65,754 matches
-
pe o prostituție sau ca pe un adulter. De aceea atracția pe care femeia o exercită asupra partenerilor de viață devine un adevărat iad.369 Apetitul sexual este reprezentat sugestiv ca un adevărat foc. Cu toate acestea, târgoveața tânjește după afecțiune, după inocență, după o eliberare reală de păcat. The Wife of Bath ilustrează felul în care Chaucer reușește să convertească un personaj negativ spre o latură pozitivă, să-i ofere frumusețe morală, în ciuda tuturor viciilor depistate sau ascunse. Este o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
veselii pelerini, după cum vom sublinia imediat, ține de ritual, de o percepție rudimentară, de emoție, nu se cunosc de către personajul feminin fundamentele teoretice, doctrina, cum ar fi fost firesc pentru o față bisericească.490 Religiozitatea se baza mai mult pe afecțiunea manifestată față de realitățile înconjurătoare, față de lumea sensibilă a animalelor sau a copiilor, stareța preferă armonia cântecului liturgic în defavoarea pătrunderii adevărului religios pe care acesta îl conține. Are un fel de gingășie ce amintește de cultul faranciscan al valorizării întregii naturi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din suita pelerinilor, preocuparea ei excesivă pentru manierele lumeși și pentru afișarea unui comportament aristocratic, pretențiile de instrucție îngrijită, lipsa unei cunoașteri reale a dogmelor Bisericii, superficialitatea și naivitatea credinței, care se limita la afișarea unui simplu pietism, a unei afecțiuni căutate față de realitățile înconjurătoare. Un alt personaj chaucerian legat de sfera Bisericii este călugărul, „om plimbăreț”553, aluzie ironică a naratorului la degringolada ordinelor monahale în Evul Mediu, cu o statură impozantă și afișând mândrie în mersul său, are o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care făceau și ei parte, fie de a-i înfățișa ca victime ale unor forțe mult mai puternice. Modul în care sunt portretizați protagoniștii operei, Africo și Mensola, reține atenția. Naratorul îi descrie pe cei doi îndrăgostiți cu ironie și afecțiune și mai ales cu realism. Mensola este o combinație delicată de îndoieli și sentimente contradictorii. Conflictul se ivește, în cazul ei, din dorința de a-și păstra votul castității pe care l-a oferit, în calitate de nimfă, zeiței Diana și forța
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
talentul vorbirii - VI. 1), dar nu fără spirit vindicativ, atunci când este ofensată sau jignită de insistențele masculine (Piccarda din VIII. 4). Un singur personaj feminin, Andreuola (IV. 6), decide ca după moartea persoanei iubite, în semn de adâncă prețuire și afecțiune, să se retragă la mănăstire, alegând o cale închinată divinității și recluziunii. Femeia are un rol benefic, pentru ea bărbatul acceptă să se metamorfozeze, să se transforme dintr-o brută într-un ins manierat și educat, așadar rolul civilizator nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
În dragu-i, Doamne, surpă aste stânci/ În hăurile iadului adânci!/ Căci inima îmi sângeră de spaimă!”833 Gingășia atenției purtate celui aflat departe pe mări subliniază o iubire atentă, devotată. Stâncile devin însă și un simbol al trăiniciei sentimentului de afecțiune dintre cei doi parteneri, al dragostei lor neînvinse, al fidelității constante. Naratorul folosește imaginea rocilor pentru că ele puteau amenința indiscutabil viața celui atât de drag, dar imposibilitatea reală de a le îndepărta este echivalentă cu iubirea de neînlăturat a lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-și îndeplinească conștiincios îndatoririle). Puternic dezaprobate sunt prostia, mândria, snobismul (Ciesca din VI. 8 este obsedată de propria imagine, o narcisiacă ironică la adresa celor din jur, antipatică prin vanitatea afișată), dar și cruzimea unor femei ce se dovedesc insensibile la afecțiunea afișată sincer a unor adoratori (Elena din VIII. 7 este arogantă, îi place să fie curtată și 1018 Ibidem, p. 166. 1019 Ibidem, p. 405. 1020 Giovanni Boccaccio, Decameronul, vol. II, p. 138. 273 admirată, îl păcălește pe un student
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
compătimită și nu condamnată, pentru că ceea ce a încercat cu disperare a fost găsirea dragostei, iar atunci când acest lucru nu i-a reușit s-a dezvoltat în ea latura agresivă, cinică. Este un personaj feminin complex, cu o mare disponibilitate pentru afecțiune, comunicare, învățare. Nu cedează ușor, perseverența face din ea o figură puternică, plină de viață, simpatică tuturor. Deși a avut autoritatea în primele trei căsătorii, nu a fost fericită. În al patrulea mariaj devine geloasă, căsătoria aceasta este mai mult
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
În continuare la Încheierea demonstrației șapodeixisț. Prin urmare, Întocmai cum lui Apollo Îi plac muzica, cântecul lebedelor și sunetele lirei 1, de ce să ne mirăm că, din iubire față de dialectică, Zeul are și o predilecție aparte, o plăcere și o afecțiune deosebită pentru această parte de vorbire ei șdacăț, atât de mult folosită de filosofi și atât de frecvent. (D) Heracles, Înainte de a-l fi eliberat pe Prometeu și Înainte de a fi devenit discipolul Învățaților proveniți din școlile lui Cheiron și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dedicată altarului apollinic de către locuitori din Tenedos, dacă ținem seama denumeroșii crabi aflați pe acolo, În locul numit Asterion șcrabț. (400) Sunt singurii care poartă pe carapacea lor amprenta unei securi 3. În sfârșit, un șalt argumentț; dacă Zeul Însuși arată afecțiune pentru corbi, lebede, lupi și șoimi 4, În schimb nu i se atribuie nici un fel de afecțiune pentru broaște. Sarapion Își dădu atunci cu părerea: prin acest simbol artistul a vrut poate să semnifice faptul că elementul lichid oferă Soarelui
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Asterion șcrabț. (400) Sunt singurii care poartă pe carapacea lor amprenta unei securi 3. În sfârșit, un șalt argumentț; dacă Zeul Însuși arată afecțiune pentru corbi, lebede, lupi și șoimi 4, În schimb nu i se atribuie nici un fel de afecțiune pentru broaște. Sarapion Își dădu atunci cu părerea: prin acest simbol artistul a vrut poate să semnifice faptul că elementul lichid oferă Soarelui 1 principiul hranei sale, al nașterii puterii sale și al suflului său. S-ar putea să se
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
patrimoniale între părinți și copii și între ceilalți membri ai familiei 9. Prin diversitatea relațiilor ce se creează, de natură morală, juridică și economică, familia este un fenomen social complex, fiind bazată pe căsătoria liber consimțită, ocrotită de stat, pe afecțiune și pe egalitatea bărbatului cu femeia, în cadrul ei fiind apărate interesele copiilor 10, de natura personala și patrimoniala, părinții având obligația de a-i crește, îngrijind de sănătatea lor fizică, de educare, învățătură și pregătire profesională, pentru a-i face
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
care se întemeiază prin consimțământul celor ce se căsătoresc și, odată încheiată, este reglementată de normele legale; * Căsătoria este liber consimțită. Exprimarea consimțământului liber al celor ce se căsătoresc este garantată prin dispozițiile legale, care permit încheierea căsătoriei bazată pe afecțiune reciprocă a viitorilor soți; * Căsătoria este monogamă, caracter ce decurge în mod firesc din fundamentul căsătoriei și anume, afecțiunea reciprocă a soților. Caracterul exclusivist al dragostei, implică monogamia garantată prin dispozițiile legale; * Căsătoria se încheie în forma cerută de lege
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
liber consimțită. Exprimarea consimțământului liber al celor ce se căsătoresc este garantată prin dispozițiile legale, care permit încheierea căsătoriei bazată pe afecțiune reciprocă a viitorilor soți; * Căsătoria este monogamă, caracter ce decurge în mod firesc din fundamentul căsătoriei și anume, afecțiunea reciprocă a soților. Caracterul exclusivist al dragostei, implică monogamia garantată prin dispozițiile legale; * Căsătoria se încheie în forma cerută de lege, iar aceasta îi conferă un caracter solemn exprimat, printre altele, prin aceea că se încheie într-un anumit loc
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
soți constituie principalul conținut al raporturilor dintre ei, cuprinzând un domeniu amplu și variat. Normele prevăzute în Dreptul familiei nu reglementeaza decât o parte a acestor relații care dobândesc caracter juridic. Mai exista și o alta categorie a relațiilor personale (prietenie, afecțiune reciproca) care are un caracter moral-afectiv. Art.2 C.fam. prevede că relațiile de familie se bazeaza pe prietenia și afecțiunea reciproca dintre membrii ei, astfel că, reglementarea unora dintre ele are o influență mare asupra raporturilor normale dintre soți
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
o parte a acestor relații care dobândesc caracter juridic. Mai exista și o alta categorie a relațiilor personale (prietenie, afecțiune reciproca) care are un caracter moral-afectiv. Art.2 C.fam. prevede că relațiile de familie se bazeaza pe prietenia și afecțiunea reciproca dintre membrii ei, astfel că, reglementarea unora dintre ele are o influență mare asupra raporturilor normale dintre soți; > raporturile personale dintre soți sunt guvernate de două principii fundamentale: > principiul egalității în drepturi și obligații (art. 25 C. am.) > principiul
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
soți constituie principalul conținut al relațiilor dintre ei, cuprinzând un domeniu amplu și variat. Normele prevăzute în dreptul familiei nu reglementează decât o parte a acestor relații care dobândesc caracter juridic. Mai există și o altă categorie a relațiilor personale (prietenie, afecțiune reciprocă) care are un caracter moral, afectiv. Art. 2 C.fam. prevede că relațiile de familie se bazează pe prietenia și afecțiunea reciprocă dintre membrii ei si reglementarea unora dintre ele, are o influență mare asupra raporturilor normale dintre soți
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
parte a acestor relații care dobândesc caracter juridic. Mai există și o altă categorie a relațiilor personale (prietenie, afecțiune reciprocă) care are un caracter moral, afectiv. Art. 2 C.fam. prevede că relațiile de familie se bazează pe prietenia și afecțiunea reciprocă dintre membrii ei si reglementarea unora dintre ele, are o influență mare asupra raporturilor normale dintre soți. Raporturile personale dintre soți sunt cârmuite de două principii fundamentale: principiul egalității în drepturi și obligații (art.25, C.fam.) și principiul
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
material; domiciliul soților; numele soților și al copiilor, efectele căsătoriei cu privire la capacitatea de exercițiu; cetățenia soților și îndatoririle conjugale. * Obligația de sprijin moral Conform art.2 C.fam., soții își datorează reciproc sprijin moral, ca o consecință a prieteniei și afecțiunii pe care își întemeiază căsătoria lor. Din categoria îndatoririlor reciproce ale soților 35 impuse de morala conjugală, menționăm: îndatorirea de sinceritate; de a fi răbdători unul cu altul; de a promova buna înțelegere și comunitatea matrimonială de viață; de a
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
idealurile lor, când între soți iau naștere relații ce acoperă întreaga viață spirituală și socială, de la relații de dragoste și respect reciproc la cele ce privesc raporturile patrimoniale dintre aceștia. Căsătoria își are fundamentul în substanța morală a acesteia, în afecțiunea și prețuirea reciprocă a soților. Fără o comunitate spirituală, fără o mare prietenie între soți, nu poate să existe cu adevărat dragostea pe care să se întemeieze o căsătorie trainică. Un rol însemnat revine dispozițiilor legale care reglementează divorțul, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
care suferă unul dintre soți și necunoscută de către celălalt soț decât ulterior încheierii căsătoriei, dacă se stabilește că manifestările ulterioare ale bolii sunt din ce în ce mai dese și de natură să justifice refuzul soțului reclamant de a mai coabita cu soțul pârât. Afecțiunea care nu este gravă și care nu a fost ascunsă celuilalt soț nu poate constitui motiv de divorț. Faptul că unul dintre soți suferă de o boală gravă nu este de natură să ducă prin sine însuși la desfacerea căsătoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
căsătoriei sunt bunuri comune (art.30 C.fam.), iar cele dobândite după desfacerea ei, chiar dacă soții stau împreună, nu mai au această natură de bunuri comune; * prezumția legală de mandat reciproc, care se întemeiază pe relațiile dintre soți, bazate pe afecțiune și încredere reciprocă nu mai poate funcționa după desfacerea căsătoriei; * obligațiile pe care foștii soți și le-ar asuma după desfacerea căsătoriei nu mai sunt obligații comune, în sensul dispozițiilor legii (C.fam.). Codevălmășia soților rămâne în ființă până în momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
decide cu privire la încredințarea copiilor în funcție de criteriul interesului acestora, de mai mulți factori, fără ca vreunul din aceștia să fie considerat precumpănitor și anume: > vârsta frageda a copilului (când copilul va fi încredințat mamei, chiar dacă divorțul a fost pronunțat din vina ei); > afecțiunea copilului față de unul din părinți mai mare decât față de celălalt; > unul din soți fiind vinovat de divorț nu ar prezenta din această cauză condițiile morale corespunzătoare; > profesia părinților (de exemplul serviciul unuia din părinți îl obligă să meargă mult timp
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
nu se limitează însă la asigurarea bunei stări materiale și a unei îngrijiri corespunzătoare, ci trebuie apreciate în același timp și din punct de vedere al modului cum se poate presupune că va fi tratat copilul, al moralității și al afecțiunii pe care ar putea-o găsi la unul din părinți"140. Ascultarea autorității tutelare, a părinților și a copilului care a împlinit 10 ani, potrivit dispozițiilor art.42 alin.1 C.fam., pentru a decide căruia dintre părinți vor fi
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
devine rudă prin alianță sau afinitate cu rudele soției și invers. Această rudenie artificială nu dă naștere, de regulă, la efecte juridice. În primul rând, soții între ei nu sunt considerați de lege rude, între aceștia se stabilesc relații de afecțiune și conjugale. Rudele prin alianță sau afinitate sunt acele persoane care aparțin familiilor diferite și a căror membri s-au căsătorit între ei. Vom spune că unul dintre soți este rudă afină cu rudele celuilalt soț în condițiile în care
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]