13,698 matches
-
Soare : Soare mic, Soare mare, Soare galben, Soare vânăt, Soare roșu, Soare de nouăzeci și nouă de feliuri, Ieși de la (aci pronunță numele pacientului) din unghi. Dintre unghii, din șele, din picioare, din creierii capului, Din zgârciul nasului, din bujorii obrazului, Că de nu ieși de voie bună, Cu cuțitu te-oi tăia, Cu mătura te-oi mătura, Cu grebla te-oi grebla, Și-n poartă te-oi lua, în drum te-oi arunca. Clocile te-or râcâi, Și vai de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
face semnul crucii și se spune formula magică: Pocitură de luni, pocitură de marți, pocitură de miercuri, pocitură de joi, și tot așa până se epuizează întregul inventar al săptămânii, Ieși de la (se pronunță numele celui suferind), din unghii, din obraz, din șale, din picioare, din creierii capului, și tot așa ca la descântecul de deochi, de durere de cap . Se sting apoi câțiva cărbuni, care, cu cât vor bolborosi mai zgomotos, cu atât descântecul va avea mai bun leac. Pe
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
urât, fântâneaua de dor mult. Inimă supărăcioasă, mor și nu te văz voioasă. Că mi-i dor și că mi-i jele de tinerețile mele Ce le-am petrecut cu jele. Cu jele și cu năcaz și cu lacrimi pe obraz. Eu de lacrimi nu bag samă, că le șterg cu o năframă, Dar mi-e milă de obraz, că rămâne fript și ars ! Cântec De-am avut de n-am avut, Am trăit cum am putut, la nimenea n-am
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
că mi-i jele de tinerețile mele Ce le-am petrecut cu jele. Cu jele și cu năcaz și cu lacrimi pe obraz. Eu de lacrimi nu bag samă, că le șterg cu o năframă, Dar mi-e milă de obraz, că rămâne fript și ars ! Cântec De-am avut de n-am avut, Am trăit cum am putut, la nimenea n-am cerut. C-am avut o cărărușă, până la mândra la ușă, Dușmanii m-au oblicit, cărărușa-or îngrădit. Tot
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
povești, Cum curgeai în jos, de lină, Să-ți sorb apa din izvoare, Pe la «Moara de hârtie», Ziua în arșița mare... Șopotindu-mi numai mie ! Dar voi, văi cu zmeuriș, Dar voi, fete și feciori, Cu pitulici în frunziș Cu obrajii roșiori, Și cărarea cea umbroasă, Mai jucați o învârtită, Pe unde urcam voioasă ? Colo-n lunca cea vestită ? Fruntea Malului Și acuma văd aevea O cărăruie pe muchea unui deal, în asfințit de soare, Cînd alergam cu picioarele goale Și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
și-o făcut-o scrum Tot trăgând cu ciudă fum după alt fum. Boii de trei ore rumegă pe hat. De din sus, ia vine Gheorghieș, vecinu’ Care n deal la crâșmă își făcuse plinu’. Privind cu ochi tulburi, cu obrazul supt: - «Tulai tu Ioane, răsturnat-ai caru’ Știe tată-tu? Mânce-te amaru’ ?» - «Bag sama că știe. Doară-i gheghesubt!» Decizie înțeleaptă De azi dimineață cei doi ocoși ai satului, Gheorghe și Ion nau ieșit din făgădău. Acuma că se
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
efemere, dacă e privită din perspectiva istoriei satului, interminabilă și necruțătoare dacă o luăm în considerație la scara unei vieți de om, a unor vremuri triste, care a făcut să curgă multe lacrimi de durere și nemângâiere pe bujorii din obrajii fetelor și copiilor satului. Și să sape brazde adânci pe chipurile femeilor și bărbaților maturi, care n au mai avut de ce să aștepte întoarcerea din lupte a dragilor lor, chemați să dea obolul jertfei supreme pe câmpuri de bătaie, pentru ca
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pace! Ți-am spus că sunt măritată. Ce dacă ești măritată? Mă, tu nu înțelegi că acum merg la bărbat și dacă află mă omoară? Unde ți-e bărbatul? Acuma dai tu de bani și de dragoste, o strângea de obraz. Hi! Hi! Hi! Potolește-te că mă învinețești și ce-o să zică bărbatu-meu, se zbenguie țiganca în brațele lui. Cine ți-a cumpărat cerceii ăștia așa frumoși?o mângâie pe obraji. Du-te mă și lasă-mă! Ți-am
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
de bani și de dragoste, o strângea de obraz. Hi! Hi! Hi! Potolește-te că mă învinețești și ce-o să zică bărbatu-meu, se zbenguie țiganca în brațele lui. Cine ți-a cumpărat cerceii ăștia așa frumoși?o mângâie pe obraji. Du-te mă și lasă-mă! Ți-am spus că am bărbat și la noi la țigani nu e ca la voi; azi să fii cu una, mâine cu alta. Dacă bărbatu-meu află mă omoară. Cum să te oamoare
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
nu? Simt ei mirosul bradului în casă cum îl simțim noi?, că ai văzut ce specii de brazi cresc aici. Simt mirosul lămâilor, portocalelor, bananelor din fructiere. ─ Nu-i totuna. Se bucură de fulgii argintii de zăpadă care-și răcoresc obrajii și de priveliștea ce ți-o oferă crengile pomilor încărcate cu povara lor. Ei! ce să-ți spun, că noi tremurăm de frig când nu avem căldură în casă. Beneficiază de clima blândă mediteraniană, în schimb sunt vitregiți de a
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
loc îl fac să nu-l intereseze toate materiile predate în școală, dar să exceleze la cele care-i plac și-l atrag. Mic și îndesat, cu părul negru pieptănat de la frunte spre ceafă, cu fruntea lată, fața lungăreață, umerii obrajilor puțin ridicați, ochii nu mari, dar vii, colorul feței întunecat prin care străbătea însă rumeneala sănătoasă a obrajilor, cum să nu-l iubească Raluca, mai ales că era totdeauna curat îmbrăcat 56. Instinctul ei de mamă îi spunea că acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-i plac și-l atrag. Mic și îndesat, cu părul negru pieptănat de la frunte spre ceafă, cu fruntea lată, fața lungăreață, umerii obrajilor puțin ridicați, ochii nu mari, dar vii, colorul feței întunecat prin care străbătea însă rumeneala sănătoasă a obrajilor, cum să nu-l iubească Raluca, mai ales că era totdeauna curat îmbrăcat 56. Instinctul ei de mamă îi spunea că acest copil este mai altfel, și adesea mamele sunt înclinate să-i protejeze pe cei mai timizi și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
măcar să-l tai. Unde nu putea descurca, apoi încurca de-i mergeau petecele. Câteodată Buchilat greșea la glasuri. Buchilat ! Striga popa din altar. Aud, părinte. Prochimen glas al șaptelea [...]. Eei ! Părinte ! Apoi bine, se cade să mi te spurci în obrazul meu ! Apoi zău nu se cade! Taci, că te rup, zicea părintele cu o apostolicească liniște. Însă postul onorific de palamar îl ocupa onorabilul domn Nicodim Parpalac. Băiet cu multă ambiție, fecior de popă, cam prostuț, nu-i vorbă, da-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
verzi de mătasă. Botinele de lac cuprindeau strălucit și cu fidelitate formele unui picior mai mult mic. Părul lui strălucit, căzând pe umeri bine făcuți, contrasta cu albastrul postavului . Espresiunea feței lui era tristă, dar nu dureroasă. Cel puțin umerii obrazului, cam ieșiți, arătau că rotunzimea lui slăbise și făcuse loc acelei umbre dulci și interesante în mijlocul obrajilor care le șade atît de bine oamenilor tineri umbra sentimentalității. Această umbră, semnul setei de iubire, este la amândouă sexele irezistibilă. În vreme ce damele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Părul lui strălucit, căzând pe umeri bine făcuți, contrasta cu albastrul postavului . Espresiunea feței lui era tristă, dar nu dureroasă. Cel puțin umerii obrazului, cam ieșiți, arătau că rotunzimea lui slăbise și făcuse loc acelei umbre dulci și interesante în mijlocul obrajilor care le șade atît de bine oamenilor tineri umbra sentimentalității. Această umbră, semnul setei de iubire, este la amândouă sexele irezistibilă. În vreme ce damele se uitau foarte des, ca-n treacăt, dar cu multă intențiune la tânărul nostru și nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a căuta un altul în ochii ei albaștri mai mult, de-ar fi găsit, nu se știe, ... căutatrea ar fi durat vecinic 300. Curățenia fetei răzbate în toate descrierile mai toate nocturne: Luna lumina fața ei albă ca laptele cu obrajii roși și părul ei blond, foarte blond, care înconjura cu lux și fineță o față plină și râzătoare 301. Altădată, portretul este atât de sugestiv, încât un desenator talentat ar putea reconstitui acest chip fără probleme: fața de-o albeață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
la fitness, măști exfoliante, vopsele, șampoane, creme, uleiuri, sprayuri, balsamuri (lista e nesfârșită...); "Prin contrast cu simplele truse cosmetice ale colegelor mele de facultate: un săpun Cheia sau Stela, un praf de dinți Doina, o pastă Clorodent (...) Aveau părul curat, obrajii proaspeți, mâinile îngrijite, cu mici pete de cerneală... Atrăgeau fără sofisticării și zorzoane. Cât despre succes, îl pregăteau în laboratoare și biblioteci." Cinstite și instructive, "Zigzaguri"-le lui Const. Călin le-aș dori adunate într-o carte. Cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mi-a fost întâi Leagăn, - o copaie. Mama mă lua cu ea Când pleca la muncă Ba la grâu - la secerat Ba la fân - pe luncă. Pe sub tei umbriți pe câmp, Mă umbrea cu ramuri Și sudoarea greu curgea Pe obrajii mamei. Și oițele pășteau, Măicuța muncea, Cu frunze mă învelea Cu lapte mă hrănea. Unde sunteți blânde oi Drăguțe mioare Azi tare mi-e dor de voi De n-am loc sub soare. La 11 aprilie 2013, doamna Adriana ne
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
lăsat Nici nu știu de ce a plecat. Și, trecându-i timpul fără rost, Iată că Ion s-a reîntors. A venit și el la spital. De Ion, nu aveam habar Eram pe moarte și de dor M-a sărutat pe-obraz Ion. A plâns și și-a cerut iertare Că a plecat în lumea mare Și că m-a părăsit așa... Și se jura că mă iubea ! Și mână-n mână am rămas Amândoi fără de glas. Acum regretă și tot plânge
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
câteva poezii din amintirile cu care îmi trece timpul și mulțumirile mele pentru munca dvs. și bunăvoința că prin ceea ce faceți îmi prelungiți viața. Este atât de plăcut să primești din depărtare o sărutare, de-mi simt de fiecare dată obrazul cald, mai ales când gestul vine și de la I.N.O. Sănătatea nu o putem cumpăra, bătrânețea este tare grea și mai ales când te lupți și cu singurătatea. Dar dumneavoastră, fiind atât de ocupați și angajați cu gândurile să vă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
la început "împăratul" curții, e prins și legat într-o zi, obligat să trăiască în captivitate, încât, devine, astfel, câine de pază, dulău (Lanțul). De multe ori încercăm să ne dăm în fața semenilor mai cu moț decât suntem. Uităm că obrazul subțire, cu cheltuială se ține, iar foamea dă de-a dreptul (Turtă dulce). Cartea de față conține, fără să-și fi propus autorul, în mod premeditat, atât câteva întrebări puse indirect, voalat, cât și răspunsul posibil, pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
o motoașcă de rogoz într-alta, încât m-am udat leoarcă, până-n brâu; opincile-mi clefăiau, încărcate de apă și de noroi, îmi clefăiau ca niște scroafe flămânde, scăpate la troaca plină; stropii de glod mă împroșcau pe haine, pe obraz, în ochi și-n gură; dar nu-mi mai păsa de nimic. Trebuia să ajung acasă teafăr. Da! Teafăr! Iar lupul? Să rămână și de data asta cu labele pe bot. Și cum fugeam, Ursu abia se ținea după mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
printre crengi printr-o perie îndrăcită și încâlcită de crenguțe și de țepi tari și ascuțiți, ca niște cuie. Reușesc să mă strecor și să urc la vreo 7-8 metri de pământ fără să-mi pese că tălpile, mâinile, picioarele, obrazul sunt zgâriate și sângerează, ca și când aș fi îndrăznit să mă strecor printre niște ragile, cu care piepteni fuiorul de cânepă, să iasă de-o parte puzderia, să rămâie firul curat. Ursu se oprise. Și se tolănise lângă tulpina cacadârului. Părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
am prins a ne striga și-a ne căuta bărbații. După câteva minute de învălmășeală, omul meu, Vasile, ne-a recunoscut și-a venit spre noi. Era slab și tras la față, cu ochii duși în fundul capului și-avea pe obraz câteva șiroaie de sudoare, îmbibate cu colb, și se tot ștergea și nu mai prididea să bâiguiască și încerca să zâmbească, rușinat, emoționat, ca și când nu-și credea ochilor că suntem noi, în carne și oase: eu, Mărioara lui, și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe mamae-ta; dar ea s-a tras înapoi, a început să plângă, nu-l recunoștea, nu pricepea ce vrea omul acesta, iar celelalte două, Verona și Floarea, s-au șters repede cu dosul palmei pe locul unde le pupase pe obraz. Și Vasile era și dânsul descumpănit, de-această întâlnire. Și se tot uita, când la mine, când la fete. Apoi s-a întors spre frate-meu care fusese reformat, adică refuzat la oaste, fiindcă era beteag de-un picior și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]