13,415 matches
-
și modestul roman Însemnările unui adolescent (1967), la care se adaugă câteva scenarii de film de scurtmetraj pentru Studioul Armatei, și un lungmetraj, destul de izbutit, în colaborare cu Elefterie Voiculescu (Fata morgana, 1981). Atunci când uită să fie obedient față de comandamentele ideologice, G. dovedește că are talent, pe care știe să-l pună la lucru în romane alerte, de divertisment, Profesorul de dans fiind, între acestea, cel mai reușit. SCRIERI: Candidat la însurătoare, București, 1958; Noaptea albă, București, 1958; Născut a doua
GRECEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287346_a_288675]
-
editorial în același an, cu romanul Răzbunarea. Colaborează la „Viața militară”, „Pentru patrie”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a. Romanul Bogăția unui sărac (1961) reprezintă un fel de panoramă (a deșertăciunilor) societății românești, asamblată prin prisma clișeelor din controversații ani ai dogmatismului ideologic. Protagonistul este un „altfel” de Nicolae Moromete. Fiu de țăran, el vrea să devină medic, dar este mai puțin conturat și personalizat decât tatăl său, Vasile Burcuș, sătean din Sărăcime. Rămâne de aceea doar un martor nesemnificativ, o copie palidă
GRECEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287345_a_288674]
-
Comandor al Meritului Republicii Polone (1999). Nuvelistica și reportajul literar reprezintă în scrierile lui G. două direcții relativ distincte, cu toate că o serie de caracteristici le sunt comune (caracterologia convențională, plantată pe corpul unei anecdotici colorate sumar, perspectivarea etică în funcție de dezideratele ideologice ale momentului). Oricum, cert e că notorietatea autorului derivă din reportaje. Reporterul a cutreierat planeta și pe baza acestei ocupații de observator activ și mobil a produs nenumărate relatări concretizate în volume structurate monografic sau caleidoscopic, ca „spectacol al lumii
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
ori un simplu pretext pentru concluzia de ordin moral. Personajele se reduc adesea la platitudini identitare, fiind fantoșe ale unor dezbateri cu final dinainte știut. Cinema Madagascar (1957) și Unde vântul miroase a petrol (1961) sunt nuvele în care intruziunea ideologicului este cel mai acut vizibilă. Autorul exploatează, sub aparența caleidoscopică a inspirației, clișeele prozei din epocă, începând cu tensiunea dintre exploatați și exploatatori și terminând cu detaliile dramatizate care dau un colorit caracteristic lumii reprezentate aici. Totuși, Cinema Madagascar este
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
dar perspectiva de pornire e diferită. Teoreticianul bulgar vede În declasarea literaturii un efect al predării literaturii În deceniile din urmă, În Franța mai ales. Demersul e și justificativ, Însă. Plecat din Bulgaria comunistă, Todorov nu putea scăpa de impunerile ideologice din domeniul științelor umane decît prin recursul la studiul tehnic, adică neutru al literaturii. Ajunge În Franța, la Paris, În 1963, cînd la Sorbona domnea Încă o viziune istoricistă și naționalistă a literaturii. Excepțiile se numeau, atunci, Barthes (47 de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În Franța, la Paris, În 1963, cînd la Sorbona domnea Încă o viziune istoricistă și naționalistă a literaturii. Excepțiile se numeau, atunci, Barthes (47 de ani) și tînărul Genette, În vîrstă de 33 de ani. Aici se opresc Însă explicațiile ideologice oferite de bulgar. Todorov nu consideră necesar să explice de ce Barthes, inovator al studiilor literare franceze tocmai prin apelul la retorica literară, dezvoltat ulterior În semiotică și Îndatorat structuralismului straussian (pe care Todorov Îl ignora În epocă) era unul dintre
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În măsura În care „realitatea” lipsită de iluziile ordinii și ierarhiei ar fi o imanență a cărei conștiință nu poate decît să ducă la disperare. Adevărul literaturii este, din perspectivă nihilistă, revelarea lipsei de adevăr. Perspectiva e demitizantă - și de aici la critica ideologică mai e doar un pas. În fine, solipsismul revine la numirea poeticii expresivității: „pe cît e de respingătoare lumea, pe atît este sinele de fascinant.” Să nu uităm, totuși, că solipsismul provine de la Rousseau și că În discuție conceptul de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
topirea transcendenței și a imanenței Într-un Unu autarhic: arta. (Oarecum la fel gîndise Marx desființarea claselor sociale, topirea lor Într-un Stat fără clase sociale). Dar, În mod ciudat, Todorov nu opune avangarda unei arte democratice, ci tocmai artei ideologice a comunismului triumfător. Mi se pare prima lui eroare. „Realismul socialist, arta „poporului”, literatura de propagandă cer menținerea unei relații puternice cu realitatea Înconjurătoare și, mai ales, supunrea față de obiectivele politice ale momentului, Împotriva oricărei proclamații de autonomie artistică și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pagină sau În urechi idei despre contemporaneitate, societate, cultură, idei, politică și În general despre condiția umană a zilelor noastre, este cea a lui „noi”. Asta se Întîmplă și poate pentru că puțină lume aduce În discuție probleme să le spunem ideologice altfel decît implicit, În texte a căror autoreferențialitate, deși nu trebuie mult căutată de un cititor avizat Într-ale lumii culturale, trece neobservată sau de la sine-nțeleasă. Nu intenționez să intru În polemici largi cu literatorii/criticii români, deși ar fi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
anekdota = lucru inedit), pentru a nu-și pune interlocutorul În poziție de inferioritate (Există, desigur, excepții : cea a lui Allan Bloom este una dintre ele). Stilul acesta are și inconveniente. El sfidează În primul rînd, am mai spus-o, ierarhiile ideologice fundamentale ale culturii europene, În eventualitatea că ele ar fi grecești și mai apoi germane. El nu ține seama apoi de exigențele pe care o anume gîndire metafizică ce a impregnat mințile europenilor le are față de orice limbaj omenesc și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mod foarte diferit, de istoria și gîndirea marxistă.” Din cauze binecunoscute, Marx este În România un tabu. Nu ne-am vindecat de el, deci nu-i pronunțăm numele decît ca să-l vituperăm, pe el cu tot neamul lui de satrapi ideologici etc. OK. Totuși, nu poți vorbi de postfără să aduci În discuție o viziune a lumii marxistă, cea care-i precede lui post-, deci cea modernă. Aici, desigur, disputele pot curge: de ce să nu fie postun după al avangardelor, trecînd
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poți vorbi de postfără să aduci În discuție o viziune a lumii marxistă, cea care-i precede lui post-, deci cea modernă. Aici, desigur, disputele pot curge: de ce să nu fie postun după al avangardelor, trecînd sub tăcere freatica lor ideologică? Cam asta se Întîmplă În România. Apoi, de ce ar fi postun dupăMarx, În viziunea unor americani care n-au nici un regret de a nu fi văzut Revoluția Întîmplîndu-se În altă parte decît În mințile oamenilor, pentru care autorul Capitalului este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
născînd” și Încercarea de a „reprezenta neîntruchipabilul”) este anti-modernitatea, versantul galben, reactiv și reacționar al progresismului modern. II. 3. Postmodernitatea ca antimodernitate În momentul În care ne Întrebăm cu năduf, În România, „de ce nu moare socialismul”, uităm de existența maidanului ideologic În care stînga și dreapta au tot atît sens cît codul rutier pentru Tarzan (și Încă...) Ce altceva mai comod, pentru intelectualul român de succes, decît Întreținerea unor vechi confuzii, ca de pildă cea dintre socialism și comunism, ca și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Barthes, fascinat În anii ’40 de autorul Considerațiilor inactuale. Pe de altă parte, putem vedea În antimoderni o replică a postmodernilor. Originalitatea demersului lui Compagnon n-ar trebui scăpată. Criticul, metamorfozat În istoric al ideilor, demontează În primul rînd clișee ideologice apodictice: dacă modernitatea e și reacțiune - și e - poate ar fi bine să ne gîndim că nici stînga nu e doar progresism năuc, corectitudine politică tîmpă și mult cabotinism; poate nu toți cei „din stînga” sînt, moral și intelectuali niște
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
se ia la trîntă cu realitatea. Stîngiștii fac exact jocul acestui public, dacă nu cumva Îi determină abordarea. Ei văd În fructele intelectuale ale reacțiunii de șarm orice altceva decît exerciții de stil. Dimpotrivă, stilul e primul semn de Înregimentarea ideologică pentru ei, cînd de fapt tocmai ea, imprecația și tocmai ea, antimetabola (aceleași cuvinte repetate În chiasm de o parte și de alta a unei axe de simetrie, de pildă: „Revoluția conduce oamenii mai degrabă decît oamenii conduc Revoluția”) sînt
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al timpului său care, odată proiectu-i Înțeles, devine eponimul unei episteme critice. Credința lui Compagnon este că ideile teoretice discreditate la un moment dat prin mijloace mai mult sau mai puțin retorice, retorică ce aparține pînă la urmă unui proiect ideologic, o dată reîntoarse, nu mai sînt aceleași, revin Îmbogățite cu experiența unui eșec maturizant, capabile de noi nuanțări. Pentru că numai astfel ideile capătă viață, investite cu istoricitate. De aceea criticul mărturisește că intenția lui a fost aceea de schițare a unei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Kafka, nimeni altcineva nu mai poate intra. Programul lui, dacă există, nu este conceput pentru a fi contrasemnat (deși mai apare, iată, cîte o Platformă). El, autorul, se reprezintă numai pe sine. Literatura franceză de azi nu mai suportă determinări ideologice la modul global, pentru că politica și-a pierdut orice veleitate revoluționară sau escatologică, o dată, dar mai ales pentru că sintagma de literatură națională iese treptat dintre dovezile existenței unui „suflet” comunitar. CÎnd Jonathan Littel cîștigă premiul Goncourt, nu se poate conchide
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mentor post mortem pe Raymond Roussel, foarte apreciat de suprarealiști ca și de post-avangardiștii de astăzi. Literatura lui, “à contraintes”, un creative writing puternic motivat estetic (dar chiatr și politic), este recuperată de minune În momentul supremației metodologice a structuralismului, ideologice, a marxismului, În științele umane. Astăzi, Însă, Roussel ar putea fi socotit cu ușurință drept un precursor al postmodernismului. Alături de Noul Roman, figurează, ca estetică de grup, OULIPO, așa-numitul OUvroir de LIttérature POtentielle. Separat de acestea este Înregistrată “aventura
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
gustului pentru estetism (“cînd aud pomenit cuvîntul scriitură, știu că este momentul să ne destindem puțin și să mai comandăm o bere” declară el În volumul de luări de poziție Interventions), curajul (asumat sau nu) de a exprima tranșant poziții ideologice și politice aflate În total contracurent În Franța contemporană și, În fine, abordarea unei tematici coagulate În jurul a ceea ce se pretinde a fi omul occidental contemoran: situațiile revelatoare pentru stadiul “figurii” sale (cel puțin În versiune franceză). Prima dimensiune a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că participă sau la balul divinității de semn pozitiv ori negativ, sau la balul istoriei. Scriitorul se reconvertește În mistagog sau profet, ori, naufragiază Împreună cu minuscul său echipaj. Din punct de vedere estetic, romanul este mediocru, sub valoarea Particulelor. Substanța ideologică, bogată, se activează la maximum, În așa hal Încît exigențele convențiilor narative sînt adesea abandonate pentru a-i face loc. În sfîrșit, supratema: iubirea. Ceea ce se narează este la prima vedere o poveste de iubire, o dragoste terminată tragic, cu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o accepțiune cît se poate de biologică), trebuie să facem ceva. Să-i urmăm crezul. Aceasta este “platforma programatică”enunțată ritos, abia disimultă estetic sub pretextul romanului, formulă aleasă doar pentru a se fi dovedit adesea cel mai nimerit vehicul ideologic. Aceasta este tribuna la care scriitorul redevine profet. Urmărind tribulațiile unui antierou, Michel, funcționar occidental contemporan cu noi, de vîrstă medie (căci are tocmai patruzeci de ani), Houellebecq are pretenția de a scruta o epocă, o societate - cea dominantă astăzi
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acest salt ficțional, autorul sugerează cititorului - pe baza unei experiențe pragmatice comune - că ceea ce citește de-acum este ficțiune. Dincolo de aspectele formale, predominante În studiile citate care se ocupă de autoficțiune, ar trebui să ne oprim cred la specificul ei ideologic și la motivațiile socio-antropologice ale succesului ei. Evident, literatura modernă, de la Baudelaire Încoace, dar, desigur, și fragmente mai mult sau mai puțin cunoscute din cea medievală și antică, pot fi considerate autoficțiuni. Motivul este simplu: textul literar (recunoascut ca atare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
antropologice de mult clamată și recunoscută. Dar nu regimul său generic ambiguu interesează În ultimă instanță. Chestiunile formale, protocolul nominal și mai ales statutul enunțătorului sînt, e drept, centrale În teoria literară franceză a anilor șaptezeci, dar ele au surse ideologice și chiar ontologice. Pentru că zona marginală, liminaritatea, de la avangarde Încoace, dacă nu mai devreme, fascinează, și sînt puțini scriitorii care rezistă apelului. Euri spectralizate, agonizante, absurde, locuitoare ale unor cadavre (În anii ‘90), voci Înșelătoare, golemice, teratologice, homunculoide, confuze, isterice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Dumnezeu corelativă resurgenței și insurgenței subiectului uman În discursul unei ontologii a finitudinii. Este Însă și mai corect să vedem În autoficțiune o practică literară care-și revendică identitatea tocmai din momentul În care literatura a renunțat la ultimele iluzii ideologice - cu iz sau fără iz sacru - pe care le mai nutrea În secolul trecut. De ce termenul apare, În Franța, cu doar trei ani Înaintea morții lui Sartre și Barthes, cu cinci Înaintea desființării revistei Tel Quel, cu doi Înaintea apariției
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lider În eșanjuri amoroase. Iar dacă astăzi boema s-a mai Îmburghezit, nu a fost așa Întotdeauna. A fost odată - pe cînd Parisul trăia În ritmuri bătute de tineri entuziaști și de nașii lor din „CRS=SS”, În frenezii politice, ideologice, În boemă - a fost ca niciodată o mînă de eroi ai minorității homosexuale, la fel de inteligenți, activi, talentați și spectaculoși ca toți ceilalți actori ai teatrului cultural francez. A fost, În primul rînd, Simone de Beauvoir, care, În cel de-al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]