1,209 matches
-
șoptește el cu tristețe privind lung la Maria pe ai cărei obraji se preling lacrimi mute. Trebuia să ți-o spun... Și, de ți-am greșit, te rog să mă ierți. Altfel... altfel n-am putut face. Dacă turcii... Maria zvâcnește capul, își șterge brutal lacrimile cu palmele, aproape pălmuindu-se, cu trufie imperială, rece, ascuțită ca lama unei săbii. În privința iertării, mai am puțin și te-am iertat de șaptezeci și șapte de ori câte șapte! Cât despre "ajutor", spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se strecoară Voichița. E udă leoarcă, cu rochița lipită de trup, cu margarete și funigei în păr, cu coroniță și brâu împletit din flori de câmp. Calcă cu pași ușori pe lespezi și din părul ei zălud picură, picură... Ștefan zvâcnește. Se luminează și spune cu bucurie: Voichiță!... O privește, fermecat, cum stă udă, slăbuță, stingheră, ca o pisicuță uitată în ploaie. Voichița, de emoție, gâfâie ușor, cu buzele întredeschise. Ștefan îi îndepărtează o șuviță lipită pe frunte. Voichița zâmbește, face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pletele zălude lipite pe obraz, cu veșmintele pătrunse de apă, dârdâind, aplecat peste grumazul calului, îndemna în galop spre Suceava: "Acasă, unde-i mai bine..." "Acasă... Unde-i mai bine ca acasă?" Ștefan își ascultă gândul, lăsând piciorul stâng ce zvâcnea să atârne liber pe lângă șa; laba i se umflase de nici nu mai încăpea în scară. Trecură prin vad Suceava ce se umflase de venea tulbure, mânioasă, până la burta calului. Un fulger scăpără despicând cerul, trăsnind undeva pe culmea dealului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se trântește în pat cu fața la perete, înăbușindu-și hohotul în perne. Nu-i auzi pașii și tresări atunci când palmele lui o mângâiau ușor, alunecând de pe cap peste umerii ce se zbuciumau, peste spatele încovoiat, peste picioarele strânse sub ea... Maria zvâcni, îl îmbrățișă cu disperare, se lipi de el cu tot trupul, cu tot sufletul, cu tot dorul îndelung adunat în ea. Mi-a fost dor de tine, Maria, îi șoptește Ștefan înlănțuind-o cu brațele ca și cum ar fi voit s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
colivă, ulcele înflorate, o ploscă, lumânări, toate cele rânduite după datină pentru pomenirea morților. Tăcerea adâncă e tulburată numai de sfârâitul lumânărilor ce ard picurând. Alexandru intră pășind ușor să nu-i tulbure ruga. Simțind suflare omenească în spate, Ștefan zvâcnește fulgerător cu mâna pe plăselele pumnalului. Alexandru tresare și dă un pas înapoi. Tu, Alexandre? murmură Ștefan stingherit, ridicându-se. Desigur, s-au uscat de mult florile pe morminte, îi reproșează el și Alexandru bolborosește ceva și pune capul în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cam hâit: "Nebunul de Ștefan?!" Hai că mi-a plăcut! A dat Domnul s-ajung și pe post de momeală turcească!... Tot neguțătorul mi-a șoptit că Senatul venețian umblă să încheie o pace secretă cu Mahomed. "O pace secretă?!" zvâcnește Ștefan lovit. Încă un pumnal împlântat în spatele Moldovei! Halal cruciați! Ștefan, furios, se vântură de la un capăt la altul al spătăriei. Boierii tac mâlc. Anafura cui... mormăie Mihail și se pleznește cu palma peste gură, dar nu se poate ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-ne Doamne... bolborosește un tânăr cu ochii albaștri. Ceee?!?! sare Ștefan ca ars, uluit de ce auzise, dar nu pricepea. Slo.. slo... slobozenie, mormăie voci înăbușite în căciulă. Să vă slobozesc?!?! De la oaste?!?!... strigă Ștefan, vânăt, cu fălcile încleștate de îi zvâcnea sângele în creieri. Ta... tarii!... Tatarii, Doamne!... Tatarii!... se vaicăre ei prinzând limbă. Ne ucid pruncii, Măria ta! glăsuiește careva din mulțime, cu glasul înecat în lacrimi. Ne batjocoresc, ne pângăresc muierile!... Le... le duc în robie!... Ne pun foc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ta! glăsuiește careva din mulțime, cu glasul înecat în lacrimi. Ne batjocoresc, ne pângăresc muierile!... Le... le duc în robie!... Ne pun foc!... Și... și nimeni nu-i apără!... Nimeni!... Ștefan fierbe, îl sufocă mânia, își aude inima ce-i zvâcnește în urechi... Se sprijină de țeava tunului: Și țara?!?! strigă el. Moldova?!?! Pe ea cine o apără?!?! Cine?!?!... Șendrea pune mâna pe spadă, amenințător: Aiasta-i răzvrătire!! Ștefan, ca pământul, scăldat în sudori reci, răsuflă greu, își mușcă buza, își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
buzele, o lacrimă se sparge în colțul ochilor și mută se rostogolește pe obraz... Un zâmbet trist îi luminează chipul: Pentru o altă "Cale Albă"... rostește ridicând paharul și îl duce la buze. Nuuuu!!! țâșnește țipătul îngrozit al Voichiței. Ștefan zvâcnește, se întoarce: Maria!!! Nuuu!!!... Maria a încremenit cu paharul la buze. Nu, Maria!... o imploră Ștefan. Te rog!... Nu!... și se apropie de ea, încet, ochi în ochi, cu mâna întinsă, tremurândă. Te rog... Maria fascinată, încremenită cu paharul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Un câne flămând rătăcește căutând dosurile bucătăriilor și unghiurile unde se scutură gunoaiele. La un semnal, toți se ridică și-l împresoară din toate părțile. O clipă, animalul se oprește înghețat, sângele-i dă năvală la inimă, care-ncepe să zvâcnească de coaste... E pierdut!... Părul i se zbârlește pe coamă. Un fior îl fulgeră de-a lungul prin șira spinării și-i încovrigă coada de-a-ndăratele până-i înfige vârful în pântece... Ochii tulburi caută încotrova un punct de scăpare, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în timp. „Doamne al puterilor fii cu noi, că pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem”. Târziu, spre ziuă, m-a cuprins frigul de nu-mi putea stăpîni dinții. Eram obosit de drum și flămând. Îmi simțeam inima zvâcnind forțat. M-a cuprins deznădejdea. M-am gândit că s-ar putea să mi se facă rău. Am scris atunci, la lumina lunii, pe o foaie de carnețel, cea ce alăturez aici. M-am strâns ghem și m-am culcat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
vindecă magic: Vezi, mamă, ce mă doare! și pieptul mi se bate, Mulțimi de vinețele pe sân mi se ivesc; Un foc se-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate, Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc! Ah! inima-mi zvîcnește!... și zboară de la mine! Îmi cere... nu-ș' ce-mi cere! și nu știu ce i-aș da: Și cald și rece, uite, că-mi furnică prin vine; În brațe n-am nimica și parcă am ceva. Evenimentul supranatural este salutat printr-o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
când dă aurul în pârg, când în cel dintâi ciorchine trup și suflet îți cuminici... Cum v-ar mai lătra în gară, Floarea,-ntr-una din duminici!... Mai întîi, din timp m-aș duce să pândesc de la canton, și s-adăst, zvâcnind, semnalul cantonierului Anton!... Și când trenu-ar trece buzna și ați fi la geam, din piept mi-aș învîrteji un chiot: "Ura, fraților, v-aștept". ...Și, despriponind pe Roibu, - închingîndu-i zdravăn șaua, - aș sări pe el și-n goană aș scurta
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
în timp. „Doamne al puterilor fii cu noi, că pe altul afară de Tine, ajutor întru necazuri, nu avem”. Târziu, spre ziuă, m-a cuprins frigul de nu-mi putea stăpîni dinții. Eram obosit de drum și flămând. îmi simțeam inima zvâcnind forțat. M-a cuprins deznădejdea. M-am gândit că s-ar putea să mi se facă rău. Am scris atunci, la lumina lunii, pe o foaie de carnețel, cea ce alăturez aici. M-am strâns ghem și m-am culcat
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
inhibițiilor (de care aș vrea să uit) și să mă scoți la larg, unde, cred, m-aș simți mai dezinvolt și mai sigur. Azi îmi imaginez libertatea nu ca pe o bibliotecă, ci ca pe un imens platou nelucrat. Îmi zvîcnesc brațele la gîndul că-mi vei îngădui să intru în posesia lui. După ce s-a terminat slujba la biserică, „Bunicul” a urcat în bloc, la noi. L-am întrebat cum și-a petrecut noaptea de revelion, știind că „Bunica” e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întâlnind câte un trecător grăbit în drumul meu. Seara molcomă de vară nu atrăsese pe nimeni, plimbăreții de altădată dispăruseră nu se știe unde și ceea ce domnea în atmosfera apăsată și apăsătoare a acestei artere, în care pulsul nu mai zvâcnea, era ca să folosesc o expresie biblică urâciunea pustiirii. Nimic nu putea să exprime mai din plin urâtul de care suferă bucureștenii în această vară a anului 1985 decât pustiul acesta, vidul acesta tulburător, deșertul din inima țării. Și totuși, tăcute
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai spus asta! Mi-e frică să nu-i pierd. Țin foarte mult la ei. — Aha! Fata își atârnase lucrurile la uscat în baie: fusta, bluza, sutienul, chiloții. Toate erau roz. Singurele obiecte ce mi se ofereau privirilor. Tâmplele îmi zvâcneau de durere. Nu mi-a plăcut niciodată să văd chiloți și ciorapi în baie. N-aș putea spune că mă deranjează, dar pur și simplu nu-mi face plăcere. Mi-am șamponat părul, m-am spălat repede, m-am bărbierit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
I. Munteanu-Mio, apoi cu Gallia Tudor - a fost director și redactor, ori „Someșul” (Dej), la care din octombrie 1926 până în aprilie 1927 lucrează ca prim-redactor. În afară de proză, mai semnează cronici dramatice, recenzii încă stângace și alte consemnări în care zvâcnește nervul de pamfletar. Punând piciorul în capitală, cu gând s-o cucerească, îndârjitul Constantin Mătușa se metamorfozează (preluând sugestia lui I. Valerian) în Mircea Damian și accede numaidecât în coloanele diferitelor publicații: „Universul literar”, „Universul”, „Viața literară”, „Bilete de papagal
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
până și înțelesurile. Scrupulul drastic al conciziei, hiperluciditatea, euforia subtilei melodicități a unor sonuri conduc la un asemenea rezultat și în poeziile în vers alb (Poezii în vers alb, 1983). Un ton neașteptat de aspru, răbufnind în sarcasme și blesteme, zvâcnește în Balade și strofe răzlețe (1943). Cu toată jalea pe care o lasă în urmă, războiul, „stihie” devastatoare, insuflă bucovineanului podidit de patriotice simțiri impulsuri de energie combativă. O antologie din versurile lui C., Scrieri lirice, s-a editat în
CHELARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286187_a_287516]
-
dimpotrivă, își schimbă poezia așa cum își schimbă pieile un șarpe, rămânând, cu fiecare etapă, același și totuși altul, un altul, și totuși același. A treia fațetă a acestui extraordinar fenomen liric fiind reprezentată de felul întotdeauna neașteptat, insolit în care zvâcnesc versurile argheziene. Dacă scriitorul e poematic în romane, creînd tablouri memorabile ce se înșiră numai formal pe un fir al intrigii, el este, așa zicând, prozastic și adesea prozaic în lirică. Folosind materialele cele mai umile, reușește să atingă sunetul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
citat sfîrșitul unei legende despre cum dispare-apare ceva, al unui ,dosar" despre o luptă la fel de crîncenă ca acele de pomină cîrteli din neamurile, învrăjbite, de uriași. În urma ei, ca-ntr-o prea cunoscută ,poveste", o galaxie tînără se rotea acum, zvîcnind și plutind, pe locul celei vechi. Nu e, deloc, singura trimitere ,stilistică" într-un roman crescut din zoologie și intertext. Spun zoologie convinsă fiind că n-are cum fi vorba de animale, ci de figurine dintr-un soi de ojă
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
minimă basculare pot schimba, pot răsturna dintr-o dată situația. În absența pericolului unei catastrofe nu se ivește nici elementul anecdotic, nici gluma... Revenind la colaje, aceste conținuturi sunt ambalate într-o anumită "tonalitate", rima are voie să se legene, să zvîcnească din șold, făcînd ca dintr-o dată totul să pară foarte ușor; dar densitatea se află la mijloc și astfel se creează o tensiune care-mi oferă plăcerea de a "lucra". Mă captivează în această activitate contrastul, permanenta oscilație, acel du
Herta Müller by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13697_a_15022]
-
ci moralitatea renunțării, precum o cenușă fierbinte din care poate reînvia dăruirea: "Îmi strîng capul în mîini -/ printre degete-mi curg/ cîteva foste trăsături ale chipului:/ cîțiva munți s-au prăbușit/ cîteva mări au secat/ și toată această hartă răvășită/ zvîcnește în palmele mele/ ca o cenușă fierbinte.// În rest - nimic deosebit./ Cu puțină îndemînare/ lăcuită cu finețe, harta asta/ mai poate fi luată în seamă/ o vreme. Eldorado!" (Restaurări). Din punct de vedere vizionar, instrumentul antiutopiei lui Dorin Tudoran îl
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
opresc la semafor la Dimitrov. În dreptul unui chioșc, un tip strigă către un taximetrist care mănâncă un kebab rezemat pe capotă: „Mulți ai dracului au fost!” Se face verde, intru pe șoseaua Pantelimon și simt cum mâna dreaptă încă îmi zvâcnește. Sunt în sevraj: îmi lipsește sticla de plastic. M-am întors în România în urmă cu un an. Am fost plecat între 2010 și 2012, timp în care, trebuie să recunosc, n-am tânjit prea mult după casă. În momentul
De ce este România altfel (decât în urmă cu câțiva ani)? () [Corola-website/Science/295681_a_297010]
-
iconarul... dacă moluștele nu ar avea rochii scurte nici un pește nu s-ar zvîrcoli pe malul flămînd, nici într-o cască de soldat nu ar mai muri tinerețea dacă patria nu și-ar arăta nudul la început de război... filonul zvîcnind sub magnolii spitalul bisericile temnița - acustice cutii, preludii la Cer. arctice albine patinînd pe coridoare obscure fișe cu patimi, invocații flori, elogii, zei de var decameronul reluat pînă-n zori. hai să mai vedem cît a mai rămas în fiolă doctore
Constantin Hrehor by Cnstantin Hrehor () [Corola-website/Imaginative/10614_a_11939]