14,023 matches
-
doriți”. Și așa am făcut. Altă scăpare n-am avut. N-am mai putut suporta. Că am zis că degeaba Îmi dă drumul afară, că nu-s capabil să-mi câștig existența. Și am spus la Securitate: „Știți ce am greșit? Fiindcă Pop Virgil mi-o spus de o organizație”. „Ți-o spus? Și de ce nu l-ai denunțat?” „Nu m-a lăsat conștiința ca să-i denunț, ca să nu-i am pe conștiință cât oi trăi că din cauza mea ăștia o
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Într-un an cu medie generală peste 7,50”... Uluitor a fost. Mai târziu mi-a recunoscut și mi-a dat licența și-n ziaristică... Dar la ziaristică cum ați ajuns? M-am dus să dau la Drept și am greșit secretariatul și-am zis: „Nu mai dau Înapoi”. A fost ceva nefast... Știi? Era decan unu’, A.C. Constantinescu, ilegalist, da’ om cumsecade, și secretara zice: „Domne, dacă n-ai vrut, pentru ziaristică trebuie să ai ceva talent. Lasă, cocoană, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a tăiat mâinile la abrig, au fost cazuri... După ce v-au trimis În fabrică v-au schimbat și alimentația? Nu, tot așa..., tot proastă. Nu s-au schimbat condițiile de trai. Din ’63 au mai Început să spună care au greșit, că a fost o lege internațională, au dat drumu’ cei din Apus la comuniști... și ne-au dat și ei drumu’ nouă... că nu ne-a dat drumu’ că le-a fost drag de noi! În ce zi v-au
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lemn), 14 tipografii, 12 librării, opt băi de aburi, 349 sacale de apă etc. (v. și Di mitrie Frunzescu, Dicționar topografic și statistic al României, pp. 72-75; Călăuza sau Con ducătorul Bucureștiului de maior D. Pappazoglu, București, 1871). 196. Bacalbașa greșește cu câțiva ani; în 1871 Hotel de Englitera (Hôtel d’Angleterre - M.E. Weingber, Calea Victoriei 42) încă nu exista; în aceeași clădire (casa Vanic), la etaj, se afla atunci Hotelul Lazăr („à l’angle de la Place du Théâtre“, preciza Ulysse de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și cu mai puțin fast.305 bucureștiul în 1871 157 la care se referă mai departe Bacalbașa fusese transformat în 1862 de către sculptorul Karl Storck, care îi adăugase o scară amplă cu două brațe, existentă și astăzi. 304. În original, greșit: închinai. 305. Iată, în completarea textului lui Bacalbașa, o succintă și sobră relatare a unei „serate danțante“ din saloanele lui Gr. Suțu, reprodusă din presa vremii: „De câteva săptămâni d. Gr.C. Suțu a deschis frumoasele sale saloane eleganței Bucureștilor. Joia
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
un act] 216 bucureștii de altădată 22. Statuia lui Mihai Viteazul, din Piața Universității, operă a sculptorului francez Carrier Belleuse, a fost dezvelită vineri 8/20 noiembrie 1874 (v. mai departe, p. 227), și nu în 1876, cum se menționează greșit în unele studii, mai vechi sau mai noi. Oițele mele, comedie tradusă, [într-un act] O mare răzbunare, dramă tradusă, [într-un act] Nevastă sau amorează?, comedie tradusă, [într un act] Un bărbat care plânge, id. id. O vizită de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
rolul conducător revenea liberalilor radicali grupați în jurul lui C.A. Rosetti și I.C. Brătianu. 78. Procesul de „presă“ al lui Al. Macedonski, în fața Curții cu jurați, a avut loc sâmbătă 7/19 iunie 1875 (și nu 1 iunie, cum notează greșit Bacalbașa; printre apărătorii săi (în total 19) se înscriseseră avocații liberali: N. Fleva, I. Câmpineanu, Pantazi Ghica, Mihai Ferekyde, D. Giani ș.a. (Adrian Marino, op. cit., p. 126). 79. „Astăzi d. Al.A. Macedonski, directorul jurnalului Oltul, a fost achitat prin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
numărului (1/1980). Speram să-l scot pînă la finele lunii, dar, iată, se opune Filioreanu, cerînd modificarea paginii întîi și, implicit, a altora din interior. Argumentele mele trec pe lîngă el. Îmi repugnă teama lui superstițioasă de a nu „greși”. Cu astfel de precauții, va aplatiza curînd totul. În discuție, am invocat „specificul revistei”, pe care încă nu-l înțelege! Mi-a replicat că n-am suficientă „orientare”. Nu m-aș mira să mă picteze „undeva sus” în chip de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nenea Jean” că trebuie să oprească la intersecția din fața Bibliotecii Centrale Universitare. „Nu-i chiar milițianul «dat naibii» de care vorbea Nina?”, l-am întrebat. „E altul - mi-a răspuns -, acela a murit”. „Să vezi întîmplare ciudată: un șofer a greșit chiar în fața lui. L-a fluierat, dar individul s-a făcut că n-aude; atunci, enervat, a oprit un autoturism și a pornit pe urmele contravenientului. Din goană, a intrat într-un camion, murind împreună cu doi din pasagerii mașinii în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
plecarea la Galați, pentru a participa la lansarea volumului Ora ideală de Viorel Dinescu, a promis că după acest „periplu” va acorda un alt interviu. Surprinzător, și interlocutorul său, Tudor Vornicu, a reluat formula de „periplu gălățean”, ceea ce, evident, e greșit. „Periplu” (fr. périple, lat. periplus) înseamnă „călătorie lungă pe mare”, lucru pe care ca eminenți publiciști ce sînt ar trebui să-l știe. Nu totul a fost însă iritant sau dezamăgitor în respectiva emisiune cu Eugen Barbu, prozator și critic
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
al satului, care are faima de a nu fi niciodată treaz. E unul cu mers șontîcăit, cade uneori pe drum, dar (ca și R.) cu „mînă ușoară”: abia reușind să-și țină ochii deschiși, face injecții în venă, fără să greșească. Eu tac, R. așijderea. Îi părăsesc și, trecînd prin standolă, ies în grădină. E singurul loc care-mi place aci la ei, pentru că e soare. Dincolo, în curte, e umbră, răcoare. Mă plimb printre straturi, privesc frunzele pomilor, dar iritarea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
metodică) atît față de modul simplist, primitiv, cît și față de cel tehnicist, complicat, în care e prezentată literatura română în școală. Fiind însă compusă cam de sus, rău (aspect agravat de tăieturile lui G.), cu formulări de un patetism vetust sau greșite („cerință de două ori salutară” etc.), ea nu-și va atinge scopul. Autorul e - fără îndoială - un om de bunăvoință, care suferă sincer pentru descreșterea importanței meseriei sale, dar, din păcate, nu are un condei sobru. Tonul ales nu e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-s rari, neliniștea cum să nu mă-mpresoare? / Anii dacă-s tîrzii, nostalgia cum s-o alung?...” *Care-i „lumea mea”? Cui îi sînt util și cu cine mă simt pe deplin solidar? Nu o dată am sentimentul că am nimerit greșit, printre oameni pe care nu i interesez și care (cei mai mulți) nu mă interesează. Chiar din cei cu care lucrez direct, cu doar unul sau cu doi comunic fără rezerve, discut și altceva decît mizerabile politicale și constatări provinciale. *Din nou
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trebuie; găsim ceea ce ne trebuie, dar nu sîntem mulțumiți; nu sîntem mulțumiți, dar ovaționăm”. Exaltările sînt trădări ale propriei firi. Ori de cîte ori m-am lăsat cuprins de ele - în vreo discuție, în vreo activitate, în vreo relație -, am greșit grav. La fel mi s-a întîmplat și atunci cînd am vrut să fiu la fel cu ceilalți: „bun” la chef, vesel nevoie mare, generos fără criterii. * Am spus gluma despre „cele cinci contradicții” unui grup format din Elena Ciocan
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a transformat într-un tînăr orgolios, bețiv, zănatic, care a coborît pe panta viciului pînă la „iad”.) Era într-una din acele „pase proaste”, morbide, chinuitoare, care-i vin tot mai des, cînd mă provoacă să-i spun „ce-a greșit” de a ajuns în situația critică de azi. Vrea să fiu dur, aspru, necruțător. Cum nu obține de la mine imputările pe care le așteaptă, se autoacuză frenetic sau își inventează scuze neverosimile. În convorbirea abia încheiată, pe un ton de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fel de strateg, cu intuiții și inițiative. Botul i se ascute, devine agresiv și o băluță îi cuprinde colțul buzelor. *Să-ți dai seama, după o zi de lucru, că „n-a ieșit nimic”, ori că ceea ce a ieșit e greșit, nu-i totuși o „experiență” la îndemîna oricui. Și nici faptul de a găsi o consolare ca aceasta pentru eșec! Nu o dată, m-am gîndit la necesitatea unei sinucideri fictive, mallarméene, care să ducă la obnubilarea relelor deprinderi (intelectuale) din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Petre Vârlan, în „Pentru Patrie”) e ceva ireprehensibil, Virgiliu Radulian mi-a răspuns: „N-am avut niciodată un interlocutor valabil. Cel trimis de Colegiul de Partid nici nu știa să pronunțe cuvîntul transcendental! în timp ce-și citea raportul, a greșit de două ori. L-am corectat. A doua oară a aruncat cît colo hîrtiile și l-a invitat pe Radu Enache să citească mai departe. Citește dumneata că ești școlit ca și dînșii!» Atunci miam exprimat nedumerirea de ce ne judecă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
personajului, ce bine și-a compus rolul Tanța (Constanța Zmeu), și nu s-au oprit pînă n-au trecut în revistă întreaga distribuție. Carmen se verifică, astfel, prin Sp., în plus ține să arate că are ochiul format și nu greșește în judecarea unui spectacol. „Din păcate - s a lamentat ea -, nu voi scrie despre Gaițele”. Intervenind în discuție, i-am spus că ar trebui s-o facă: „Ești cronicarul «Ateneului». Cum vine asta: scrii despre ce vezi în alte părți
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
le trimit spre a le citi fără prezența mea. știu că fac și eu, poate, ca mulți alții, adunând gânduri așternute pe hârtie În momentele când simți nevoia de a comunica cu tine Însuți, dar știu că nu-i nimic greșit În asta. și acum, pentru a nu vă reține prea mult, voi Încheia scurtele rânduri, cu rugămintea de a primi, Împreună cu D-na Dimitriu, cele mai bune urări de sănătate și cu speranța că vom avea un semn din partea Dvs.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Carpați), și acolo este un semn de Întrebare. Mi s-au cerut fotografii, ca să vadă cum se prezintă și bine Înțeles că nu am putut să le 45 Dimensiunile vitrinelor au fost comandate de conducerea Complexului muzeal Fălticeni, care a greșit lungimea picioarelor. Păreau ca de cocostârc În sălile Galeriei. Au fost tăiate cu bomfaierul, pentru a le face folosibile... 46 Institutor Dumitru Balan, din Fălticeni, președintele Comitetului orășenesc de cultură și educație socialistă, sprijinitor ferm al „Galeriei”, lovită chiar de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
aici, prin ograda Lovinescu. Așteptând știri despre șantierul Cazabanilor și dorindu-vă ca de obicei sănătate, spor la lucru și tot binele familiei dvs., Închei rugându-vă din nou să iertați și tăcerile, și graba, și tot ce-am mai greșit. Un gând special de respect doamnei dvs. Cu Dumnezeu Înainte, Gabriela Omăt 14 București, 8 oct. 2002 Stimate domnule Eugen Dimitriu, Vă scriu numai câteva rânduri, spre a vă mulțumi cu toată bucuria 734 pentru cartea trimisă, cea mai plăcută
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
ar fi depășit timpul ce-l aveam la dispoziție și ar fi diluat impresia de „fantastică concentrare spirituală” Într-un spațiu extrem de restrâns, ca acela al Fălticenilor. Ca atare, m-am limitat la micul, dar mirificul orășel-muzeu. și nu am greșit! 1027 groază (30 nov.), În care am terminat - susținut și predat un studiu pt. un proiect contractat cu străinătatea. Am reușit a fi punctual, dar cu prețul câtorva nopți absolut albe, care m-au cam dereglat. Continui acum, anunțând În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
răzbuna pe viitor și când te mai prind prin Cluj, te sechestrez pur și simplu. Apropò, cum se mai simte soția? Cred cu convingere că până la urmă medicina va Învinge! și sănătatea se va reinstala plenar. Găsindu-mă pe picior greșit În ziua sosirii, m-am Îndatorat ție, dar voi restabili echilibrul cu prima ocazie (sau, dacă vrei, trimitere). Nu am uitat. A fost un ghinion În care cred că și Belzebut și-a băgat coada; În seara aceea s-au
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și că am iubit pe oamenii acestor pământuri. Ușor de zis, greu de făcut!! Nici unul din noi nu cunoaște Îndeajuns de bine Fălticeniul pentru a nu „bâjbâi” săptămâni prin el, și În acest caz fiind păscuți de primejdia de a greși. Așa se face, că te rugăm să ne jertfești câteva ceasuri din timpul matale, și așa destul de sufocat de treburi și preocupări, și să ne faci o listuță cu tot ceea ce este edificiu În picioare, stradă (care acum s-o
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
acord să trăiască în țara lor ca într-o rezervație naturală. Închei această scrisoare cu marea dorință de a vă ruga să analizați cu ochii dvs. și în interesul poporului cele ce v-am spus. Aș vrea să cred că greșesc, dar, din păcate, aceasta este realitatea zilelor noastre în România. Este păcat ca tineretul unei țări să nu-și dorească decât părăsirea patriei. Mulți o fac, obligați, din neputință, să se exileze. Un sistem nedrept face ca o mulțime de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]