3,277 matches
-
oarecari urme ale mentalității burgheze și unor inofensivi «specialiști vechi», «bătrâni». Creșterea lui Gabor ar fi fost pe deplin justificată, dacă în calea sa autorul ar fi așezat obstacolele pe care să le înlăture, dușmani puternici pe care să-i zdrobească (...). Pe linia unui «lirism» inutil merge autorul când, ocolind problemele vieții, se refugiază într-un soi de filosofie de calitate discutabilă («Uneori în viață ni se pare - lucrul mort că suflet și el are» etc.). Capitolele Locomotiva, Spitalul sunt însă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
e condusă acțiunea pe scenă, îi rămâne limpede publicului ideea de bază a conflictului; regizorul și interpreții reușesc cu succes să arate cum masele populare, îndrumate și însuflețite de Partidul Comunist, ajung să demaște și să înfrângă pe dușmanii democrației, zdrobind comploturile imperialismului și ale slugilor lui interne (...). Mai rămâne pentru direcția de scenă sarcina de a defini mai cert unele din tipurile negative ale piesei, cum ar fi Ioachim Pino sau Hugo Vastis”. Să continuăm cu un articol bilanțier al
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
problemă de atitudine în fața vieții (...) înseamnă de a face de asemenea o greșală gravă (...). O însemnătate capitală pentru reliefarea figurii eroilor o are conflictul în care aceștia sunt antrenați. Ideea operelor lipsite de conflict generează în serie literatura ștearsă, cenușie (...). Zdrobind asemenea concepții, indicațiile tovarășului Malencov ne explică de ce personalități puternice, viguros conturate, se definesc mai ales într-un conflict dramatic, oglindesc în adâncime contradicțiile vieții (...). Numeroase figuri expresive din noua noastră literatură se definesc în modul cel mai viu tot
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
-l pasam unii altora, îl ascundeam de gardieni, de parcă ar fi fost o bombă sau un lingou de aur. Ce vrei, nu-s prea multe distracții într-un lagăr... Un tractor făcuse să cadă cuibul ăla. Toate celelalte ouă erau zdrobite, dar ăsta nu se spărsese. Eram tare curioși să vedem ce fel de pasăre avea să iasă din el...“ Din ou ieșise o minusculă parcelă de viață, o mică pulsație călduță acoperită de puf, cu un cioc galben căscat, pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sus, În decursul evoluției speciei umane, gura a fost treptat Înlocuită cu mâna, funcțiile sale primare continue să fie prezente. Ne referim În sensul acesta la câteva acțiuni care-i sunt proprii, specifice: a apuca, a ține, a mușca, a zdrobi și a mesteca. Acestea pot fi considerate ca reprezentând „funcții/acte” cu caracter violen, dar și operații ale actului de hrănire, În raport cu apetențele alimentare. Este interesant de subliniat faptul, că la om, gura, În decursul evoluției, va dobândi noi funcții
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o trădare a faptelor.” Omul trebuie să fie un Oedip etern, mistuit de patosul conștiinței, orgolios în actul său până la hybris: „Vieții îndemn de adio i-aș da / De-ar fi să îți ucizi nu tatăl / ci propria ta țeastă zdrobind-o zi cu zi / Sau fiicei tale-n pântec să-i otrăvești odorul, / Tot să te naști, pentru a fi, a fi. / Chiar dacă drumul duce nicăieri, / Chiar de nu-i drum ci numai o eroare. / Eroarea însăși e un ce
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Bragation i-au scăpat printre degete era cel mai grăitor exemplu, cu toate că rusul se arăta revoltat de tactica defensivă ordonată de țar. O veste venită din tabăra inamicului a întărit credința lui Napoleon că victoria îi va aparține. El va zdrobi Rusia. - Sire, Alexandru l-a numit pe Kutuzov comandantul armatelor rusești. - Pe cine? Pe moșneagul acela chior? Păi eu l-am mai bătut, la Austerlitz... sau poate că el nu-și mai aduce aminte... Până una alta, locul verii a
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
Își revenise după moartea părinților, dar pe Desdemona n-o putea păcăli. Zâmbi sardonic spre fratele ei și, fără comentarii, Întinse un pumn. Automat, Încă admirându-se În oglindă, Lefty strânse și el pumnul. Numărară: ― Un, doi, trei... foc! ― Piatra zdrobește șarpele. Am câștigat, spuse Desdemona. Deci, spune-mi. ― Ce să-ți spun? ― Spune-mi ce-i așa de interesant În Bursa. Lefty Își pieptănă din nou părul În față, apoi Își făcu o cărare pe stânga. Clătină din cap Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Fără vertij și fără transpirație, privi În jos la Grand Circus Park până zări ce mai rămăsese din roțile Detroitului. După aceea se Îndreptă spre cartierul de vest, ca să caute vechea Casă a Zebrei. Pe pod, capul tatălui meu se zdrobise de volan. Polițistul care a informat-o ulterior pe mama mea despre accident, Întrebat despre starea În care se afla corpul lui Milton, spusese numai: ― E proporțională cu distrugerea unui vehicul care mergea cu mai mult de o sută cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să culeg răspunsurile din gândurile sale așa cum se culeg merele de pe ramurile pomilor... Iar el, continuă Vladimir, "e chiar...", dar nu apucă să zică mai mult. Simții o tensiune în aerul dimprejur, ca și cum întunericul s-ar fi strâns ca să mă zdrobească ca într-o menghină. Se destinse imediat. Mă simțeam într-un spațiu nou, în care ființa mea atingea limite îndepărtate în fiecare punct al ei. Eram pe un tărâm de nedescris, în care totul se prelungea înspre infinit. Doar pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Vrăjitoarea asta îi citește gândurile. Lasă să-i scape un geamăt înăbușit. Imediat ce Tiberius ajunge principe, va face tot ce-i stă în putință să o ia înapoi. Poate chiar mai devreme. Reflectează încruntat. Ar trebui mai întâi să-l zdrobească pe Nero. Încuviințează adânc din cap. Neapărat. Fără el, ea nu va fi în stare să lupte. Oftează. Dar cum? Povestea cu bastardul s-a fâsâit. Prin ce alte mijloace îl poate împiedica să moștenească puterile extraordinare ale tatălui său
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la față. Rufus îl bate liniștitor pe spate. — Am să te învăț o regulă sănătoasă și cuminte, pe care, dacă ai s-o urmezi, n-o să te mai temi că soarta va da cu tine de pământ și te va zdrobi. — Ce regulă? se arată celălalt interesat. Dă trupului atât cât îi trebuie spre a fi sănătos. Ține-l din scurt cu asprime. Îndoaie un deget: — Mănâncă cât să-ți potolești foamea. Apoi pe al doilea: — Bea numai ca să-ți stingi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
căci a făcut să răsune și aceste locuri de glasul patriotic al acelora cari vor lua mâine frânele puterei. Ei ne-au ridicat inimile nouă românilor, ne-au dat curajul să luptăm pentru întărirea neamului pe aceste locuri și au zdrobit prin glasul lor, prin întreaga lor purtare, pe cei cu sentimentele românești împietrite, pe acei cu calcule bănești, pe acei care jertfesc cauza românească cauzei lor proprii"1848. Primele lucrări pentru amenajarea portului Constanța au fost realizate de către compania engleză
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
neputința și apoi, să-i mișc după voința mea. — Guvernatorul spune că răspunsul din țara mamă, Spania, o să dureze un an, i-am mințit eu. Un an? Adică trebuie să așteptăm așa de mult? Solii arătau de parcă ar fi fost zdrobiți. M-am făcut că nu bag de seamă și m-am întors către guvernator de parcă nu știam ce să mă mai fac: — Japonezii spun că o jumătate de an li se pare mult. Dacă așa stau lucrurile, ei vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o capcană pentru Stăpânul nostru pusă la cale de către clanul shōgunului. Cum Stăpânul, la fel ca și alți mari seniori, are o putere greu de nimicit, Edo i-a întins această capcană pentru ca într-o bună zi să-l poată zdrobi, așa socotește seniorul Ayugai. De aceea el și sprijinitorii lui s-au împotrivit față de numirea unuia izgonit din Edo ca Velasco. Părerea seniorului Shiraishi a avut până la urmă o greutate mai mare, dar cel puțin la capătul discuțiilor Sfatul Bătrânilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
parte în alta și răstignit pe cruce pe dealul Golgotei. Însă, Domnul nostru cel înfrânt și-a dobândit victoria în lumea sufletului omenesc. La fel și eu am fost înfrânt în călătoria mea. Dar numai în această privință am fost zdrobit de țara cu chip de șopârlă. Oh, Doamne, arată-mi, rogu-Te, ce dorești de la mine! Oh, Doamne, facă-se voia Ta! Oh, Doamne, arată-mi, Rogu-Te, dacă această sămânță care a prins să încolțească în inima mea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
După ce Nishi isprăvi de povestit, veni rândul egumenului și al slujbașilor să le povestească despre întâmplările petrecute pe domeniul Stăpânului de la plecarea lor. Cam pe vremea când solii părăseau Roma, în Japonia se ducea ultima mare bătălie. Măria Sa naifu a zdrobit clanul Toyotomi. Dar din fericire, Stăpânul a trimis în Capitală numai oșteni care să apere spatele și n-a luat parte la bătălia de la Osaka. Seniorul Ishikawa, unul dintre oamenii de seamă, murise. Tot pe la vremea aceea, negustorii și mateloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Magobei din clanul Kawamura se dovedise priceput la irigații și la plantarea de păduri pe întinsul domeniului primind în plus ținuturi de peste trei mii de koku în Sarusawa, Hayamata și Ōkagi. Samuraiul nu știa că până și aceste familii fuseseră zdrobite din pricină că venerau credința creștină. — Ia seama la toate astea! îl sfătui seniorul Ishida. De acum încolo trebuie să-ți duci viața neștiut de nimeni. — Neștiut de nimeni...? — Da, nebăgat de seamă. Nimeni nu trebuie să te bănuiască nici măcar o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
España. Oare omul acela cu părul împletit plecase împreună cu indienii ducându-se cine știe încotro? Sau își dăduse sufletul lângă lacul acela înăbușitor? Lumea era largă, dar la urma urmei, în lumea largă, ca și aici în vale, oamenii erau zdrobiți de tristețe. „El este mereu lângă noi. El ne ascultă tânguielile și durerile, El plânge împreună cu noi, El ne spune: Fericiți cei ce plâng pe lumea asta, căci aceia vor râde în Împărăția Cerurilor.” „El” era omul acela sfrijit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o văzu pe Riku stând pe coridor. Umerii ei tremurau în amurg. Se străduia să-și stăpânească simțămintele copleșitoare. — Nu-ți face griji! zise el blând către soția sa. Trebuie să ne socotim binecuvântați că neamul Hasekura n-a fost zdrobit și că Yozō și ceilalți supuși n-au fost pedepsiți. Din ziua aceea, samuraiul începu din ce în ce mai des să rămână singur după ce toți ceilalți adormeau și să privească flăcările ce înghițeau surcele. Oare ce mai făcea Nishi? Fără îndoială că primise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Roku? îi zise cu glas răgușit seniorul Ishida așezându-se pe locul de onoare. Ai avut multe de îndurat. La timpul potrivit o să mă duc la mormântul lui. Dar trebuie să te socotești fericit că neamul Hasekura n-a fost zdrobit. „Cu ce-am greșit eu?” Cuvintele acestea îi ajunseră până în gât, dar samuraiul și le înghiți. Chiar dacă le-ar fi rostit, ar fi fost în zadar. — Nu e vina ta. N-ai avut noroc. Stăpânirea... Seniorul Ishida se întrerupse. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu s-ar putea dezvinovăți. Seniorul Ishida fornăi. — Să se dezvinovățească? Descumpănit, samuraiul își ridică ochii și îl privi pe seniorul său cu dușmănie. — Cum adică să se dezvinovățească? — Să se dezvinovățească față de Edo. Acum Edo caută orice prilej ca să zdrobească marile domenii unul după altul. Edo îl învinovățește pe Stăpânul nostru pentru că i-a adăpostit atâția ani pe creștinii fugiți din Kantō și pentru că a ascultat dorințele lui Velasco și a trimis în Nueva España o scrisoare în care spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vocea sa fornăită, și în oftatul lui dinadins se ascundeau minciuni. Omul acesta nu înțelegea nimic din necazul și din păsul lui. Se prefăcea doar că înțelege. — Roku, află că n-am să îngădui niciodată ca neamul Hasekura să fie zdrobit! Măcar atât au încuviințat și Sfatul Bătrânilor, și seniorul Ayugai. Seniorul Ishida repetă cu tărie aceleași cuvinte de adineauri. — Cât despre Kanzaburō... îmi voi da toată silința să am grijă de el... Samuraiul nu pricepu de ce spunea bătrânul din senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că-i revine voința de-a munci. Și acum, dacă totul se termina așa, și știa bine că așa se termina, n-are de ce să se-ntoarcă ca un șarpe care-și mușcă coada fiindcă șira spinării i-a fost zdrobită. Nu ea era de vină. Dacă n-ar fi fost ea, ar fi fost alta. Dacă trăise-n minciună, tot În minciună trebuia Încerce să și moară. Dincolo de deal se auzi o Împușcătură. Trăgea foarte bine tipa asta, curva asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
putea să nu meargă bine, ce era deja „neideal“. Am urmărit rata divorțurilor. Și vă Întreb: ce șanse sunt să ai o căsnicie care să dureze? 20 la sută? 10? Cunoșteam oare vreo femeie căreia să nu-i fi fost zdrobită inima ca o cutie reciclabilă? Nici măcar una. Din câte am observat eu, după ce trece efectul de anestezic al iubirii, rămâne Întotdeauna durerea consecințelor. Nu trebuie să fii proastă ca să te măriți cu bărbatul nepotrivit. Uitați-vă la cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]