12,170 matches
-
Neamul românesc", 29 noiembrie 1926 35"Neamul românesc", 11 iunie 1906 și 9 iulie 1906 36"Neamul românesc", 20 septembrie 1923 37"Neamul românesc", 25 martie 1907. Vezi și N. Iorga, Cuvîntarea ținută la întrunirea comitetului executiv al Partidului Național Democrat de la 11 august 1935 la Vălenii de Munte, București, 1935, p. 19 38 Autorului nu-i venea să-și creadă ochilor găsind în corespondența lui Iorga cîteva scrisori ale lui Cuza. Acesta descrie incidentul conflictual banal dintre evrei și gentili
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ceva copilăresc cît și barbar". Petre Țurlea, Nicolae Iorga în viața politică a României, București, 1990, p. 66 224 "Neamul românesc", 19 aprilie 1910. În Polonia, Partidul Național-Democrat al lui Roman Dmowski ("Endecja") nu s-a sfiit să se intituleze "democrat", în ciuda puternicului său totalitarism, a violentului său antisemitism și a Catolicismului său obscurantist. Dmowski era lipsit de scrupule și de principii, astfel că a avut mai mult succes în politică decît Iorga 225 "Neamul românesc", 13 ianuarie 1913 226 Bianca
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Poporul român nu este conștient de cît de mare este pericolul evreiesc. BARSR, Corespondența lui N. Iorga, vol. 304 (1923), doc. 101 110 "Neamul românesc", 15 decembrie 1922. Un memorandum adresat lui Iorga în martie 1923 de conducerea Partidului Naționalist Democrat menționa că partidul suferă pierderi și duce lipsă de sprijin din trei motive: susține poziția guvernului în Adunarea Națională în prea multe chestiuni; se izolează de celelalte partide din opoziție; dar poate cel mai important motiv era ostilitatea lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
găsirea răspunsurilor, el s-a alăturat Legiunii la îndemnul mentorului său, Nae Ionescu, în anii '30. Au fost amîndoi arestați în timpul Dictaturii Regale. Carol le-a cerut să condamne Legiunea, dar ei au refuzat. Eliade a fost salvat de intervenția democratului militant A. Rosetti, care a aranjat eliberarea și numirea lui în 1940, la Ambasada României de la Londra, exact la timp ca să-i asigure începutul unei vieți noi și să evite blestemul sordid al Legiunii (Mircea Eliade: Memoires II: Les moissons
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Est, denazificarea a Însemnat mai ales pedepsirea colectivă a naziștilor și eliminarea nazismului din toate sferele existenței. Conducerea comunistă locală știa prea bine ce se Întâmplase. La numai șase săptămâni după Înfrângerea țării sale, Walter Ulbricht, viitor lider al Republicii Democrate Germane, afirma la Berlin În fața reprezentanților Partidului Comunist German: „Tragedia poporului german e că s-a supus unei bande criminale... Clasa muncitoare și populația producătoare din Germania au picat testul istoriei”. Adenauer și majoritatea politicienilor din Germania de Vest nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ocupau România În septembrie 1944 și staționată În Bulgaria, unde a rămas până la semnarea tratatelor de pace din 1947. Forțele sovietice au rămas În Ungaria până la jumătatea anilor ’50 (și din nou după 1956), iar În România până În 1958. Republica Democrată Germană s-a aflat sub ocupație militară sovietică În toți cei 40 de ani ai săi de existență, iar Polonia era tranzitată regulat de trupele sovietice. URSS nu avea de gând să părăsească această parte a Europei; așa cum evenimentele aveau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
importantă poliție secretă). În alegerile cehoslovace din mai 1946, Într-adevăr libere, dar psihologic tensionate, Partidul Comunist a obținut 40,2% din voturi În Boemia și Moravia, 31% În Slovacia catolică și predominant rurală. A fost Întrecut doar de Partidul Democrat Slovac, al cărui succes se limita prin definiție la treimea slovacă a populației 3. Comuniștii cehi anticipau succese În continuare, motiv pentru care au Întâmpinat inițial cu bucurie Planul Marshall și au organizat campanii de recrutare pentru a-și maximiza
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
le-a recâștigat de la naziști, Stalin s-a apucat să recreeze Europa de Est după modelul sovietic, să reproducă istoria, instituțiile și practicile sovietice În fiecare dintre micile state controlate acum de partide comuniste. Albania, Bulgaria, România, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia și Republica Democrată Germană urmau să devină, În fericita formulare a unui cercetător, „miniaturi contigue”1 ale Uniunii Sovietice. Fiecare urma să aibă o constituție copiată după cea sovietică (prima a fost adoptată În Bulgaria În decembrie 1947, ultima În Polonia, În iulie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mult de existența a două Germanii, dintre care una revendica moștenirea exclusivă a ceea ce era „bun” În trecutul german: antifascistă, progresivă, luminată. Mulți intelectuali și artiști au fost tentați să treacă de partea Zonei Sovietice și a succesoarei sale, Republica Democrată Germană. În contrast cu Republica Federală de la Bonn, parțial denazificată și prea puțin dispusă să se confrunte cu trecutul recent, Germania de Est se putea mândri că e antinazistă. Autoritățile comuniste protejau istoricii, dramaturgii sau regizorii care voiau să reamintească publicului de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cea mai bună pavăză Împotriva revanșismului german. Ei nu ar fi riscat această situație confortabilă decât În schimbul unei Germanii demilitarizate sub control sovietic (caz În care Moscova i-ar fi abandonat fără să clipească pe clienții est-germani cu Republica lor Democrată cu tot). Dacă era ceva ce rușii nu voiau, era o Germanie de Vest remilitarizată. Scopul demersurilor sovietice nu era să ajungă la un acord cu puterile occidentale În privința reunificării, ci să prevină iminenta reînarmare a Germaniei. Din cauza războiului din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Varșovia. Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Albania și Uniunea Sovietică formau o alianță pentru „prietenie, cooperare și ajutor reciproc”, sub control unic. Moscova abrogase alianțele Încheiate În timpul războiului cu Franța și Marea Britanie și, acceptând inevitabilul, proclamase suveranitatea deplină a Republicii Democrate Germane, incluzând-o În Pactul de la Varșovia. Problema germană nu era tocmai soluționată, dar cum ambele părți erau acum perfect integrate În respectivele alianțe internaționale, ea putea fi uitată pentru o vreme; curând i-a luat locul o altă dilemă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Moscovei că „prezența În Berlin a unei frontiere deschise și, ca să spunem lucrurilor pe nume, necontrolate Între lumea socialistă și cea capitalistă invită, din păcate, la comparații Între cele două părți ale orașului - iar concluzia nu e Întotdeauna favorabilă Berlinului democrat”. Situația din Berlin avea și avantaje pentru Moscova, ca și pentru ceilalți: orașul a devenit centrul de ascultare și principalul post de spionaj În Războiul Rece; În 1961, acolo operau 70 de agenții de spionaj distincte, iar unele dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toate, semnele unei tendințe clare În strategia elitelor vest-germane... A sosit vremea ca semnatarii Acordului de la Potsdam să renunțe la ce a mai rămas din regimul de ocupație În Berlin și să facă posibilă o situație normală În capitala Republicii Democrate Germane. Uniunea Sovietică, la rândul ei, va preda funcțiile Îndeplinite În prezent de agențiile sovietice statului suveran RDG. Scopul evident al ofensivei lui Hrușciov, formulat și mai imperativ două săptămâni mai târziu, când liderul sovietic a cerut Vestului să hotărască
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sale internaționale, Bonnul a susținut că, până la organizarea unei conferințe de pace finale, frontierele Germaniei de la 1937 rămân În vigoare. Conform „doctrinei Hallstein” propuse În 1955, Bonnul refuza să Întrețină relații dipomatice cu orice țară ce ar fi recunoscut Republica Democrată Germană (contestând astfel implicit pretenția RFG, stipulată În Legea Fundamentală din 1949, că este reprezentanta tuturor germanilor). Singura excepție a fost Uniunea Sovietică. Rigiditatea Bonnului a fost demonstrată În 1957: Adenauer a rupt relațiile diplomatice cu Iugoslavia după ce Tito recunoscuse
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au plecat la Lisabona. În Italia, Între 1955 și 1971, aproximativ nouă milioane de oameni s-au mutat dintr-o regiune a țării În alta. Acest fenomen nu se limita la zona mediteraneană. Milioanele de tineri care au abandonat Republica Democrată Germană În favoarea Republicii Federale Germane Între 1950 și 1961 optau poate pentru libertate politică, dar, Îndreptându-se către Vest, căutau și slujbe bine plătite și o viață mai bună. În această privință, ei diferă foarte puțin de contemporanii lor spanioli
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
guvernului central la problema stagnării economiei britanice. Dar În acel moment, o parte dintre remediile care vizau economia britanică „veche” și slab adaptată trebuiau aplicate, din motive diferite, și unei economii germane În impas. XItc "XI" Momentul social-democrattc "Momentul social‑democrat" Misiunea guvernului nu e să facă - mai bine sau mai rău - ceea ce fac deja indivizii, ci să facă acele lucruri de care În prezent nu se ocupă nimeni. John Maynard Keynes (1926) Surpriza nu va veni din Statele Unite, ș...ț
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
marele public. În Germania, ca peste tot, Noua Stângă a păstrat distanța față de comunismul oficial - care În RFG oricum nu conta. Însă radicalii, ca și o mare parte din stânga vest-germană - și nu numai stânga -, aveau o relație ambiguă cu Republica Democrată Germană. O bună parte dintre ei se născuseră În ceea ce era acum RDG sau În alte teritorii din Est, de unde familile lor fuseseră expulzate ca etnici germani: Prusia Orientală, Polonia, Cehoslovacia. Nu Întâmplător, nostalgia părinților pentru trecutul dispărut se reflecta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Neproliferare Nucleară: SUA nu avea de gând să pună În pericol un asemenea câștig de dragul câtorva milioane de cehi rătăciți. și așa, la 21 august 1968, 500.000 de soldați ai Pactului de la Varșovia - proveniți din Polonia, Ungaria, Bulgaria, Republica Democrată Germană și Uniunea Sovietică - au intrat În Cehoslovacia 14. Invazia a suscitat o oarecare rezistență pasivă și destul de multe proteste stradale, mai ales la Praga, dar, la ordinul urgent al guvernului ceh, nu s-au Înregistrat alte manifestări. Primirea ostilă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a relațiilor Germaniei cu blocul sovietic: Ostpolitik. Până atunci, politica externă vest-germană fusese dominată de ideea lui Adenauer că noua Republică, ancorată În Occident prin Uniunea Vest-Europeană, Comunitatea Economică Europeană și NATO, trebuie să nu recunoască cu nici un preț Republica Democrată Germană (RDG). Pretinzând că RFG era singurul stat care reprezenta Germania, Adenauer a refuzat să recunoască și statele care aveau relații diplomatice cu RDG, cu excepția Uniunii Sovietice. Succesorul lui, Ludwig Erhard, deschisese misiuni comerciale la București, Sofia, Varșovia și Budapesta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o multitudine de contacte (diplomatice, umane, instituționale) și „normalizarea” relațiilor dintre cele două Germanii și din toată Europa fără a stârni neliniști acasă sau În străinătate. Printr-o acrobație retorică tipică, Brandt a abandonat discret insistența vest-germană asupra ilegitimității Republicii Democrate Germane și condiția ne-negociabilă a reunificării. Bonnul a continuat să afirme unitatea fundamentală a poporului german, dar a recunoscut incontestabila existență de fapt a Germaniei de Est: „O națiune germană, două state germane”7. Între 1970 și 1974, Brandt
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de „stabilitate” și „previzibilitate” a Germaniei Federale. Conducătorii Germaniei de Est aveau toate motivele să fie mulțumiți de evoluțiile recente. În septembrie 1973, Națiunile Unite au recunoscut și acceptat RDG și RFG ca state suverane; În numai un an, Republica Democrată Germană a fost recunoscută diplomatic de 80 de țări, inclusiv de Statele Unite. Într-un ecou ironic al schimbărilor de la Bonn, liderii RDG au Încetat și ei să vorbească despre „Germania” și au Început să menționeze cu siguranță crescândă RDG, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Suárez era un tehnocrat tipic al franchismului târziu. Ba chiar se aflase, timp de un an, În fruntea Mișcării Naționale Falangiste (partidul lui Franco). Suárez s-a dovedit o alegere extraordinar de abilă. El a format un nou partid, Uniunea Democrată de Centru (Unión de Centro Democrático - UCD) și a convins parlamentul franchist să organizeze un referendum național pe tema reformei politice. Derutată (prim-ministrul părea a fi din aceeași tabără), vechea gardă a acceptat, iar la referendumul din 15 decembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
propunea să lupte cu „cei mai periculoși inamici ai Spaniei: comunismul și separatismul”, Însă În limitele legii. Tejero discreditase „cauza”, ceea ce, inițial, a dat parlamentului ocazia să taie din bugetul armatei și să voteze În sfârșit legalizarea divorțului. Dar majoritatea democrată de centru era acum prinsă Între o dreaptă naționalistă și clericalistă nemulțumită de ritmul alert al schimbărilor, tulburată de autonomia regională și jignită de moravurile relaxate ale noii Spanii, și o stângă socialistă care prindea curaj, era dispusă la compromis
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
domeniul lor de activitate se limita la probleme ecologice sau proteste față de tratamentul la care era supusă minoritatea maghiară din România - o cauză pentru care puteau conta pe aprobarea tacită a comuniștilor. Din acest motiv a fost tolerat oficial Forumul Democrat Maghiar, organizație vădit naționalistă Înființată În septembrie 1987. Ungaria rămânea o „republică socialistă”, așa cum o descria În mod oficial Constituția revizuită În 1972. Diferențele de opinie și criticile erau În mare parte posibile doar În cadrul partidului, deși În alegerile din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Înmormântarea și mai secrete petrecute În urmă cu trei decenii 19. Înlăturarea lui Kádár a avut darul să sugereze că În viața publică maghiară se petrecuse o mutație fundamentală - impresie confirmată atunci când succesorii lui au permis apariția Fidesz (Alianța Tinerilor Democrați, un grup de tineri disidenți comuniști și necomuniști), ba mai mult, În noiembrie 1988 au autorizat În mod oficial apariția partidelor politice independente. În primele luni din 1989, parlamentul comunist a votat o serie de măsuri, cum ar fi recunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]