24,729 matches
-
se amuzau atât, n.n.)... Totul se desfășoară normal... Dar iată - povestește Caragiale - că unul dintre copii, jucându-se prin curte, găsește o bucățică de cărbune moale. Ce-i dă diavolului prin cap? Ridică binișor cărbunele de jos, merge furiș la zidul din dos al institutului, trage o linie, încă una, alta, mai șterge, rade, adaugă: e gata - un nas și o riglă. Toți se adună și privesc uluiți: este Domnul! Domnul! Acesta este Domnul adevărat! Nasul din clasă al învățătorului nu
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
adaugă: e gata - un nas și o riglă. Toți se adună și privesc uluiți: este Domnul! Domnul! Acesta este Domnul adevărat! Nasul din clasă al învățătorului nu mai are nici un haz. Când sună de recreație, toți dau fuga nerăbdători la zid, să privească mâzgălelile. Vă întreb acuma, - încheie Caragiale - ...fost-a vreodată rigla Domnului așa de bățoasă și nasul așa de comic?... Minunea e că demonstrația-i făcută cu cea mai mare simplitate, ca și cum cărbunele s-ar fi aflat în mâna
Caragiale publicist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11886_a_13211]
-
prin marginal lucrul comunică nu cu alte lucruri, ci cu temelia lumii". Pentru Abăluță cultul concretului obiectual e un mod de integrare în cosmos, o consubstanțiere mistică cu principiul acestuia: "să ne menținem la concret/ în felul ploii care udă zidurile/ și le dă alte forme și culori/ mai mult eu singur decît alții/ așteptînd și dînd telefoane/ într-o veșnică trădare a sufletului invincibil totuși/ oprești picătura de apă cu/ degetul/ așa cum făceau desigur și strămoșii tăi" (Despre mine însumi
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
firești, revers frapant al prezenței ("De ce lipsesc din atîtea locuri/ ședințe cafenele antologii"), taciturn, incapabil de-o alipire socială, suspendat într-o dramatică indeterminare: "Sînt un om tăcut, nu aparțin nimănui./ Spuneți-mi asta femei/ ce zilnic vă ștergeți de zidul casei mele" (ibidem). Drept martori ai acestei condiții insolite, greu suportabile, sînt invocate - nu se putea altminteri - lucrurile din preajmă, invitate, duios persiflator, la o însuflețire și la un șir de activități ce ar sublinia prin contrast devitalizarea și abulia
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
o piesă muzicală pentru o singură voce. După decesul mamei, fiul va proceda exact cum ar fi dorit ea, vizitîndu-i pe foștii cunoscuți din ospiciu; va ajunge chiar să-l facă pe un tînăr supradotat, grav bolnav psihic, să spargă zidul izolării, să se destăinuie, într-un moment de grație, pregătit cu răbdare și dăruire de sagacea Lisa. Înainte de a părăsi Parma natală, Alberto îi va înmîna fotografia incriminantă, amintită în Prolog, bătrînului Mora, uscat sufletește și la adînci bătrîneți, dar
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
cupole-voliere dintr-o mare grădină zoologică". Prin urmare o închisoare aeriană în care se puteau înghesui felurite specii de păsări, capabile doar de începuturi de zbor, doar de avînturi ratate. Deoarece "de pretutindeni, o rețea diafană se ivea ca un zid: capetele și vîrfurile de aripi se izbeau contra firelor de oțel, fine ca o pînză de păianjen și capabile să devină, dintr-o clipă în alta, mai tăioase decît ascuțișul unor săbii!" Un Oblomov de București primește, în vara anului
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
însă, din coșmarurile noastre nasc zei obosiți și palizi, de tragică soartă: "Ei nu înțeleg lumina și nici întunericul. Vântul/ îi izbește gonindu-i fără noimă. Ei țin în mână/ o torță înghețată. Sunt orbi/ deodată, somnolenți, aleargă spre un zid uriaș,/ fără nici o poartă în el./ Și noi fascinați/ îi urmăm"(Ca o iarbă de mare). Tonul elegiac măsoară tristețile eului în iarna interioară, când însuși soarele îngheață, e reversul clipelor de jubilație ale iluminării. într-o lume/ societate decăzută
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
veșnic sfâșiată de obsesii ierarhice, de conflicte și de neînțelegeri". Aici este vorba de altceva, de ceva neobișnuit, de ceva ce întrece orice închipuire. Este vorba de acțiunea concertată a unor scriitori care urmăresc nimic mai puțin decât punerea la zid a altora și lichidarea lor. Ca și a unor instituții care le stăteau în cale, acestea fiind, cum reiese din stenogramă, mai ales Consiliul Uniunii Scriitorilor și revista "România literară". De ce acestea? Consiliul pentru că, ales democratic, îi cam lăsase pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
momentul să se încerce o operație salvatoare". Cine s-o încerce? Probabil cei 22, cu împuternicire de la partid. Până la operație marele prozator are și el a se plânge de ostilitatea (dar și de promptitudinea) "Europei libere" care "te pune la zid (...) la două sau la maximum trei zile după ce ai luat cuvântul într-o ședință cu ușile închise". Nici Fănuș Neagu, altă dată cronicarul sportiv al "României literare", nu se abține de a arunca o piatră în direcția revistei, desigur o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
praful mahalalelor în strigătul gaterelor și-n țipătul păsării împușcate// salamuri cu soia se rostogoleau prin noi împreună cu kilul de/ zahăr și ulei untul de 3 carate gheare și tacîmuri/ pelerinajul rației tezaurul rătăcit în zăpezi/ funebrele cozi pe lîngă zidurile jupuite/ cartea interzisă citită la opaițul televizorului în carantină/ pelerinaje și marșuri parizerul și benzina pîinea și chibritul/ întinse pe ziarul cu lozinci ca petele de boia înfundate cu furci caudine în ventriculii inimii// înaintam printr-un purgatoriu de carne
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
Mircea Mihăieș Iarna nu-i ca vara, într-adevăr, dar nici anul 2005 nu e 1997. Lucrurile privite atunci cu îngăduință (bâlbâielile noii guvernări, aroganța lui Emil Constantinescu, mentalitatea "cetății asediate" - la propriu, prin baricadarea echipei prezidențiale îndărătul zidurilor Cotroceniului -, incompetența crasă a administratorilor din teritoriu) nu au azi nici o șansă de-a fi tolerate. Românii care s-au mai fript o dată nu vor accepta nici în ruptul capului să retrăiască dezămăgirea de acum opt ani. Astfel se explică
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
culturale" și i-a redus capacitatea de revoltă social-politică la un sistem de logo-uri și simboluri vandabile în Mall. Teoria lui nu este neobișnuită, mai ales pentru un critic "fost" vest-german, trăitor la Berlin. Dar să nu anticipez. Căderea Zidului Berlinului a însemnat începutul globalizării și preluarea puterii politice de către FMI și Banca Mondială, organizații suverane pentru care minoritarul este o necesitate de piață: mână ieftină de lucru. Globalizarea, prin cei trei topoi ai ei: bursele, piața mondială și culturalismul
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
dorința de a-și încredința sufletul neantului”, continuă el discuția cu sine. Într-un minut, tânăra dispăru în noapte, așa cum și apăruse - ca o nălucă. Nu-și termină bine gândurile, când văzu la prima buclă în apropiere de Timiș cum zidul de protecție este rupt și lumea adunată pe marginea șoselei se bulucea, privind în prăpastie. A presupus că tânăra a ajuns înainte de vreme la capătul cursei. - “Deci până aici ai reușit să ajungi, tâmpito!” spuse el imediat. A tras de
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
Bunul simț ar fi împins parlamentarii înșiși să ceară autodizolvarea, iar guvernul-penal, în frunte cu premierul-plagiator, să-și fi depus mandatul. Ne aflăm într-un nou moment exploziv. Piața Universității și alte piețe dau în clocot! Johannis e pus cu spatele la zid. De la el se așteaptă soluția, pe care nu prea are cum s-o dea. Degeaba bate șaua, măgarii se fac că nu pricep ! Sau îl ignoră cu bună știință! Se încearcă aceeași schemă ca și cu Emil Constantinescu! Numai că
TABLETA DE WEEKEND (100+8): HOŢII DE ÎNCREDERE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382691_a_384020]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > INTRE ZIDURI Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului m-am simțit închis de multe ori, între ziduri între cuvinte cuvinte așternute pe ochii minții, tot timpul unele au fost și încă mai sunt
INTRE ZIDURI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382726_a_384055]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > INTRE ZIDURI Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului m-am simțit închis de multe ori, între ziduri între cuvinte cuvinte așternute pe ochii minții, tot timpul unele au fost și încă mai sunt, ascuțite. țipă înțeapă inima și sufletul altele sunt în tonuri joase, urlă urletului fiarelor din junglă urletul nopții oamenii au transformat lumea în fără
INTRE ZIDURI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382726_a_384055]
-
urlă urletului fiarelor din junglă urletul nopții oamenii au transformat lumea în fără vreau liniștea de dincolo mă vreau acolo unde nu există fără fără țipete și urlete de cuvinte fără junglă vreau acolo unde sunt cu tine, de iubire ziduri @ viorel muha Referință Bibliografică: Intre ziduri / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516, Anul V, 24 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorel Muha : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
INTRE ZIDURI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382726_a_384055]
-
nopții oamenii au transformat lumea în fără vreau liniștea de dincolo mă vreau acolo unde nu există fără fără țipete și urlete de cuvinte fără junglă vreau acolo unde sunt cu tine, de iubire ziduri @ viorel muha Referință Bibliografică: Intre ziduri / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516, Anul V, 24 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorel Muha : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
INTRE ZIDURI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382726_a_384055]
-
n-aduc nimic nou despre cei care trec numai de bine tot ce se poate întâmpla o dată arareori se mai întâmplă și a doua oară unii se autoflagelează în numele unui Isus tragic și cosmopolit alții își lovesc frunțile de nu știu ce ziduri ale plângerii crezând că sunt auziți scarabeul rămâne simbolul heraldic al lui Dumnezeu poți crede calendarul mayaș s-a oprit demult ca o pasăre răstignită în zbor noi încă ne mai facem iluzii colorăm cerul cu artificii și desfacem sticlele
AN NOU de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382775_a_384104]
-
Încă nu se terminaseră focurile prin oraș și era foarte periculos de mers. Foarte rar, se mai auzea câte-o rafală. Camelia a parcurs drumul către Universitate cu inima cât un purice. Când a ajuns în fața corpului Universității rămase uimită. Zidurile erau toate ciuruite de gloanțe. La fel și toate construcțiile din jur. Totuși, în clădire nu găsi pe nimeni. Portarul îi spuse: - Nu a venit nimeni astăzi la Universitate, domnișoară! E “Revoluție!” Camelia nu a înțeles de ce i-a dat
CORPUL Y” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382660_a_383989]
-
survolează ultimele respirații ale iernii. O amiază fără pretenții de lumină, bifată cu grabă în agenda supraîncărcată a unui pelican cu foi de ziar în loc de pene. O seară arcuită maximal către soare și o pendulă din ce în ce mai asurzitoare, agățată de ultimul zid al veacului. Și uite, a mai trecut o zi, apoi o noapte, și înc-o joacă de copii, apoi trei idealuri coapte... A fi sau a nu fi?! - Interogație sau demonstrație? Ce mai contează? O viață întreagă, vagă, pentru a învăța
SFÂRŞIT DE IARNĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382801_a_384130]
-
din expediente, împăcați cu faptul că au cel mai scăzut nivel de trai din UE și cu gândul că asta-i vrerea lui Dumnezeu. Nu știu dacă o țară întreagă merită să-i caute și apoi să-i pună la zidul infamiei pe vinovați, în timp ce activitățile productive, atâtea câte au mai rămas, au serios de suferit de pe urma dezbaterilor politice și a învârtelilor supranumite afaceri. Dar știu că există mai multe cauze principale care cu necesitate au generat actualul marasm. 1.Dezastrul
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
editori. Poziția politică și-a precizat-o - optând fără ezitare pentru "zona liberă de neocomunism" din Piața Universității -, dar n-a făcut-o ostentativ. Nu se prevalează de noncolaborarea sa dinainte de 1989 cu regimul comunist pentru a-i pune la zidul infamiei pe "colaboraționiști", după cum nu se erijează în moralist sever pentru a tuna și fulgera (ca unii dintre foștii membri ai CC ai PCR) împotriva oportuniștilor de azi. Și atunci? Vina lui, greu de iertat, este că joacă pe o
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
viziunea etică asupra culturii, cea din urmă fiind propusă coerent de Sorin Alexandrescu în Privind înapoi, modernitatea. "Esteții" sînt echivalați cu feudalul "cler mănăstiresc", aflați deci sub oblăduirea unui sistem instituțional bine pus la punct. Fundamentalismul estetic este pus la zid nediferențiat, discuția ar fi meritat ea însăși o carte ținînd cont că în cartea amintită mai sus, autorul dă doar două exemple din canonul etic: Eliade, Cioran. În același canon intră Vianu sau Adrian Marino, discutați în cîteva eseuri în
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
nu și la uitare, Ludovic devine și rămîne despot absolut. E altul. Într-un epilog, deloc aleatoriu și nicidecum superfluu, care se va petrece în insula Sfînta Margareta, prizonierul ce poartă o mască - prin urmare, este dublu invizibil - lansează, din spatele zidurilor, un mesaj. Scrijelit pe o tipsie de argint, care brăzdează cerul mohorît. Comparația fenomenului cu o cometă e atît de evidentă încît poate chiar rămîne nenumită. Tragediei din familia regală i se pune astfel capăt pentru totdeauna. Sau poate că
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]