1,652 matches
-
cu pielea distribuită inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate. Apoi a început să ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce în ce mai rari, până când s-a oprit. Înăuntru era alb de zăpadă, în timp ce afară ultimele petice albe se scurgeau de zor în gurile însetate ale canalizărilor. Inima nu poate sta prea mult timp împietrită. Nici o dictatură, nici o închisoare, nici un lagăr de concentrare nu pot îngheța inima definitiv. Topește-mă, îți șoptește încontinuu inima. Pe măsură ce o topești în căușul palmei, bucata de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
rămas gol ca un semn de întrebare. Polițaiul cel tânăr și ambițios mi-a oferit din nou un șervețel, pe care de data aceasta l-am folosit fără să mai stau pe gânduri, în timp ce el a continuat să scrie de zor în carnețelul său - era mult prea tânăr și prea ambițios și poate că numai atunci când avea să fie bătrân, când va fi văzut multe fețe ale răului, va fi putut probabil înțelege : răul nu poate fi oprit, surghiunit în nici o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
creier, e de ajuns ca să dea totul peste cap. Spusese toate astea ca și cum n-ar fi băgat de seamă că eram acolo. Apoi, deodată, ca și cum m-ar fi observat în sfârșit, se ridică de pe fotoliu și începu să scotocească de zor în rucasc. — Vezi stick-ul asta ? Deschise palma și îmi arătă un flash drive. Conține câteva zeci de imagini ale unor documente de maximă importanță. Când vom face publice aceste documente, cursul istoriei va lua o nouă întorsătură, spuse el privindu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
învârtindu-se în jurul axei - bara cea ruginită de bătut covoarele, pe care o lustruiserăm în locul în care ne apucam cu mâinile ca să ne învârtim. Ca și atunci, din cauza absenței luminilor orașului, stelele păreau mult mai aproape și, așa cum clipoceau de zor, parcă erau vii. — Iartă-mă, e prea mult pentru mine, spuse Ivan văzând că rămăsesem pironită cu ochii în sus. Cine n-a dormit niciodată în deșert nu poate înțelege. E prea multă energie cosmică, pentru că deșertul ăsta înghețat absoarbe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe mâini străine. Atât îți spun! Moș Costache nu îndrăzni să scoată nici un cuvânt și, când Otilia îl îndemnă din nou să se mute, căută să iasă din încurcătură cu un: - Să vedem! Să ne mai gândim. Nu e nici un zor! Ostilitatea Aglaei se îndreptă încet, dar sigur și în direcția lui Felix, așa cum prevăzuse Otilia. Tânărul o constată în mici lucruri, în aparență neînsemnate. Întâi nu mai fu rugat să pregătească pe Titi pentru corigență, fiind înlocuit cu Stănică, a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mi-ai scris că vii, se-ncăpățîna mereu să stai acolo. Nici nu știu bine ce era în capul lui, dar dragostea pentru el n-o să mă împiedice să-ți spun că e cam avar. Ai văzut tu singur. El dădea zor că ai să-ți găsești o slujbă din care să trăiești, acolo, la Iași, și că n-o să-i ceri nici un ban. O, nu, să nu crezi cumva că papa ar fi avut de gând să-ți ia veniturile tale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
le-am ascuns eu, nu le găsești dumneata! glumi cumaliție moș Costache. - Doar nu le-ai depus la vreo bancă, să dea faliment. S-aupîrlit mulți. Stănică examină fața lui moș Costache, spre a-i surprinde reacțiunile, dar acesta îngițea de zor, cu lăcomie aperitivele. - E bine să fii bogat, dar e bine să fii și sărac. Fiecare starecu avantajele ei. Azi, dacă ai bani, nu știi ce să faci cu ei. La bănci nu sunt siguri, acasă te pradă hoții, să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
gâfâind îndîrjiți. Le hârâia saliva pe gâtlej, ca boaba de nisip pe hârtie. - Bruță... - Hep! - Ciohordoaica ta e dilie? Din spirala descrisă de șobolanul vioriu, fosforescent, se putea deduce că negriciosul pusese brusc frână pe zid și-și scărpina de zor rufăria. - ...Habar n-am. Ție ți se pare dilie? - Îhî. - Păi... Dacă ar fi fost și dilie, nu ne-ar mai fi desfermecat ea... Pentru că ea ne-a desfermecat, când a fost atunci de ne-a fermecat Omoroaica... Lângă mine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sinteza scriitorului din acea zi. Se apropia sfârșitul trimestrului când Stani a intrat în clasă. Geamurile erau închise și un nor greu de fum care tot sporea și îl îneca... a văzut băieții strânși în jurul unei necunoscute cum fumau de zor cu ea în frunte. Erau gălăgioși și veseli însă trebuia să apară și restul clasei. S-a repezit îngrijorat direct la ferestre, le-a deschis larg să aerisească clasa, au realizat și ei că nu puteau ascunde fata acolo la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
în bârnele fumegânde. Zidarii, cu muierile, stringeau trentele scăpate, pe jumătate pârjolite. Fetei îi veni să plângă fără să știe de ce. Trase în piept aerul iute, plin de fum, și intră în casă. - Da unde umbli, fată? o luă la zor coana Marioara cum o văzu. Veta nu răspunse. Se dezbrăcă tăcută, cuprinsă de o posomorâre mare. - O să te spun Iu Aristică, auzi tu? Ai început să-ți faci de cap.... Maică-sa mai bodogăni câtăva vreme, dar copila n-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ea dădu vălul într-o parte și arăta divina sa frumusețe... Toți și-ndreptară ochii spre ea. ["Noaptea era întunecoasă"] 2258 Noaptea era întunecoasă de tot și câmpia se-ngîna doar a alb în tăcerea întunericului și cavalerul își mai da zor calul [ului ] pe câmpia ce trăsnea ca gheața, pieptarul de oțel îi părea greu și mantia neagră era aruncată cu ușurință și volnicie peste umărul stâng, de-l înfășa, lăsîndu-i liber[ă ] numai partea de sus a pieptului. Coiful strălucea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
plimb dimineața devreme de-a lungul cheiului. Într-o dimineață, ieșisem la plimbare și tocmai trecusem pe lângă un Turn Martello pe care James Joyce l-a folosit drept cămin, când am dat peste un grup de bărbați care răzuiau de zor fundul unei bărci. Am Închegat o conversație cu unul dintre ei (lucru lesne de făcut În Irlanda) și am aflat repede că obiectul eforturilor lor Îl constituiau niște crustacee mici, calcifiate, care se prind de fundul bărcii pentru ceea ce numim
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
aparatura electronică bă plozilor nu uitați bateriile solare să ne-ncălzim la chindie conserva de fasole cu cârnăciori produsă la fetești bă dați în câini lumea e mică bă cu gerovital se duc ridurile ca-n palmă hai dați-i zor cu porumbul că eu mă duc puțin pe lumea cealaltă adică a treia și ultima. feții mei dragii mei copchiii mei ce să-i faci așa e jocul arză-l-ar focul. (TITLUL) Pe de altă parte, în Georgicele lui
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ghemuit sub fereastra școlii... În zilele ce-au urmat l-a urmărit pe Giandomenico și a putut să-l vadă cum scoate din crăpăturile zidului de lângă fereastra școlii câteva pietre plate luate de la râu și bucăți de cărbune. Scria de zor, așternând pe acele tăblițe improvizate toate exercițiile dictate sau scrise de Solea. Extrem de familiar pentru Dante Maffìa este ambianța. Imediat după primele pagini, Tommaso este readus pe meleagurile natale calabreze, la Stilo, în mijlocul lumii în care trăise. Cine a citit
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
el acolo degeaba. Preotul, în zilele ce-au urmat, l-a urmărit pe Giandomenico și a putut să-l vadă cum scoate din crăpăturile zidului de lângă fereastra școlii câteva pietre plate luate de la râu și bucăți de cărbune. Scria de zor, așternând pe acele tăblițe improvizate toate exercițiile dictate sau scrise de Solea. Acasă, când s-a întors de la pășune, l-a luat din scurt. Băiatul nu a negat și, mai mult, dădu pe loc dovadă de tot ce reușise să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
voia lor? Fiindcă dacă n-ar fi astfel, aș considera de datoria ta să lămurești pe Pica. - Între Pica și Gavrilcea, zise Tudorel cu o nuanță de fanatism și pedanterie juvenilă, e o comunitate de concepții. - Ce tot îmi dai zor cu concepțiile? Începu a se irita Ioanide.De concepții îți vorbesc eu? Care concepții? Luat pripit, tânărul tăcu. Arhitectul se crezu obligat să-și îndulcească pedagogia. - Dragă Tudorel, tu ești acum un bărbat în toată puterea cuvântului, responsabil, îți dai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unsistem special de iluminare. Toată pictura canonică se va executa, n-aveți grijă. . - Stâlpii sunt prea fioroși, nu sunt coloanele noastrerăsucite. Seamănă a local de pierzanie, teatru, cinematograf. . - Sunt pilaștri puși în loc de coloane. . - Ca la un locaș păgân. . - Îi dați zor cu păgînătatea! Ați fost vreunul prin străinătate?Templele romane au fost prefăcute în biserici creștine, căci G. Călinescu crucea sfințește. Și turcii au luat Sfânta Sofia și au făcut-o moschee. Ideea fundamentală a unei biserici este grandoarea, inspirând sentimentul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ironiză maman. . - Nu-mi pot permite să clasific, răspunse Pomponescu, nuam această cădere, spun numai că, dacă unul e mai merituos decât mine, am și eu satisfacția datoriei împlinite. - Nu admit, Jean, asemenea teorii! rezistă Mamy cuîncăpățînare. Ce-i dai zor cu recunoașterea viitorului? Lucrările pe care ți le-a încredințat statul, demnitățile pe care le-ai avut și le vei mai avea, decorațiile și altele nu sunt o dovadă că toată lumea te prețuiește? Pomponescu luă o figură foarte contemplativă, rămânând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
toată puterea în brațe’’) și, se înțelege, cele relatate în legătură cu modul în care eroul este smuls ,,vrăjitoarei’’ (,,de trei ori am fugit de la el, adică de la viitorul socru, înainte de logodnă și m-am întors la han, până când bătrânul, care vrea zor nevoie să mă ginerească, a pus oameni de m-au prins și m au dus legat cobză la schit în munte: patruzeci de zile, post, mătănii și molifte. Am ieșit deacolo pocăit: m-am logodit și m-am însurat’’). Intenția
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
am avut-o în ianuarie 1990, când în piața din Hala Traian, intrând în vorbă cu un vânzător de la aprozar, acesta îmi spune la un moment dat cu năduf: "Ce mai, era mai bine înainte." Spunând asta, îmi arunca de zor niște cartofi murdari în talgerul cântarului și privea într-o parte, neștiind dacă face "bine" vorbind dintr-o dată așa. "Cum era mai bine? Uite, puteți spune cu glas tare ce gândiți. Sînteți liber!" Omul s-a holbat la mine și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dintre istorie și mahala, se petrec fără noi. Mi s-a făcut nespus de dor de acel Andrei cald, bun, îndrăgostit și vulnerabil. Mi-am amintit cum vibram amândoi sub ecourile Jurnalului de la Păltiniș, proaspăt apărut, și cum combăteam de zor, fiecare pe frontul său, și cum la capătul acestei Aus-einadersetzung, al acestei corespondențe dezlănțuite cu cei din țară, a luat naștere Epistolarul... M-am revăzut stând la masa de lucru din camera mea și citind prima scrisoare care sosise după
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
perspectivă neașteptată asupra tipului aflat în mașină: pe scaunul din dreapta, deschis și cu fața în sus, romanul Shogun. Tânărul securist lăsase o clipă romanul din mână ("ne unește aceeași lectură", s-a gândit o clipă Andrei) și se masturba de zor în mașina trasă pe trotuar, privind, hăituit, în toate părțile. 2 noiembrie După vizita făcută într-o zi de septembrie în Rombachweg pe urmele trecutului heidelberghez din anii '80, i-am scris lui Andrei un e-mail în care îi povesteam
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Ce p...a mea..." Cuvintele se ridică în văzduh, străbat aerul tare și sticlos al pădurii și poposesc ca o imensă aură pornografică, deasupra brazilor. "Dragele mele", s-a adresat Noica în troleibuz unui grup de fete care vorbeau de zor despre "gagicul meu", "dragele mele, limba română e atât de frumoasă! Aveți "drăguțul meu", cum se spune în Maramureș, de ce să spuneți "gagic"? Zău, dragele mele, de ce să batjocoriți așa limba?" O, ce vremuri idilice! Ce s-ar fi făcut
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
văd cinci-șase inși îmbrăcați în frac, toți blonzi, cântând marșul din Aida, cu partiturile puse pe trepiedele aliniate la marginea trotuarului. E miezul zilei și sânt 30 de grade. Spectacolul unor oameni îmbrăcați în negru în plin soare, suflând de zor în alămurile strălucitoare, cu sudoarea curgîndu-le de pe față pe gulerul tare al cămășii și apoi pe papion are în el ceva deopotrivă ridicol și impunător. Cine sânt cei care vând muzică pe un trotuar parizian îmbrăcați ca în sala de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o brazdă în el. Tot la Rebreanu, în Amândoi, soluțiile de exterminare sunt originale: Solomia ucide prin strangulare cu o sârmă, iar când este arestată se sinucide cu un ac de păr. În Groapa lui Barbu, hoții se taie de zor, între rivali, în chip tradițional, cu șișul. Ei nu posedă arme de foc. Unul dintre ei se laudă că a tăiat o mahala întreagă cu toporul, dar minte. În urma influenței turcești, în țările române se utilizează ca armă albă hangerul
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]