KorAP: Find »[drukola/base=dumnezeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...479 480 481 ...592 >

14,797 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204

dădu o cheie din acelea de plastic, de ultimă generație, care arată ca un card. Apoi îmi spuse: O să comand ceaiul dumneavoastră chiar acum. —Mulțumesc mult. M-am uitat la fața mea în oglinda liftului, în timp ce urcam la etajul șase. Dumnezeule, mi-am zis, am nevoie de-o exfoliere Alpha-Beta. Chiar și în lumina difuză din lift se vedeau clar cearcănele provocate de epuizare. Arătam de parcă aveam peste treizeci și opt de ani. Părul mi se pleoștise. Mi l-am prins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
lift se vedeau clar cearcănele provocate de epuizare. Arătam de parcă aveam peste treizeci și opt de ani. Părul mi se pleoștise. Mi l-am prins în coadă de cal și m-am examinat din nou. Sincer, nu vedeam nici o schimbare. Dumnezeule, arătam mai rău decât Melanie Griffith surprinsă fără machiaj. Când s-au deschis ușile liftului, am fost înconjurată de liniștea aceea specială pe care o întâlnești doar pe holurile hotelurilor. Nu era nici cel mai mic zgomot, doar liniștea plăcută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
iar ideea asta a avut darul să mă învioreze. Am trecut cheia din plastic prin fanta de sub mânerul ușii camerei 607, apoi am apăsat pe clanță. Ușa nu s-a deschis. Am încercat din nou. Ușa era sfidător de rigidă. Dumnezeule, poate cei de la hotel au greșit, iar Calvin Klein încă nu plecase. Va trebui să cobor în hol. M-am întors și am văzut că vine cineva. Când s-a apropiat, am văzut că are în mână o tavă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
și m-am ridicat cu greutate. Buf! S-a auzit un zăngănit înfiorător de porțelan spart când tava, cu tot ce era pe ea, s-a izbit de podea. Am auzit un zgomot înăbușit venind din spatele ușii cu numărul 606. Dumnezeule, am gândit, sper că n-am întrerupt vreo activitate sexy în camera aceea foarte sexy. M-am aplecat să strâng puțin. Partea din față a rochiei s-a agățat și am auzit un zgomot de sfâșietură. Unul din volanele alea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
exfolierile Alpha-Beta nu țin departe lucrurile neplăcute. Ești condamnat să trăiești cu lucrurile neplăcute toată viața, așa cum face Liza Minelli. Partea proastă e că urma să petrec o noapte în cel mai sexy apartament din hotelul Mercer de una singură. Dumnezeule, mi-am zis, probabil viața aduce mai curând cu Fargo decât cu High Society. (Sper că mă înșel, totuși, nu cred că aș suporta toată zăpada aia și hainele alea demodate douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru.) Cred că plângeam de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
decât noaptea asta. Am aprins lumina. Pe marginea chiuvetei era o cutiuță albă pe care scria: TRUSĂ DE NOAPTE. Am deschis-o. Înăuntru era un pachet de bombonele mentolate și o cutie de prezervative LifeStyle ultrasenzitive. Am închis-o repede. Dumnezeule, nu-i de mirare că toată lumea are privirea aceea în ochi. Am găsit săpunul și mi-am spălat fața cu apă rece. M-am uitat în oglindă, nu arătam chiar atât de rău cum crezusem. De fapt, mi-am zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
am lăsat mașina să ruleze spre marginea drumului tivit cu iarbă. M-am dat jos și m-am proptit de capotă cu un oftat indispus à la Kelly Osbourne. Na, cum o să mai ajung acasă? Mobilul nu-mi funcționa aici (Dumnezeule, trebuie să trec pe bandă triplă, mi-am spus, iritată) și, oriunde priveam, nu se vedea nici o casă și nici un semn de viață. Nu se auzea decât foșnetul lanurilor de grâu ce se unduiau grațios în bătaia vântului. Uite, astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
am reamintit, întorsesem o nouă pagină din cartea vieții mele. Acum trebuia să pornesc pe jos. Mi-am pus ochelarii de soare, am luat geanta de pe bancheta din față și, după ce am încuiat mașina, am început să tropăi la vale. Dumnezeule, pun pariu că Elizabeth Hurley nu rămâne niciodată în pană în Anglia rurală. N-ajungi emblema casei Estée Lauder dacă ești atât de idioată încât să te bazezi pe Hertz pentru un drum important. Probabil, ea ajunge în provincie cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
s-a mai apropiat, i-am făcut semn cu mâna. Vehiculul opri, scârțâind din toate încheieturile, în dreptul meu. Am observat stratul de praf amestecat cu fire de fân ce-i acoperea vopseaua scorojită. Totul e-n regulă? mă-ntrebă tipul. Dumnezeule, ce drăgălaș era. Avea păr negru, cârlionțat, și purta un tricou roșu, blugi plini de noroi și bocanci jerpeliți. Semăna leit cu Orlando Bloom. Boticul bosumflat à la Kelly Osbourne mi-a dispărut pe loc, vă dați seama. — Da, i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
n-am rezistat să nu flirtez puțin într-o doară cu el. Spre deosebire de flirtul la greu, când știi c-o să se-ntâmple ceva și ți-ai făcut din timp epilarea pubiană pentru chestia cu Brazilia.) —S’ v-ajut? mă întrebă. Dumnezeule, ador băieții englezi care vorbesc monosilabic. Mă duc cu gândul la Heathcliff sau ceva de genul ăsta. — Poți să mă duci până acasă? —Unde? —La The Old Rectory. E în Stibbly. —Cam departe. Junincile, îmi explică, arătând spre remorcă. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
într-o zi călduroasă, sunt peste tot băltoace invizibile. Peisajul arată încântător, dar în realitate e un câmp minat pentru pantofi. Adevărul e că, mai tot timpul, este mai curând ca în La răscruce de vânturi, decât ca în Emma. Dumnezeule, gândeam în timp ce urcam delușorul gâfâind, retractez tot ce am spus, cum că Anglia rurală ar fi mai încântătoare decât du Cap-ul. Nu e. Nu voiam să mai pun vreodată piciorul aici. În vârful colinei, am dat peste o poartă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
alee cu pietriș. Am înaintat cu pietrișul scârțâindu-mi sub tălpi, am pășit pe-un grătar special, care împiedică vitele să intre pe domeniu (très greu cu pantofii de la Jimmy Choos, dar nu imposibil, în caz că vă întrebați). Domeniul era superb. Dumnezeule, ador grădinile proiectate de Capability Brown! Voi nu? Când am ajuns la intrarea principală, am observat blazonul familiei pictat deasupra ei în auriu și albastru. Așa fac cei din nobilimea britanică, în caz că nu sunteți intimidați îndeajuns, vă servesc blazonul familiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
să văd ușa deschizându-se. Filfizonii lasă întotdeauna ușa neîncuiată, de parcă ar locui la Cape Cod sau ceva de genul ăsta. Am intrat în holul imens. Încăperea era plină de stucaturi și coronamente. Parcă eram în interiorul unui tort de nuntă. Dumnezeule, mi-am zis, întreținerea unei astfel de încăperi ar fi băgat-o la balamuc pe Martha Stewart. —Alo! am strigat. E cineva acasă? În timp ce așteptam, m-am descălțat. Podeaua de piatră mi-a răcorit plăcut picioarele umflate. Singurul sunet care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
răspuns agitată, ridicând receptorul de pe podea. Părinții mei locuiesc la The Old Rectory. —Trebuie să-l anunț pe lordul Swyre. Așteptați aici, îmi spuse și ieși repede din cameră. După ce a închis ușa, am auzit cheia întorcându-se în broască. Dumnezeule, a crezut că vreau să fur sau așa ceva. Am înșfăcat receptorul și am sunat din nou acasă. De data asta, cineva mi-a răspuns la primul apel. —Mamă? am întrebat. —Bau! Ce faci, gagico? —Julie? Mă simt atât de bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
de tare de sindromul atenției deficitare încât e practic incapabilă să țină supărarea mai mult de câteva zile. —Felicitări! Spune-i tatei că sunt la castel și că trebuie să vină să mă ia. — Ești la vecinii de alături? Ah, Dumnezeule, te invidiez. Decorațiunile interioare sunt formidabile? Sau e grețos ca la Buckingham Palace? Am auzit că familia regală e total lipsită de simț estetic. —Julie! Trimite-l pe tata aici. Mi-a rămas mașina în pană și am intrat aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
împotriva Bellini-urilor. Desigur, spuse majordomul, grăbindu-se să iasă din bibliotecă. —Ei bine, se pare că ne întâlnim în locurile cele mai neașteptate. Poate o să-mi explici ce cauți aici, spuse Charlie sprijinindu-se de șemineul din fața picturii lui Canaletto. Dumnezeule, arăta adorabil, dar cine n-ar arăta așa cu un Canaletto în fundal? Totuși, eram très iritată. De ce mă simțeam întotdeauna ca o școlăriță certată de director de fiecare dată când îl aveam pe Charlie în preajmă? —Părinții mei locuiesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
amintești că a sunat. Am venit cu primul avion. Am moștenit titlul. Mi-a luat ceva timp să diger noutățile. Deci misterioasa Caroline era mama înstrăinată a lui Charlie. Nu există o altă fată, mi-am zis oarecum ușurată. —Ah, Dumnezeule, îmi pare atât de rău, i-am spus. Mă simțeam groaznic. Iată-mă, posacă din cauza aventurii de-o noapte, purtându-mă nepoliticos cu Charlie, dând buzna neinvitată în casa lui și când-colo, lui îi murise tatăl. Ultimele zile trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
lui Charlie. Tu trebuie să fii doamna de la adăpost? mă întrebă, uitându-se la mine. Dintr-odată mi-am amintit de vechea vrajbă dintre mama mea și mama lui Charlie, nimeni alta decât Contesa de Swyre. Încă nu fusese aplanată. Dumnezeule, m-am gândit, penibil moment. —Mamă! spuse Charlie. E-o prietenă din America. Părinții ei locuiesc la The Old Rectory. Am înlemnit. Contesta s-a încordat. Știa că știu că știe că sunt fiica tipului cu Afacerea cu Scaunele. — Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
fi ziua de naștere a Prințesei Anne. Se îndreptă spre mine și mă sufocă cu o îmbrățișare. Deși eram bucuroasă s-o văd, mi-era teamă că nu-i cel mai potrivit moment pentru apariția unei persoane-problemă ca mama. Ah, Dumnezeule! Uită-te la tine! Arăți ca una dintre soțiile alea nefericite, de la balamuc. Te rog, pune-ți pantofi la petrecerea tatei de mâine seară. Ah, Micul Conte! spuse ea întorcându-se spre Charlie. Condoleanțe pentru tatăl tău. Îngrozitor, toată lumea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
ajuns acasă, nu era nimeni acolo. P.C. Lyle, polițistul de care mă ciocnisem în fața castelului, a fost drăguț și mi-a remorcat mașina închiriată până acasă. M-am dus cu valiza spre ușa din spate și am intrat în bucătărie. Dumnezeule, îmi ziceam în timp ce urcam scările spre camera de oaspeți, ce naiba am făcut la castel? Dintr-odată, am regretat lucrurile pe care le-am spus mult mai mult decât aș fi crezut. Eram iritată și necăjită, dar nu-mi dădeam seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
mireasă. Poți s-o convingi să renunțe la Zac și să apeleze la Vera? Dacă Vera se retrage până să mă mărit, o să mor. Ce naiba o să port la nuntă? — Mie mi-a spus că Alexander McQueen îi face rochia. —Ah, Dumnezeule, nu-mi spune că l-a rugat și pe el! Nunțile scot la iveală tot ce-i mai rău în tagma celor din Park Avenue. Nunțile prietenelor le canalizează obsesiile într-o singură direcție: propria nuntă. Totuși, Jolene avea dreptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
Jazz, știu și eu. Iată un fiasco al modei în care nu voiam să fiu deloc implicată. Te rooog. Valentino o să te umple de cadouri. Sunt pe iahtul lui, în Marea Egee. Nu vii și tu? E atât de frumos aici. Dumnezeule, ce o să-i spun diseară la cină? Jazz era când o oarecare moștenitoare inocentă a afacerii cu cherestea, când un satelit necruțător al imperiului Valentino. E de-a dreptul șocant când vezi cum recurge o veche prietenă la mită. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
de pe-aici își vând moștenirea de familie, i-am răspuns. —Păcat. Toată lumea crede că sunteți îndrăgostiți până peste urechi unul de celălalt. Și mai are și casa aia, și totul! Voi doi ați face o pereche atât de drăguță. Dumnezeule, Julie se transforma în mama. —Julie, încetează! — N-ar fi chiar așa de rău dac-ar fi iubitul tău. Cel puțin acum știm că-și permite un șofer. E o partidă excelentă. Fii atentă că, după ieșirea ta de azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
onoarei aiurit, conform căruia niciodată nu spun nimic care ar putea fi luat câtuși de puțin drept laudă de sine. Adevărul e, am recunoscut rușinată, că Charlie are maniere impecabile și că eu m-am purtat azi ca o țoapă. —Dumnezeule, Julie, mă simt ca o ticăloasă. Crezi că o să mă ierte dacă-mi cer scuze mâine la petrecere? Și aș putea să-i dau înapoi și cutiuța, mi-am zis. Asta va fi o chestie la fel de grea ca și cerutul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
nici o ocazie să poarte pălărie. Vă dați seama.) Era îmbrăcată oarecum prea elegant, ca și mine și Julie. Majoritatea oaspeților purtau pălării de paie tocite și rochii de ceai învechite, după moda elitei britanice la petrecerile date în aer liber. —Dumnezeule, oamenii ăștia n-au auzit că moda-i trecătoare? mă întrebă Julie în timp ce traversam peluza. —Julie, englezii cred că-i de prost gust să țină pasul cu moda, i-am explicat. — Foarte trist, replică ea cu un aer tragic. —Iubito

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]