1,257 matches
-
-se. — Am o alergie, știți. Cel mai mic... cel mai slab... cel mai slab curent mă, mă aiurește, pur și simplu, pufni el, ieșind de după birou, grăbindu-se spre ușă. O împinse, deși era închisă. Se ghemui, tremurând, icnind, răpus, zvâcnind, zguduit, în seria de salve, aplecat, parcă împușcat, deasupra mânerului ușii. Încercă pași mari, împiedicați spre fereastră. Se sprijini de fotoliul femeii, pipăi marginile de lemn, pervazul, închizătorul ferestrei, toate erau la locul lor... totuși strănuta, parcă și cu plăcere
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
șansă de-a deveni, de-a se exprima, de-a fi... treceau pe lângă tarabele înguste din piață, la un pas unul de altul, uitaseră de femeia despre care vorbeau. Fata în față, cu mersul abrupt, voinicul în dreapta, încordat. Genunchi sticlos, zvâcnind ritmic : pelerina se despica, roșie, peste piciorul lung, tocul fulgera caldarâmul, trupul tresărea, lovit de fiecare dată de șocul și sunetul atingerii. Bărbatul șchiopăta discret și păstra pasul lent, dar distanța rămânea aceeași, ca și cum alerta fragilei făpturi din stânga nu parvenea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
strecurând pe sub lunå un glas de tenor mut dirijându-și octavele printre ziduri În dosul pleoapelor amintirile au riduri și suspinele bat în ferestre Iar noaptea se copilårește cu visul de-a baba-oarba printre stele Învinsul ca peștele cåtre nadå zvâcnind solz argintiu de mistere
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1635]
-
sângele i se amestecau Într-o spumă negricioasă. - Buze, mai strigă o dată cel de lângă mine. Dacă tot e să mor, barem să Împart și eu niște lovituri, mi-am zis și, pentru că la ucis mă pricepeam cel mai bine, am zvâcnit Într-o parte și mi-am repezit căpățâna În pieptul celui care mă lovise. Am dat să-l mai izbesc o dată dar, bulumacul prins de picioare mă țintuia În loc. Era ditamai lemnul, mare și greu, dar dacă mă rostogoleam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ierburile de leac. Ne apucarăm să le mestecăm Îndelung. Sărate și amare deopotrivă, ne Încălziră și ne dădură puteri. Ca și dimineață, ne făcură să ne simțim cu burțile pline, gata-gata să dăm pe afară parcă. Capul prinse să-mi zvâcnească ușor, de parcă Tatăl mă Încerca cu un Început de boală, dar așa făceau toate ierburile de leac. - În curând o să-i vedem și pe cei aduși de Vinas, zise Runa deodată, arătându-ne malurile ce se apropiau, gâtuind apa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
inimii. Dar tu! Liber, tînăr și hoinar, cu o lume Întreagă de explorat... Duci o viață minunată! Pentru numele lui Dumnezeu, ce-și mai poate dori un om? Și atunci, ce poți să-i mai spui? O clipă sîngele Îți zvîcnește În tîmple, o replică iute, amară și tăioasă Îți vine pe buze și simți că ai putea să-i spui o mulțime de lucruri. Ai putea să-i spui, și fără prea multă delicatețe și menajamente, că sînt al naibii de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lui căprui închis, ochi de cerb, se încețoșară ușor. I se spusese că era ultima fotografie a lui Leonard, făcută cu patru ani în urmă. De fiecare dată când își încrucișa privirea cu cea a omului de pe poliță, ceva îi zvâcnea în stomac - avea senzația că îl cunoscuse cândva, poate într-o altă viață. L X A doua zi am plecat din Herăstrău direct la liceu. Era prima probă a bacalaureatului. Am ajuns la 9. In jur de 10 a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
hai! Io mi-s moț, mă! Valerică: — Și vrai, bre, vrai o suticî, spune? În tot acest timp, ca o populație microbiană ce pulsează pe o lamă de microscop, cele câteva zeci de corpuri umane aflate pe ring au tot zvâcnit În ritm și În contra-ritm cu melodia din repertoriul internațional cântată de Johny Titilică. Pe ultimele acorduri ale șlagărului internațional, Zare a luat de pe una din mese un pahar elegant din sticlă subțire și cu picior Înalt. I l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
vătuite, privirea-și păstrează fixitatea, buzele, limba, gâtlejul Încă nu se desparte de izvor. Mirosul ciochinilor zumzăitori, culoarea lor albă (Înalțată spre mai pur de vecinătatea fragmentară a verdelui), gustul mierii capătă dăinuire. Ecranul se luptă cu toate acestea, palpită, zvâcnește, transformă semiântunericul Într-o fosforescență violetă. Camera se populează treptat, este duminică 8 mai ’77 și sunt mai multe meciuri de văzut. Zgomotul zarurilor În cutia de table, clinchet de pahare, un vin roșu bine păstrat peste iarnă. Așteptare. Ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
prima dată. Sub cerul de un albastru palid imposibil, o groază de oameni făceau plajă la ora prânzului, supunându-se arșiței sale nemiloase; ici și colo, articole de îmbrăcăminte în culori primare țipătoare le ocroteau trupurile înroșite, în timp ce capetele le zvâcneau arse de soare, în ritmul asurzitor al difuzoarelor de ghetou și al aparatelor stereo personale. (Era un vacarm de muzici amestecate.) Pubelele dădeau pe-afară sticle, doze de băuturi și ambalaje de sandvicuri. Părea o atmosferă de sărbătoare, cu ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bine... Umflătura din pantalonii negri mulați n-o lăsau să se îndoiască de excitația lui intențiile lui înzestrarea lui strategia lui natura înzestrării lui amploarea virilității lui întinderea acesteia amploarea virilității lui maxime, zvâcninde amploarea maximă a membrului său fierbinte, zvâcnind Trebuia să recunosc că nu ajungeam nicăieri în felul acesta. Și pe lângă asta, puteam oricând să revin ulterior dacă voiam să adaug detalii descriptive de mare finețe. Dacă nu intram în miezul problemei, elanul se va duce curând. Îi smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui de bronz... Și un fior de plăcere îi trece domnișoarei din închipuire în organele interne, iar de acolo șerpuiește în jos, lunecând în marele bazin unde fluviul Orinoco își revarsă coama de ape verzi, întâlnind oceanul. Domnișoara Carbon tresare, zvâcnind din apa băii. Doamne Maica Domnului! E sâmbătă! E parastasul bunicii, la Cislău! Iar ea era cât p-aci să se înece în propria cadă, colac peste pupăză! Iese repede din apa băii încercând să nu privească deprimanta vopsea gălbuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se gândise la ce se-ntâmplă cu leul În timp ce cobora din mașină. Știa doar că-i tremură mâinile și, pe măsură ce se Îndepărta, Îi venea tot mai greu, aproape imposibil, să-și miște picioarele. Coapsele Îi erau țepene, dar mușchii Îi zvâcneau. Și-a potrivit carabina, a țintit Înspre locul În care capul leului se lega de spate și trase. Și nu se-ntâmplă nimic, deși apăsă pe trăgaci până crezu c-o să-și rupă degetul. Își dădu seama că n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vântului. Se uită la băiat și văzu că și acesta era Înspăimântat. La vreo treișcinci de metri, Între ierburi, marele leu zăcea lipit de pământ. Își ținea urechile ciulite, stătea nemișcat și numai coada lungă, terminată-ntrun smoc de păr negru, zvâcnea ușor În sus și-n jos. Se pusese la pândă de cum ajunsese la adăpost, dar rana din stomac Îi făcea greață, iar cea din plămâni Îi slăbea puterile și cu fiecare respirație gura i se umplea de o spumă roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
după ce nu se mai gândise la povestea cu leul, se trezi și adormi din nou, pentru a se trezi Înspăimântat dintr-un coșmar În care capul Însângerat al leului se afla deasupra sa, și, trăgând cu urechea În timp ce inima-i zvâcnea În piept, Își dădu seama că soția sa nu se află În celălalt pat de campanie din cort. Rămase treaz, conștient de această absență, timp de două ore. La capătul acestui interval, soția lui se reîntoarse În cort, ridică plasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de porc, injectați. Wilson, care era În față, Îngenunche și trase, iar Macomber trase și el, zgomotul carabinei sale fiind acoperit de bubuitul armei lui Wilson, și văzu cum din umflătura oaselor sar țăndări ca din țiglă și capul bivolului zvâcni, apoi mai trase din nou Înspre nările larg deschise și capul bivolului fu smucit din nou și dintre oase săriră iar țăndări, și apoi nu-l mai văzu pe Wilson - ochind atent, trase din nou, cu masa enormă a bivolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la start. Mai ales la San Siro, unde era terenul mare și verde, cu munții profilați departe-n zare, cu macaronarul gras care dădea startul cu un bici lung și cu jocheii care se agitau nerăbdători de colo-colo; apoi bariera zvâcnea Într-o parte și porneau toți la grămadă și apoi Începeau să se Înșire. Știți cum e să vezi o grămadă care se pune-n mișcare. Dacă ești sus În tribună, cu un binoclu, Îi vezi doar cum se reped
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
apă de pe pod. Era o zi călduroasă. Un pescăruș albastru zbură pe deasupra apei. Trecuse mult de când Nick nu mai văzuse păstrăvi Într-un râu. Îl făceau să se simtă foarte liniștit. În timp ce umbra pescărușului trecea pe deasupra apei, un păstrăv mare zvâcni În sus, umbra sa trasând un unghi larg, și apoi, când sparse suprafața apei lucind În soare, Își pierdu umbra, iar când pică Înapoi În apă ea păru să plutească În continuare adusă de curent, fără a opune rezistență, până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
legănă cu taurul, ridicând capa până se desfășura unduitoare-n Întregime, Întorcându-l pe taur de fiecare dată și făcându-l să atace din nou. Apoi, după a al cincelea dans, Își ținu capa În dreptul șoldului și pivotă, așa Încât capa zvâcni În exterior ca fusta unei dansatoare și-l făcu pe taur să se-nvârtă În jurul lui, Înconjurându-l ca o curea. Apoi păși Într-o parte, lăsându-l pe taur În fața lui Zurito, care stătea pe calul său alb; Zurito Înaintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Billy... — Billy nu deranj. Billy fratele meu. Și apoi, după aia, stăteau toți trei și pândeau o veveriță neagră, pe care n-o puteau vedea pentru că se ascunsese pe crengile de sus, și ei o așteptau să chițăie, pentru că atunci zvâcnea involuntar din coadă, și unde vedea Nick ceva mișcare, acolo trăgea. Taică-su Îi dăduse doar trei cartușe pentru toată ziua și avea o pușcă de douăzeci cu o singură țeavă, foarte lungă. — Nenorocita dracu’, deloc nu vrea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din dotare. Până și cu două mitraliere montate pe mașini. Din câteva salturi, grupul lui Urecheatu a fost aproape de cel al sublocotenentului. Plecați! Rămânem noi! - a strigat Urecheatu. Cicoare și ai lui au pornit înapoi, în salturi scurte. Toaibă tocmai zvâcnise într-un nou salt, când a simțit o lovitură în pulpa piciorului stâng. „Ce-i asta?” - s-a întrebat, ducând mâna la locul lovit. Și-a retras-o îndată însă, odată cu întrebarea: „De ce este ud pantalonul?” A încercat un nou
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din ce în ce mai mult... Calul nu mai are unde să alerge... Cuprins de groază, se ridică în două picioare nechezând și sforăind cumplit!... Se zbate ca în fața unei fiare. Lanțul nu cedează! Dedodată se încordează ca un arc și cu toată puterea zvâcnește înainte... Căpăstrul îi zdrobește carnea de pe bot. O pocnitură scurtă și... se rostogolește în afara cercului de foc... se ridică fulgerător și țâșnește ca nebun galopând în neștire... Cu sângele șiroind din rana largă făcută de căpăstru pe bot aleargă... aleargă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
o zi, două. - Nous sommes foutus! șuieră printre dinți Darie. Foutus pour l'éternité! Încercă să adoarmă din nou, dar arșița i se părea mai înăbușitoare ca altădată, și oricum ar fi încercat să se așeze între porumbi, brațul rănit zvâcnea, parcă tot mai plin de sânge, și auzea sângele zvâcnind în tâmple, bătîndu-i să se spargă în urechi. Ceilalți adormiseră, cu batista pe față, cu mâna pe carabină, dar se trezeau pe rând, la răstimpuri scurte, și-l cercetau cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Foutus pour l'éternité! Încercă să adoarmă din nou, dar arșița i se părea mai înăbușitoare ca altădată, și oricum ar fi încercat să se așeze între porumbi, brațul rănit zvâcnea, parcă tot mai plin de sânge, și auzea sângele zvâcnind în tâmple, bătîndu-i să se spargă în urechi. Ceilalți adormiseră, cu batista pe față, cu mâna pe carabină, dar se trezeau pe rând, la răstimpuri scurte, și-l cercetau cu privirile, câteva clipe. Târziu, după apusul soarelui, Darie își dădu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mișcare, dar dacă frîna puteam să trag cu bazooka nemțească. Autoblindatul se apropie foarte rapid și de-acum puteam distinge și mai clar chipurile ocupanților. Se uitau cu toții În lungul drumului. Claude și Onie se albiseră și lui Red Îi zvîcneau mușchii feței. Eu, ca Întotdeauna, mă simțeam golit pe dinăuntru. Apoi cineva din blindat văzu urmele de sînge, Volkswagen-ul din șanț și cadavrele. Începură să strige În germană, iar șoferul și ofițerul de lîngă el trebuie să fi văzut minele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]