-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a trebuit să explic totul de la început. Apoi m-a întrebat dacă eu cred că e grav. I-am spus că da, dar mi-am dat seama că nu mă crede. Credea că îi vorbesc de cineva cu o răceală zdravănă. Nu m-am dat bătut. I-am spus că trebuie să vină s-o vadă. Mi-a zis că mai întâi trebuia să vadă doi pacienți - erau cazuri urgente, așa le-a descris el - dar că va veni cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scoate ochelarii de miop și își tamponează cu batista fruntea asudată. Geamul e greu. Balamalele nu spun nimic. Însă își pune ochelarii la loc și le inspectează atent, în nădejdea că o observație sinceră și dezinteresată, coroborată cu o ultimă, zdravănă opintire, va aduce rezultatul dorit și geamul se va îmbina în sfârșit cu canatul său. Cei doi copii, care din pat, care de pe jos, îi strigă: Mai sus! ─ Mai la dreapta! ─ Mai puțin! Și mai sus! Efortul de a sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
departe au un iz moral insuportabil. Pe de altă parte, așa cum bine știm cu toții, frumusețea e înșelătoare. Câți dintre noi ne putem lăuda că n-am căzut niciodată pradă ispitei! Aurora întinde mâna după lichidul gălbui și trage o dușcă zdravănă. Mă rog, eu nu. Sigur, și urâții sunt frumoși, când sunt regi. Ozymandias însă chiar nu era iar sexul opus nu-i era de loc. În schimb sculptorul nu strălucea în privința asta. Bine, dacă te uitai la el atentă, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu m-a mai ținut în brațe Toader al meu? He-he! Poate tocmai de dinainte de război!” În dimineața următoare, Toaibă parcă abia aștepta să ia o înghițitură din fiertura Dochiței... A dus sticla la gură și a tras o dușcă zdravănă. Licoarea a pornit pe gât ca un balsam. „Da! Acum parcă sunt în altă lume. Mare minune” - gândea Toaibă în timp ce se îmbrăca, pregătindu-se să iasă în curte pentru a arunca zăpada îngrămădită în toate ascunzișurile. A lucrat cu chef
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vrând-nevrând, a dat peste cap și restul de rachiu rămas pe fundul ulcelei. La sfârșit s-a cutremurat ca de friguri. Nu a mai simțit plăcerea de altădată... De fiecare dată când se așeza să mănânce, lua câte o înghițitură zdravănă din fiertură. Nici el nu-și dădea seama cum de a prins atâta drag de zeama din sticla primită de la Dochița... „Numai că la mijloc îi o vrăjitorie, că altfel nu-i” - gândea Toaibă, dar nu uita să bea din
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Abia când se aciua în cămăruța lui mai gusta, fără chef însă, câte o gură 154 de rachiu. Mai mult din obișnuință decât de poftă. Nu mai aștepta cu nerăbdare vremea când nu mai avea treabă, ca să tragă o dușcă zdravănă. Acum dorea să se odihnească, fiindcă ori i se părea lui ori chiar se simțea mai bine fără rachiu... Parcă nu mai era pornit împotriva tuturor. Altfel drămăluia treburile în minte și nu i se mai părea că lucrul îl
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
timp to t localul primăriei. Ați văzut? De la 5 septembrie până acum n-a mai fost nici o naștere, timp de două luni! Mă rog, da r voi ce păziți aici, nu vi i rușine obrazului? Sătenii, niște oameni înalți și zdraveni cât brazii, au lăsat nasurile în jos, rușinați - notează reporterul. Dar un bătrânel, care stătea într un colț, nebăgat în seamă de nim eni, s-adresează deodată prefectului: - Apoi, domnule prefect, iartă-i și matale, că-s niște neputincioși, vai
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
zis nimic, dar mă bucuram că se trezise. A rămas cu picioarele pe scaun, Însă și-a Îndreptat chipiul. — BĂrbatul Ăla care a stat să citească e taică-tău? — Da. — Da’ știu că ține la băutură. — Da, e un băutor zdravăn. — Chiar că e. Exact cum zici, un băutor zdravăn. N-am răspuns nimic. Am băut și eu vreo două pahare cu el. Și știu că la mine și-au făcut efectul din plin, da’ el a ținut-o așa juma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
rămas cu picioarele pe scaun, Însă și-a Îndreptat chipiul. — BĂrbatul Ăla care a stat să citească e taică-tău? — Da. — Da’ știu că ține la băutură. — Da, e un băutor zdravăn. — Chiar că e. Exact cum zici, un băutor zdravăn. N-am răspuns nimic. Am băut și eu vreo două pahare cu el. Și știu că la mine și-au făcut efectul din plin, da’ el a ținut-o așa juma’ de noapte fărĂ să se vadă nimic. — Da, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Hliboceanu. Uite că o fugit!...Era o noapte întunecoasă și ploua strașnic...O strigat la santinelă să-i aducă apă, că îi este sete... Când santinela s-o apropiat cu oala cu apă, nenea Jănel l-o apucat de mână zdravăn, i-o sucit-o cu toată puterea și l-o izbit cu capul de gratii...Santinela o căzut!...Nenea Jănel i-o luat cheile de la centură, o descuiat lacătul de la celulă și...dus o fost! O trecut Prutul pe o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
te ia cu binișoru’... Intâi m-o pus să-mi spun ultima dorință, pe urmă popa - o tufă de busuioc - mi-o cerut să spun rugăciunea dinaintea morții...Apoi, spre locul execuției nu mergeam singur, ci mă duceau două cârciumărese zdravene, care nu mă slăbeau deloc. După o bună cale, m-am trezit într-o poiană înflorită și plină de soare. Până să mă lămuresc unde mă aflu, două vâzdoage bățoase m-au dus lângă o tufă de stânjenei, de care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
te gîndești mai bine, exact asta am și făcut, cînd am construit cartierele muncitorești. I-am trimis departe, dar nu suficient de departe. Încă mai avem o punguță cu cocaină la noi și probabil că a mai rămas o jumătate zdravănă de gram și ne frecăm pe gingii cu o doză, iar fața ne amorțește. Avem nevoie de asta pentru curva aia de Shirley, știm că are de gînd să aibă pretenții de la noi. Nouă nu trebuie să ni se Încredințeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
sărit: ― Șto tî delaieși, Costea? „Pe mă-ta” - i-am răspuns eu În gând. Opresc și mă Întorc. „Acum Întrebarea e cum legăm din nou remorcile de tractor?” Proțapul cela de legătură nu-l puteau urni așa ușor doi oameni zdraveni. Dar cu Mișa al meu, care era de două șchioape? Cum să țină el o asemenea greutate În brațe până eu dau Înapoi ca să intre În locaș? A trebuit să inventez tot felul de pârghii și până la urmă... Am reușit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a adormit. Cât oi fi dormit nu știu, dar m-a trezit un zgomot de fierărie de parcă s-ar fi surpat cerul! Am privit afară. Bănuiala mea se adeverea. Treceam peste un pod metalic. Și nu unul oarecare. Ci unul zdravăn și lung. ― Oare ce apă o fi asta, Costache? ― Ce bine ar fi să aflăm. Dar cum ? Când au apărut zorii, lucrul care ne-a atras atenția erau urmele războiului... Tranșee, gropi pentru tunuri, câteva mașini și camioane sfârtecate de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
său și la sfârșit adună coloanele. - În afara celor patru provincii de la care nu avem date finale - anunță - dispunem de un total de optsprezece mii de soldați instruiți, șase mii de rezerve parțial instruite și cinci sute de mii de civili zdraveni. - Excelența voastră, - spuse prietenul Morkid - imperiul linnean își menține, în mod normal, o armată permanentă de un milion de oameni. Pe pământ, cele mai mari forțe erau staționate în sau în apropiere de orașul Linn, și ele au fost anihilate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
retragă încet spre piețele centrale, care erau apărate împotriva unui atac surpriză pe la spate. Să se retragă și, în ultimul moment, navele ar ateriza și ar salva armata încolțită, dar teoretic încă intactă, a celor care fuseseră cândva niște civili zdraveni. După o lună și jumătate de instrucție, erau prea valoroși pentru a se sacrifica într-o luptă eroică. Așa cum era, rezistența lor dârză imprima caracterul bătăliei. Desigur, Czinczar, numărându-și oamenii în fiecare bătălie, avea propriile sale îndoilei. Armata lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
fi existat. Se ridică în picioare și coroana, cel mai desăvârșit dintre toate giuvaerurile epocilor trecute, pluti deasupra capului său într-un ritm perfect, unic, cu mișcările lui. Czinczar spuse cu încăpățânare: - Ar fi o greșeală să ucizi un bărbat zdravăn, fie el sclav sau nu. Clane răspunse: - Zeii cer capitularea. Czinczar continuă cu furie: - Prostule, îți ofer sistemul solar! Monstrul din cutie nu ți-a schimbat părerea câtuși de puțin? - Mi-a schimbat-o. - Dar atunci... - Nu cred - spuse Clane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
am suferit. Îi uram verva, calambururile, butadele, cheful de poante. Veselia. Îl voiam măcar puțin tăcut, măcar puțin melancolic. Dacă nu tragic, dacă nu singur... Cele două Daisy purtau, fiecare, cîte o zgardă. Nu aveam și eu una? O zgardă zdravănă, dar invizibilă. A ei, un fel de colier de sclavă a fost în modă pînă la refuz o bandă lată de argint, de care atîrna un I. Era darul Iordan. Marcat Iordan. Cum altfel? Nu avea el psihologie de șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se leagă amintirea mea de școlar... Cu toată încrederea, în ajunul deschiderii școlii, merg la prăvălia domnului Tachi Gheorghiu și mă înarmez cu ustensile necesare școlarilor mai mari: toc de scris cu penițe strălucitoare, gumă de șters (radieră) și o zdravănă călimară cu cerneală violet, mai ochioasă, să tot am la scriere. La școală învățătoarea ne-a spus că va mai trece timp până vom ajunge la scrierea pe caiet cu cerneală și mi-a recomandat s-o păstrez pentru vremea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
sunt lovite instantaneu de un virus al cumpărăturilor de tot felul. Poți să mă contrazici? Normal, n-ai nici un interes ca Lucia să știe ceva despre geamantan. Vrei banii. Și-i vrei numai pentru tine, scriitorule... Înghiți și o înjurătură zdravănă împreună cu băutura. Chiar la asta se gândise. De fapt, nu numai la asta. Paradoxal, cu toate că simțea nevoia să pună capul pe pieptul Luciei și să doarmă neîntors vreo două săptămâni, avea chef să scrie. Privi laptopul al cărui screen saver
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de gheață - nu teai înșelat, chiar ți-a umblat prin frigider, dar numai pentru că vroia să te ajute, de ce nu înțelegi? Gura i se umplu de salivă, îmi plouă și în gură, mormăi, apoi apucă paharul și luă două guri zdravene. Nici nu simți vreo arsură pe gât. - Mulțumesc. Și gândi instantaneu iată că Magicianul poate fi și ospătar, și chiar unul foarte bun, a nimerit exact cantitatea necesară de alcool, dacă pui prea puțin nu e bine, vin cuburile astea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
țin minte ceea ce scriu, domnule!) că terminase un paragraf în momentul în care alimentarea străzii cu energie electrică revenise la normal. Câteva secunde stătu cu ochii închiși. Apoi trase aer în piept și îi deschise. Cuvintele îi traseră câteva palme zdravene, înroșindu-i obrajii... Iar Magicianul pocni din degete și întreaga sala izbucni în aplauze, în fața unei scene inundată de o lumină orbitoare. Din tavanul sălii curgeau picături mari de apă, o ploaie torențială, paradoxală, care atingea mocheta roșie și se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de gând să faci acum? Tocmai te‑ai jurat cât te‑a ținut gura că ai obținut personal confirmarea. Pentru prima oară de când lucram Împreună mi‑a venit să o Îmbrățișez. — Andy, fii serioasă. Tu chiar crezi că vreo persoană zdravănă la minte va refuza să o coafeze și să o machieze? Doar așa ceva ar putea lansa cariera oricui - ar trebui să fie cineva totalmente țicnit ca să o refuze. Sunt convinsă să tipul avea de gând să accepte de la bun Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]