12,690 matches
-
este speriat de Oscar și fuge după ce încercase să-l atace pe Finley. În mod similar, diferite alte rase din Oz sunt prezentate: în afară de Munchkini (singura rasă care este numită în filmul clasic) mai apar Winkie, Quadlingii și locuitorii din Ținutul Păpușilor de Porțelan. Lacrimile Theodorei lasă cicatrici pe fața ei, prefigurând slăbiciunea ei la apă. De asemenea, Glinda spune că ea este Vrăjitoarea din Sud (la fel ca în roman); deși în filmul clasic ea este Vrăjitoarea Bună din Nord
Grozavul și puternicul Oz () [Corola-website/Science/328889_a_330218]
-
al XII-lea, în lucrarea lui Wincenty Kadłubek. Conform unei versiuni populare a povestirii despre dragon acțiunea are loc în Cracovia, de-a lungul conducerii lui Krak, fondatorul legendar al orașului. În fiecare zi dragonul rău distrugea localități din întreg ținutul, omorând oamenii, jefuind casele lor și devorând animalele acestora. În multe versiuni ale istoriei, dragonului îi plăcea cel mai mult să devoreze fetele tinere, și putea fi potolit numai în cazul în care locuitorii orașului lăsau o fată tânără în fața
Dragonul Wawel () [Corola-website/Science/328909_a_330238]
-
mijlociu (cca. 200.000 și 40.000 de ani î.e.n.), fiind primul schelet de copil neanderthalian aproape complet descoperit vreodată. Descoperirile arheologice atestă apariția civilizației în Siria din cele mai vechi timpuri, acest teritoriu făcând parte din Semiluna Fertilă, un ținut care este leagănul agriculturii și al creșterii animalelor din epoca neolitică de acum aproximativ 12 000 de ani. Perioada neolitică se remarcă în Siria prin casele rectangulare ale culturii Mureybet. În perioada neoliticului timpuriu, oamenii foloseau vase din piatră, gips
Istoria Siriei () [Corola-website/Science/328971_a_330300]
-
începând cu anul 1812 în partea estică a Moldovei medievale, a dus ca urmare a politicii de imigrare din guberniile și țările vecine, la schimbări majore în structura per etnii a Basarabiei. Teritorial, imigrația nu a fost uniformă, astfel în ținuturi de nord și de sud ale Basarabiei (de exemplu, Hotin și Akkerman), imigrarea a dus la un număr mai mare de ucraineni față de autohtonii (români) moldoveni, în timp ce în zonele rurale din centru ale guberniei au rămas majoritari (românii) moldovenii. În
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului din 1806-1812, Rusia ca cedare teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Ismail și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău.) Încă
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
1806-1812, Rusia ca cedare teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Ismail și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău.) Încă înainte de 1812, administrația de ocupație rusă a făcut unele aprecieri privind numărul locuitorilor din Principate, inclusiv în zona dintre Prut și Nistru
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
recensământ care ne oferă date mai exacte despre numărul locuitorilor și structura etnică a populației. Recensământul a stabilit numărul total al populației provinciei la cifra de 96.526 familii. Însă nici aceste informații nu sunt complete, fiindcă, așa cum raporta ispravnicul ținutului Orhei, mulți săteni, „văzând această scriere, înspăimântându‐se, au început a fugi de prin sate și a se dosi”. Ținând cont de fenomenele și realitățile demografice din acea perioadă, obținem următoarele date: românii reprezentau peste 76% din totalul populației, în timp ce
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
cont de fenomenele și realitățile demografice din acea perioadă, obținem următoarele date: românii reprezentau peste 76% din totalul populației, în timp ce a doua etnie ca număr, cea ucraineană, constituia 8,7%, iar celelalte șapte naționalități sub 15%. Pe parcursul stăpânirii țariste, populația ținutului a sporit de la circa 493.000 persoane, în 1817, la 2.687.000, în anul 1915. Creșterea s‐a datorat nu atât sporului natural, cât mai ales masivelor colonizări efectuate de administrația țaristă. Pentru intervalul 1837-1857, statisticile oficiale constatau că
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
înainte de încorporarea oficială a provinciei în cadrul imperiului. Amiralul Ciceakov îl informa, în 1812, pe țarul Alexandru I că predecesorul său, generalul Kutuzov, a creat în Basarabia condiții favorabile, ajutând coloniștii „să se așeze ieftin și potrivit cu deprinderile oamenilor din aceste ținuturi”. Totodată, românii care se refugiaseră peste Prut de frica „robiei moscălești”, au început treptat să se întoarcă la vetrele lor după ce autoritățile au promis că vor respecta vechile datini și obiceiuri moldovenești. De asemenea, în ținut au fost atrași nobili
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
deprinderile oamenilor din aceste ținuturi”. Totodată, românii care se refugiaseră peste Prut de frica „robiei moscălești”, au început treptat să se întoarcă la vetrele lor după ce autoritățile au promis că vor respecta vechile datini și obiceiuri moldovenești. De asemenea, în ținut au fost atrași nobili și ofițeri ruși, cărora li s‐au acordat moșii întinse. Astfel, contele Bekendorf și contele Kankrin au primit câte 28 mii desetine de pământ, contele Nesselrode și generalul Sabaneev câte 10 mii desetine etc. În total
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
li s‐au acordat moșii întinse. Astfel, contele Bekendorf și contele Kankrin au primit câte 28 mii desetine de pământ, contele Nesselrode și generalul Sabaneev câte 10 mii desetine etc. În total, nobililor ruși le‐au fost repartizate terenuri în ținuturile Ismail, Bender și Akkerman. Urmărind obiective multiple, autoritățile rusești au stimulat pe parcursul secolului al XIX-lea, așezarea în Basarabia a coloniștilor (cazaci ruși, bulgari, găgăuzi, germani, elvețieni, albanezi, greci ș.a.) și imigranților (țărani ruși și ucraineni și evreii). Printre primii
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
plata dărilor și impozitelor. Coloniștii s‐au bucurat de libertatea de a construi biserici, de a angaja clerici și a practica fără îngrădiri propria lor religie. Drept urmare, în anii 1814-1842, au fost înființate 24 de colonii nemțești. La 1856, în ținut locuiau 24.159 de germani. Acești coloniști au adus metode și tehnici agricole moderne, rase superioare de animale, o seriozitate și o ordine exemplare. Așezați la început în partea de sud a provinciei, germanii se vor răspândi cu timpul și
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
ale Basarabiei. Așezarea ucrainenilor în Basarabia a fost stimulată de înlesnirile acordate noilor sosiți în gubernie. Însă, țăranii din Galiția și Podolia, ca urmare a persecuțiilor religioase și a iobăgiei, se așezau în satele moldovenești, în special în cele din ținutul Hotinului, încă de la începutul secolului al XVIII-lea. După 1812, ucrainienii veneau datorită deschiderii fostei granițe a Nistrului. Mai târziu, ucrainenii au venit ca lucrători agricoli, meseriași, funcționari, militari, preoți. Primul recensământ rusesc (1817) consemna că în ținutul Hotin românii
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
cele din ținutul Hotinului, încă de la începutul secolului al XVIII-lea. După 1812, ucrainienii veneau datorită deschiderii fostei granițe a Nistrului. Mai târziu, ucrainenii au venit ca lucrători agricoli, meseriași, funcționari, militari, preoți. Primul recensământ rusesc (1817) consemna că în ținutul Hotin românii alcătuiau populația majoritară absolută, însă imigrările vor schimba treptat structura etnică în detrimentul autohtonilor. În deceniile din preajma Primului Război Mondial, Banca țărănească (o instituție menită să sprijine dezvoltarea capitalistă a agriculturii) a încercat să colonizeze cu ucraineni teritoriul de‐a lungul
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
alcătuiau populația majoritară absolută, însă imigrările vor schimba treptat structura etnică în detrimentul autohtonilor. În deceniile din preajma Primului Război Mondial, Banca țărănească (o instituție menită să sprijine dezvoltarea capitalistă a agriculturii) a încercat să colonizeze cu ucraineni teritoriul de‐a lungul Prutului. În ținuturile Akkerman și Hotin, ei au ajuns, în cele din urmă, să formeze o masă însemnată (26.7% în țin. Akkerman și, majoritari, 53.2% în țin. Hotin) în 1897 și să contribuie la asimilarea elementului românesc. În scurt timp, românii
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
urmă, să formeze o masă însemnată (26.7% în țin. Akkerman și, majoritari, 53.2% în țin. Hotin) în 1897 și să contribuie la asimilarea elementului românesc. În scurt timp, românii din Hotin au fost covârșiți numeric. Nordul și nord-vestul ținutului s-au rutenizat complet, dar în sud moldovenii (românii) au păstrat supremația. Ba mai mult, în zonele unde cele două etnii aveau contacte, ucrainienii se românizau. Istoricul Berg recunoștea: Nesterovski completa:. Prima categorie de țărani ruși care au venit în
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
de moldoveni, se ocupau cu agricultura, vităritul și manufactura de casă, nu au studiat limba română, aplicau obiceiurile ritului vechi ortodox. În 1868 în Basarabia locuiau 9.800 de rascolnici. După datele publicate de I.A. Anțupov în 1861-1865 în ținutul Orhei trăiau 865 de rascolnici, inclusiv 250 în comuna Telenești. De asemenea mai activau în satele Ivancea și Izbiște. Din 1656 și până în 1903, în zona de nord a Basarabiei s-au refugiat circa 10.000 de rascolnici. A treia
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
Presupunând că un anumit număr de români știutori ai limbii ruse au fost trecuți la rubrica „ruși”; în acest sens, istoricul Alexandru Boldur a realizat niște calcule estimative, arătând că moldovenii ar fi putut reprezenta circa 52% din totalul locuitorilor ținutului. Recent, în baza unei analize critice a datelor recensământului de la 1897, cercetătorul Louis Roman a ajuns la concluzia că, de facto, românii constituiau 55,1%, ucrainenii 18,0%, evreii 12,45%, rușii 6,7%, bulgarii și găgăuzii 4,7%, alții
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
facto, românii constituiau 55,1%, ucrainenii 18,0%, evreii 12,45%, rușii 6,7%, bulgarii și găgăuzii 4,7%, alții 3% din totalul populației. Mult mai defavorabilă pentru românii basarabeni a devenit situația în mediul urban. Politica de colonizare a ținutului, privilegiile acordate unor etnii care se așezau în târgurile și orașele basarabene, rusificarea administrației și a vieții publice au făcut ca, la 1897, populația orășenească să fie constituită din 37,2% evrei, 24,4% ruși, 15,8% ucraineni și doar
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
după ce în ambele țări Uniunea Sovietică a impus regimuri comuniste. În anul 1952 a fost înființată Regiunea Autonomă Maghiară, cu limba maghiară ca a doua limbă oficială, alături de limba română. Regiunea Autonomă Maghiară a cuprins cea mai mare parte a Ținutului Secuiesc. Regimul comunist din România a colaborat cu sovieticii la reprimarea revoluției din 1956 din Ungaria, mișcare care a generat frământări și în România. Ulterior, comuniștii români s-au văzut liberi să restrângă din nou drepturile maghiarilor din România. Primul
Relațiile dintre România și Ungaria () [Corola-website/Science/328923_a_330252]
-
care deși purtau acest titlu, niciunul nu deținea autoritatea funcției respective. În 1261 îl instalează pe califul , iar în schimb a primit de la acesta un document de învestitură, care îi conferea autoritate în Egipt, Siria, Diyar Bakr, Hijaz, Yemen și ținutul Eufratului. Un an mai târziu, Baibars a instalat pe califul , ai cărui moștenitori, au deținut, timp de două secole și jumătate, funcția de pseudo-califi, care se mulțumeau doar cu numele înscris pe monede. După Baibars, cea mai importantă personalitate mamelucă
Dinastia Mamelucă () [Corola-website/Science/329002_a_330331]
-
resursele naturale ale depresiunii l-au atras pe om. Inițial zona independența, în primele secole de existență a Principatul Moldovei, a fost integrată înținutul Câmpulungului, care fiind administrat sub forma unui “ocol domnesc” se bucură de o largă autonomie. Locuitorii ținutului se considerau oameni liberi, care nu aveau altă datorie față de domnie decât de a efectua straja la hotare. Recunoscând acest drept al locuitorilor ocolului, Aron Vodă (1592-1595) fixează străji la hotarul dinspre Transilvania, pentru a proteja pe câmpulungenii care își
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
straja la hotare. Recunoscând acest drept al locuitorilor ocolului, Aron Vodă (1592-1595) fixează străji la hotarul dinspre Transilvania, pentru a proteja pe câmpulungenii care își creaseră, prin defrișare, proprietăți în Țară Dornelor. Măsurile domnești duc la o rapidă dezvoltare a ținutului. Depresiunea cu exceptia părții de sud a acesteia, a intrat la sfârșitul secolului XVII odată cu Transilvania, în componență Imperiului Austriac. La sfârșitul secolului al XVI-lea este menționată pentru prima oara localitatea de la vărsarea Dornei în Bistrița, pe la 1640 existând aici
Depresiunea Dornelor () [Corola-website/Science/325334_a_326663]
-
limba germană: Sorbenmark) a reprezentat o [[Marcă (teritoriu)|marcă] la frontiera estică a [[Francia răsăriteană|Franciei răsăritene]] care a existat între [[Secolul al IX-lea|secolele al IX-lea]] și [[Secolul al XI-lea|al XI-lea]]. Ea includea câteva ținuturi mărginite de tribul [[slavi|slave]] ale [[sorbi]]lor. pare să fi inclus și partea estică a [[Thuringia|Thuringiei]]. Marca sorabă a fost consemnată uneori sub numele de "Marca thuringiană". Termenul de "Marca sorabă" apare în doar patru rânduri în "[[Annales
Marca sorabă () [Corola-website/Science/325358_a_326687]
-
al IX-lea|secolului al IX-lea]] nota: "Salam fluvium, qui Thuringos et Sorabos dividit" ("râul Saale, care separă pe [[thuringieni]] de [[sorbi]]"). [[Erfurt]] era principalul centru economic al [[Thuringia|Thuringiei]] răsăritene din acea vreme. Marca sorabă cuprindea probabil și ținuturile de la răsărit de Saale, ajungând până la [[Weiße Elster|Elster]] și [[Pleisse]], care să fi fost controlate prin mai multe castele construite în regiune. Marca sorabă era în mod frecvent destabilizată în [[secolul al IX-lea]] de către răscoalele din partea [[slavi]]lor
Marca sorabă () [Corola-website/Science/325358_a_326687]