1,887 matches
-
ratat, bătrânul Dodge. Tot în 1978 apare filmul Renaldo și Clara, regizat de nimeni altul decât de Bob Dylan. Cântărețul i-a angajat pe Stoppard și pe Allen Ginsberg să îl ajute la scrierea unor scene ale filmului. Ultima piesă pusă în scenă (la New York) a lui Sam Shepard, Ages of the Moon (2010), regizată de Jimmy Fay pentru Atlantic Theater Company, aduce în prim plan două personaje de tipul bătrânului Dodge, dar cu un deceniu mai tinere, doi vechi prieteni aflați la
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și în Casă cu minuni, român de o profundă sensibilitate în rememorarea copilăriei, apărut parțial în „Viața românească” în 1930-1931. Traducerile din literatura universală constituie altă componentă a preocupărilor lui V. În stagiunea 1931-1932 a Teatrului Național bucureștean i se pune în scenă o versiune după Comedia încurcăturilor de Shakespeare. S-au păstrat în manuscris transpuneri din Selma Lagerlöf, Iulia Hașdeu, Goethe, ca și tălmăcirea unei serii de cincisprezece basme din folclorul universal. Notabile sunt anecdotele din ciclul De-ale lui Nastratin (1974
VERBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290487_a_291816]
-
Puntea de fildeș”, „Mișcarea”, „Rampa”, „Vremea”, „Propilee literare”, „Noua revistă română”, „Adevărul ilustrat”, „Adam” ș.a. În 1910, în „Facla” îi apar fragmente din poemul dramatic în versuri „Să nu-ți faci idoli!...” (dedicat actriței Elvira Popescu), editat în 1914 și pus în scenă în 1920 de Compania Excelsior (cu Elvira Popescu, Ion Manolescu și Geoge Storin), mai târziu și ecranizat. Alt poem, tragicomic, tot în versuri, Apollonius din Tyane, s-a reprezentat și tipărit în 1932. În anul următor i-a apărut piesa
VEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
rezistă, însă în cele din urmă se lasă înduplecat de Chimena, care îi declară public iubire, apoi dansează frenetic, înnebunind mulțimea. Totuși, Apollonius o lasă pe Chimena să plece cu ultimul ei iubit. „Farsă în veșmânt antic”, Apollonius din Tyane, pusă în scenă la Teatrul Național din București de Paul Gusty, a fost interpretată de Ion Manolescu, Marietta Anca, I. Pop-Marțian, Ion Finteșteanu, N. Bălțățeanu, Maria Ventura ș.a. Ultima piesă a lui V., comedia Delfinii din Vaikiki, a cărei acțiune se petrece în
VEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
Sorana de I. Al. Brătescu-Voinești și Patima roșie de Mihail Sorbul. În mod similar, D. Teleor semnează un interesant și vivace excurs în serial, Din istoricul revistelor teatrale de la noi, începând cu Apele de la Văcărești, prima revistă satirică, scrisă și pusă în scenă de Matei Millo în 1873 la sala Bossel din București. Interesul V.a. pentru tradiția scenei naționale e evident și prin reconsiderarea altei pagini de istorie, ca într-un articol despre o reprezentație teatrală de la 1837 ținută la lumina lumânărilor
VIAŢA ARTISTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290516_a_291845]
-
viața marinarilor de cursă lungă, dramaturgia lui are ca loc de acțiune satul oltenesc. E un teatru „bazat pe structurile farsei și ale snoavei” (Marian Popa), un teatru cvasipopular, fără pretenții. Punctul forte constă în autenticitatea limbajului personajelor. Comedia Îndrăzneala, pusă în scenă de Mihai Dimiu la Teatrul Regional București, înfățișează, ca și alte piese, conflictul dintre tineretul unui sat, entuziast, deschis la noutățile tehnicii în agricultură, și generația vârstnică, mai conservatoare. Comicul este încă dirijat de convențiile teatrului proletcultist, iar tipologiile, în ciuda
VLAD-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
apar mostre de umor oltenesc, unele amintind izbitor de replici moromețiene. În Cain și Abel, jucată în 1967, apoi în 1972 cu titlul Moștenitorul păcălit, biblicul litigiu fratern este transferat în Oltenia postbelică. Comedia Cu oltencele nu-i de glumit (pusă în scenă în 1972) demontează mecanismul psihologic rural aflat în fața conflictului între sexe. Alegerea unei tinere femei ca primar declanșează printre bărbați și femei opinii contradictorii cu privire la viitorul comunei. Tensiunea se transferă chiar și în familie, bărbatul primăriței devenind reticent și suspicios
VLAD-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
vremuri - cărți, piese de teatru, cântece - sunt mijlocul perfect prin care poate împărtăși unui grup cât mai mare de supuși opiniile sale, fără a mai trece prin cenzura bisericii. Reprezentațiile teatrale de la curte, de un fast impresionant pentru societatea engleză, puse în scenă după tiparele barocului, urmau ad literam indicațiile regelui și ale reginei. Desigur exista și o motivație psihologică: aceea de a-și impresiona curtenii și nobilii parlamentului prin măreția demersului artistic și prin plasarea figurii regelui în centrul atenției. Un punct
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Weissberg, de la "Variety" (EZ, 05.III.2008). Putem compara (3) cu (6), cele două texte având o încărcătură semantică similară (reprezintă, de altfel, amândouă, răspunsuri la aceeași întrebare, din aceeași anchetă), dar o retorică diferită (în (3), coordonat disjunctiv, se "pune în scenă" o alegere aleatorie, în care e antrenat și destinatarul: "Pe oricine ai alege din listă, e valabilă aceeași observație" - în timp ce în (6), coordonat copulativ, informația este prezentată neutral, din punctul de vedere strict al emițătorului, destinatarului revenindu-i simplul rol
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
sumă de condiții conduce (pe baza imperativelor relevanței și ale economiei expresive) la sugestia (de tipul "implicatură generalizată"19) unei expectații de restricționare a condițiilor în care conținutul propozițional al regentei se actualizează, expectație contrazisă de aserțiune. Enunțului i se "pune în scenă" astfel un cadru "conflictual", prin postularea implicită a unor așteptări fictive din partea alocutorului, așteptări care să poată fi contrariate. Or, expresiile CI de care ne-am ocupat sunt promovate în discursul public, în special cel mediatic, care-și asigură audiența
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
actelor sociale, în măsura în care este mijlocul prin intermediul căruia actorii sociali se influențează reciproc sau prin care acționează unul asupra celuilalt, transformând atât universul psiho-comportamental al celuilalt, cât și realitatea socială și naturală. Inițiatorul teoriei actelor de limbaj - Austin - este cel care pune în scenă ideea că limbajul nu are în principal o funcție descriptivă, ci una acțională, performativă. Rolul fundamental descriptiv sau referențial al limbajului, Austin îl numește „iluzie descriptivă”. Prin exprimările noastre concrete sau actele noastre de limbaj noi îndeplinim cel puțin unul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de enunțuri bine formate sau conexate, coezive, coerente din punct de vedere sintactic. Analiza consistenței unei secvențe discursive ne ajută să vedem dacă aceasta stă în picioare din punctul de vedere al valorilor de adevăr. Astfel, dacă o intervenție discursivă pune în scenă două enunțuri contradictorii (fie explicit, fie implicit sub forma presupozițiilor sau deducțiilor), atunci, conform definiției principiului noncontradicției conjugată cu cea a conjuncției logice, întreaga intervenție discursivă este contradictorie și chiar falsă; principiul noncontradicției specificând că este imposibil A și non
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
simple speculații lingvistice ce creează iluzia de adevăr. 3.1. Sens și referință După cum am constatat, triunghiul semantic al lui Ogden și Richards relevă strânsa legătură dintre limbaj, gândire și stările lumii reale. Atunci când într-o situație de comunicare, interlocutorii pun în scenă o intervenție discursivă, ei își exprimă, în primul rând, stările lor mentale, gândurile sau conținuturile gândirii lor, și doar prin intermediul acestora exprimă sau reprezintă și stările lumii exterioare. Cum va spune Ricoeur, limbajul “e ceva prin care, cu ajutorul căruia, noi
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
seama de subiectivitatea și imprevizibilul argumentării, acestea implicând imposibilitatea stabilirii unei căi standard de a impune aceeași opinie la mai mulți interlocutori. Eficiența unei argumentări în impunerea unei opinii ține de mai mulți factori: personalitatea și competența interlocutorilor, forța argumentelor puse în scenă, modul “fericit” de combinare a acestora, precum și alți factori contextuali. În general, argumentarea este pusă în relație cu demonstrarea, uneori fiind chiar confundate. Demonstrația operând, mai degrabă, cu noțiuni formalizate, desemnează o operație discursivă care stabilește adevărul / falsul unei propoziții
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
în special dimensiunea rațională a interlocutorului. Ea tinde spre extrema raționalității: demonstrația cu idealul de deductibilitate, însă fiind sortită domeniului verosimilului și probabilului nu-și poate depăși condiția, depășire care de fapt ar anula-o devenind demonstrație. Argumentele și operațiile puse în scenă de convingere sunt mai degrabă constrângătoare decât seducătoare, totuși ea va purta mai degrabă marca “fuzzy”, destinul fiindu-i opinabilul. În actul convingerii, chiar dacă se are în vedere un rezultat, accentul cade pe legitimitatea modului în care e justificat acel
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
neînsemnând doar răgazul unei rapide preumblări, în drum spre casa părinților, prin așezarea în care s-a născut Alecsandri, ci o ședere mai îndelungată, prilejuită de premiera absolută a piesei „Porni Luceafărul...“. Înainte de a intra în geneza acestui poem dramatic, pus în scenă de actorii Teatrului „Bacovia“, aș dori să aflu ce v-a determinat să treceți, după 13 volume de poezie, la teatru? N-aș vrea să înțelegeți că e o trădare a poeziei. Ca orice om ce simte însă nevoia unei
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
decorul lui George Doroșenco au creat o iluzie scenică și montare bine structurată regizoral, iar actorii au fost puși în valoare. La Târgu Mureș, pe scena Teatrului Național, această piesă s-a jucat cu titlul Victima fericită și a fost pusă în scenă de Dan Alecsandrescu, regizor care a realizat pe scena băcăuană spectacole de referință, și în care au jucat Mihaela Rădescu, rolul principal, Dan Glasu, Gingulescu... Oricum, a fost un spectacol și o distribuție care mi-au relevat disponibilitățile textului. Piesele
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
actuală nu prea sunt jucați dramaturgii români. Nu m-a afectat cu nimic, pentru că jucândumi-se piesele la Radio și la Televiziune am avut sentimentul căsunt mai bine cunoscut. Țin minte că atunci când s-a jucat la Televiziune Drumul spre Everest, pusă în scenă cu actrițe de la Bârlad, unde a avut loc premiera inițială, a fost poate unul dintre cele mai mari succese. Eram oprit pe stradă de diverse doamne, de diverse femei, care credeau că eu cunosc povestea vieții. Adică lumea se regăsea
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
neînsemnând doar răgazul unei rapide preumblări, în drum spre casa părinților, prin așezarea în care s-a născut Alecsandri, ci o ședere mai îndelungată, prilejuită de premiera absolută a piesei „Porni Luceafărul...“. Înainte de a intra în geneza acestui poem dramatic, pus în scenă de actorii Teatrului „Bacovia“, aș dori să aflu ce v-a determinat să treceți, după 13 volume de poezie, la teatru? N-aș vrea să înțelegeți că e o trădare a poeziei. Ca orice om ce simte însă nevoia unei
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
decorul lui George Doroșenco au creat o iluzie scenică și montare bine structurată regizoral, iar actorii au fost puși în valoare. La Târgu Mureș, pe scena Teatrului Național, această piesă s-a jucat cu titlul Victima fericită și a fost pusă în scenă de Dan Alecsandrescu, regizor care a realizat pe scena băcăuană spectacole de referință, și în care au jucat Mihaela Rădescu, rolul principal, Dan Glasu, Gingulescu... Oricum, a fost un spectacol și o distribuție care mi-au relevat disponibilitățile textului. Piesele
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
actuală nu prea sunt jucați dramaturgii români. Nu m-a afectat cu nimic, pentru că jucândumi-se piesele la Radio și la Televiziune am avut sentimentul căsunt mai bine cunoscut. Țin minte că atunci când s-a jucat la Televiziune Drumul spre Everest, pusă în scenă cu actrițe de la Bârlad, unde a avut loc premiera inițială, a fost poate unul dintre cele mai mari succese. Eram oprit pe stradă de diverse doamne, de diverse femei, care credeau că eu cunosc povestea vieții. Adică lumea se regăsea
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
teză afirmă faptul că numai autorul își poate ilustra cartea, cel mai aproape de această artă totală fiind William Blake: William Blake ar fi cel mai aproape de o artă totală, valabilă, atunci când realizează imaginile propriilor sale poeme, ca și Wagner când pune în scenă un text muzical pe care l-a creat personal în întregime 20. A doua afirmație importantă rezidă în observația că un text nu se poate ilustra decât accidental, dar poate să comenteze un calup de imagini și că în această
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
descriere sau referință ekphrastică, rămâne măsura culturii unui scriitor, dar, deopotrivă și proba lecturii pentru cititor. Referințele ekphrastice fac din autorul celor două romane un artist al bricolajului cultural. Constantin Țoiu, ca autor ekphrastic, este un maestru de lumini ce pune în scenă personaje și întâmplări, decupându-le din scenografia unor opere de artă celebre. Inserția ekphrastică individualizează din subterana romanelor un impuls artistic care pune experiența culturii în centrul experimentului literar. Pentru Constantin Țoiu, ca și pentru unul din personajele tabletelor sale
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
aici vorbind de o păpușă de tip mupetz. confecționate din peturi, hârtie igienică, aracet, var lavabil, acuarelă, lână, materiale textile, lemn,vată și sârmă. Valoarea unei astfel de păpuși este de 20-30 Ron. Anul acesta trupa Suflet și mască va pune în scenă trei piese, și anume Justiție și Căldură mare de Ion Luca Caragiale și Portretul colegei de bancă. Trupa "Suflet și mască" are în componență elevi extraordinari,cu entuziasm și multă dăruire,dovadă sunt rezultatele obținute.
Sfera by Mitrea Roxana - Elena, Mihai Loredana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93590]
-
oraș. Indienii Kayapo din Amazonia, în ținută rituală festivă, manifestă la Altamira sau Brasilia împotriva violărilor de teritoriu și își înregistrează video "actualitățile" lor. Rezistența la islam a populației Kalash din Hindoukouch și a dogonilor din Bandiagara este cu grijă pusă în scenă pentru a păstra resursele turistice din aceste regiuni. Departe de a încarna perenizarea unei culturi opace la schimbare, aceste două grupuri stau mărturie numai pentru starea societății respective în momentul observației. Combinată cu alte metode, descrierea etnografică apare ca o
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]