12,966 matches
-
fiind ostatică a născut un fiu, Tumelic, care a crescut în Ravenna. Pasajul din lucrarea lui Tacitus care relatează viața acestuia nu s-a păstrat însă. Cel mai probabil, spre anul 47, el nu mai era deja în viață. Istoricul antic Tacitus îl descrie astfel pe Arminius, cel care a provocat romanilor una din cele mai grele înfrângeri din istoria lor: Filmul documentar "Kampf um Germanien - Die Schlacht im Teutoburger Wald" (Disputa pentru Germania - Bătălia de la Teutoburger Wald), realizat de Christian
Arminius () [Corola-website/Science/316415_a_317744]
-
palatul în onoarea lui Marduk, el l-a pictat pe marea poartă Iștar și de-a lungul Căii Sacre pe Mushussu alături de obișnuiții lei și tauri. Faimoasele grădini suspendate din Babilon au fost una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. După ce orașul a fost cucerit și a fost acoperit de nisipurile deșertului, Mushussu a fost uitat pentru două mii de ani, până când o expediție arheologică germană a scos din nou orașul la lumină. Pe pereții săi reconstruiți silueta lui Mushussu a
Mushussu () [Corola-website/Science/316425_a_317754]
-
ul (în / "hoplitēs") era un tip de infanterist din Grecia antică care lupta înarmat cu lance și scut, care i-a și dat numele (ὅπλον / "hoplon", scut). Hopliții au fost o clasă predominantă de războinici în istoria antică greacă și au fost prezenți în multe lupte ale grecilor din cadrul Războaielor Medice
Hoplit () [Corola-website/Science/316458_a_317787]
-
ul (în / "hoplitēs") era un tip de infanterist din Grecia antică care lupta înarmat cu lance și scut, care i-a și dat numele (ὅπλον / "hoplon", scut). Hopliții au fost o clasă predominantă de războinici în istoria antică greacă și au fost prezenți în multe lupte ale grecilor din cadrul Războaielor Medice (inclusiv Bătălia de la Maraton, Bătălia de la Termopile și Bătălia de la Plateea) dar și ulterior, în cadrul războaielor lui Filip al II-lea al Macedoniei și ale lui Alexandru
Hoplit () [Corola-website/Science/316458_a_317787]
-
este o denumire generică pentru armele individuale de luptă corp la corp, pentru lovit și împuns, antice, medievale și moderne cu lamă dreaptă prevăzută cu două tăișuri. Inițial, în antichitate, a fost eminamente o armă de cavalerie, folosită pentru a lovi descendent, folosindu-se greutatea ei. Evoluția ulterioară, la finele Evului Mediu Timpuriu, a transformat-o și
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
origine cuvântul latin "spatha", prin care se desemnează arma, folosită de cavalerie pentru lovit, din epoca romană și perioada migrației popoarelor, mai lungă decât gladiusul, cu lama dreaptă și prevăzută cu două tăișuri. Acest termen are ca bază etimologică cuvântul antic grecesc "spáthe", care a fost preluat în limba latină sub înțelesul de „obiect lung și plat” pentru amestecat diferite substanțe. Termenul a supraviețuit în limba română în cuvinte ca spate, spătar (partea superioară a scaunului) și spată (element al războiului
Spadă () [Corola-website/Science/316468_a_317797]
-
Polonia de azi de pe care au plecat, dar care s-au reașezat în Balcani, la țărmurile Mării Adriatice. Unii sârbi albi nu au rămas în Balcani, ci au trecut râul Bistrica și s-au așezat în Gordium, Frigia (Anatolia), oraș antic pe care l-au numit "Gordoservon" și care fusese o așezare a frigienilor. Sârbii albi nu mai există ca grup etnic, fiind asimilați de polonezi și germani în Europa de Nord și de diverse alte popoare în sud-estul Europei. Descendenții lor sunt
Sârbi albi () [Corola-website/Science/316500_a_317829]
-
latin, în cel de-al V-lea arondisment, în imediata apropiere a Universității Sorbona, la intersecția dintre Rue Saint Jacques și Rue des Écoles. Fondarea sa este datorată regelui Francisc I, care, în 1530, la sugestia marelui traducător al operelor antice, Guillaume Budé, a instituit un colegiu, în care umaniști plătiți de rege erau însărcinați să predea discipline pe care Universitatea le ignora. Inițial, au fost create două posturi de profesori, unul pentru greacă, iar altul pentru ebraică, apoi numărul lor
Collège de France () [Corola-website/Science/316489_a_317818]
-
Unele relatări vorbesc și despre practicarea muzicii la noi, cum este mențiunea despre martiriul Sfântului Sava de la Buzău († 372), despre care ne se spune ca era cântareț de psalmi și cultiva această cântare cu mult zel. Tot din această perioadă antică ne-a rămas, de la episcopul Niceta de Remesiana (sec. IV-V), un imn “Te Deum laudamus”, care reprezintă un model de muzica ce a circulat la populația străromână. Tot o mărturie a prezenței muzicii bizantine în perioada de început este
Muzica bisericească românească () [Corola-website/Science/322339_a_323668]
-
Marte, descoperind civilizația omuleților verzi, zekii, care construiesc statui ciudate ale zeului lor și care comunică într-un mod care îi omoară. În cele din urmă, se amestecă în Războiul troian, punând umărul la schimbarea cursului său. Pe un pământ antic, Războiul troian e în plină desfășurare, eroii "Iliadei" războindu-se deja de nouă ani. Sunt prezenți toți zeii panteonului elen, fiind dotați cu puteri și o tehnologie foarte avansată. Ei urmăresc luptele și intervin în ele, în timp ce Zeus a readus
Ilion (roman) () [Corola-website/Science/322354_a_323683]
-
prin 600 î.Hr., regele iudeu Ezechia utilizează un ceas solar cu refracție. Egiptenii măsurau timpul cu ajutorul umbrei lăsate de obeliscuri, lucru atestat încă din 3000 î.Hr. Umbrele stâlpilor și coloanelor indicau nu numai momentul zilei, ci și anotimpurile. În China antică, utilizarea ceasurilor solare este atestată pentru prima dată în 2679 î.Hr. În perioada dinastiei Shang, clepsidrele apar și aici, probabil aduse din Mesopotamia. În timpul dinastiei Han, în jurul anului 200 î.Hr., ceasurile cu apă cunosc o inovație: apa nu mai vine
Istoria măsurării timpului () [Corola-website/Science/322362_a_323691]
-
atestată prin 600 î.Hr. consta în utilizarea firului cu plumb. Acesta era orientat după Steaua polară și astfel se obținea o precizie mai mare în măsurarea timpului. Grecii încep calendarul determinat de Jocurile Olimpice pe 8 iulie 776 î.Hr. În Grecia antică, ceasurile cu apă (clepsidrele) erau utilizate încă din 500 î.Hr., lucru atestat de Platon, căruia i se atribuie confecționarea unui astfel de ceas deșteptător, realizat cam prin 380 î.Hr.. Niște bile de plumb care pluteau într-un vas cilindric, după
Istoria măsurării timpului () [Corola-website/Science/322362_a_323691]
-
Moneda romană este, dintre toate monedele antice, cea care a cunoscut cea mai îndelungată și mai mare expansiune geografică, devenind, pentru mai multe secole, moneda comună a lumii occidentale și mediteraneene. După începuturi fruste bazate pe bronz, imitând greutatea și metoda de batere a monedelor grecești, ea
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
monede care se devalorizau. Solidus-ul cunoaște, în continuare, o excepțională stabilitate în Imperiul Roman de Răsărit, iar din secolul al VI-lea, prin succesoarea sa nomisma, până în secolul al XI-lea. Monedele romane sunt unul dintre martorii vieții economice antice cel mai bine cunoscut, în cvasitotalitatea manifestărilor sale. Studiul fabricării monedelor romane datează de multe secole. Fiind obiecte a căror difuzare a fost abundentă și care sunt imputrescibile, monedele romane sunt descoperite în mod întâmplător de mult timp. Începând cu
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
difuzare a fost abundentă și care sunt imputrescibile, monedele romane sunt descoperite în mod întâmplător de mult timp. Începând cu secolul al XVIII-lea, colecționarii erudiți au constituit cabinete de medalii, numite așa de la denumirea care li se dădea monedelor antice, în care ei își acumulau și clasau achizițiile. La rândul lor, muzeele naționale își formează și ele colecțiile. Fuzionarea diverselor inventare ale acestor colecții a permis stabilirea unor cataloage numismatice, din ce în ce mai complete, care repertoriază monedele după tipul și după motivul
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
curajoasă" sau locuitorii din "altă țăra". Xavier Delamarre, un specialist francez în studii lingvistice, subscrie explicația urmă precizănd că, potrivit lui, "Άλλ(oì)" (Alloi) are sensul de exilați. El, prezintă Alobrogi ca "poporul venit din altă țară". Alobrogii descris de autori antici: În "Istorii", Polybius este primul autor care menționează acest popor. Explică că, în 218 î. Hr. (începutul celui de-al doilea război punic), Hannibal a întălnit Alobrigii înainte de a traversa Alpii: Hannibal «"trecu peste râul Rhone la o distanță de patru
Alobrogi () [Corola-website/Science/322406_a_323735]
-
de hipnoză și, împreună cu ea, caută să o ajute pe Alia să recapete controlul asupra vieților ei interioare. În acel moment, Leto își dă seama de controlul extrem de puternic al Baronului asupra Aliei, ceea ce le lasă două opțiuni: un ritual antic căruia să îi fie supus Baronul și sinuciderea Aliei. Aceasta reușește să își recapete controlul asupra trupului pentru suficient timp cât să se arunce pe fereastră, sub ochii neajutorați ai mamei ei, Jessica. Leto se autoproclamă Împărat. Pentru a-și
Copiii Dunei () [Corola-website/Science/322405_a_323734]
-
toate iau sfârșit odată cu disoluția formei, care are loc în teatru, ca și în celelalte arte. Structurarea modernă a dramei a căpătat mai multă exactitate incluzând mai multe elemente care ajută la construirea unei piese Prologul - parte a unei piese antice de teatru care preceda intrarea corului în scenă și în care se expunea subiectul și se făcea apel la bunăvoință spectatorilor sau - parte introductiva a unei opere literare, dramatice sau muzicale, care prezintă evenimentele premergătoare acțiunii sau elemente care îi
Structura textului dramatic () [Corola-website/Science/322438_a_323767]
-
lumii. O atitudine asemănătoare se-ntâlnește și-n „Dhammapada” „"după ce un înțelept a ajuns la vârful înalt al turnului de înțelepciune el se uită netulburat la mulțimea întristată de jos"” (op. cit, II, 8). Strofa temă este marcată de stoicismul antic. În manuscrisul 2269 Eminescu scria „"Om de spirit e acela care în fundul inimii lui râde de toți și de toate. Om de geniu e acela care râde de el însuși"”. Strofa a-II-a înglobează alte motive baroce precum dedublarea care se
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
datorează atât importanței ei religioase date de "Sancta Camisa" cât și de uriașa ei valoare artistică reprezentată în mare parte de statui și vitali. O atracție celebră este totuși labirintul de pe podeaua catedralei ce amintește de miturile păgâne ale Greciei Antice cu Tezeu și Minotaurul.
Catedrala Notre-Dame de Chartres () [Corola-website/Science/322522_a_323851]
-
cât și pentru . Povestirea se învârte în jurul eroului Sandro Necromantul, cel care a ajuns de curând pe continentul Antagarich ca urmare a evenimentelor din Heroes of Might and Magic II. Sandro are un plan de reconstrucție a două puternice artefacte antice, artefacte folosite la necromanție. El folosește magia iluziei pentru a lua forma unei ființe umane vii, pentru a-și ascunde adevărata natură. Mai întâi Sandro îi convinge pe vrăjitoarea Gem și pe barbarul Crag Hack să caute piesele a două
Heroes of Might and Magic III: The Shadow of Death () [Corola-website/Science/322508_a_323837]
-
care are două rânduri de câte 12 săgeți opuse încrustate sau pictate. Jocul de table este printre cele mai vechi jocuri din lume, are diverse variante și este practicat în toată lumea. Primele indicii ale unui joc asemănător vin din Egiptul antic unde se practica "Senet", tot pe o tablă specială, mutările pieselor fiind decise prin mișcarea zarului. În Mesopotamia, un alt strămoș al tablelor se numea "Jocul Regal al lui Ur". Iar în Iran, în orașul Shahr-i Sokhta au fost descoperite
Table () [Corola-website/Science/316852_a_318181]
-
piese. Cel mai apropiat strămoș de actualul joc de table a fost găsit în orașul iranian Jiroft unde s-a descoperit o masă de joc cu trei rânduri a câte 12 puncte, identică cu jocul roman „duodecim scripta”. În Roma antică se juca un joc intitulat "Ludus duodecim scriptorum" („Jocul celor 12 linii” sau „Jocul celor 12 semne”) care avea loc tot pe o tablă cu trei rânduri a câte 12 puncte, iar piesele erau mutate pe toate cele trei rânduri
Table () [Corola-website/Science/316852_a_318181]
-
la Viena și s-a vândut în numeroase exemplare tuturor doritorilor români. Mișu Popp a făcut două schițe, din care comitetul delegat a selectat una care se regăsește în memoria colectivă românească. Andrei Mureșianu a fost reprezentat lângă două coloane antice, stând pe un piedestal din piatră. În ultimul plan strălucește un soare mare. Atitudinea lui Mureșianu este cea a unui orator și vestitor. El ține un pergament în mână și pare a vesti poporului principiile "Dreptate, Egalitate și Frățietate". În
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
una din curțile interioare ale fostei închisori, în urma unui concurs de proiecte la care au participat 50 de arhitecți și artiști, a fost construit în 1997 un "Spațiu de Reculegere și Rugăciune", după proiectul arhitectului Radu Mihăilescu, care îmbină stilul antic (sugestia tholos-ului grec și a catacombei creștine) cu o viziune modernă. Pe pereții rampei de coborâre în spațiul subpamântean au fost gravate în andezit fumuriu numele a aproape opt mii de morți din închisorile, lagărele și locurile de deportare din
Memorialul Sighet () [Corola-website/Science/316991_a_318320]