12,604 matches
-
constituie miezul doctrinei utilitariste, iar binele, în sens general, se înscrie în cadrul mai larg al teoriei consecințialiste. Conceptul de „utilitarism” este asociat și meseriei de arhitect sau de artizan de mobilier, fiind echivalent cu cel de „funcționalitate” și, prin urmare, opus virtuții și frumosului. Totuși, tocmai în acest aspect se reg]sește unul dintre principalele avantaje ale utilitarismului în calitate de teorie asupra binelui: în primul rând faptul c] nu presupune nici un angajament din partea individului, care are posibilitatea de a filtra totul prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dac] îmbr]tis]m principiile utilitariste; acest lucru a fost sugerat mai întâi de c]tre Bentham și Hume, iar mai apoi și de c]tre alți gânditori, în virtutea unor considerente deductibile empiric. Aceste dou] implicații ale utilitarismului sunt diametral opuse, ins] nu este nici o greșeal] în a afirma c] exist] atitudini utilitariste pro și contra unei anumite politici. Dimpotriv], poate fi privit] drept un avantaj capacitatea de a afirma c] exist] un anumit criteriu general, cel utilitarist, care furnizeaz] argumente
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
estim]ri viitoare în vederea determin]rii schimb]rilor evolutive. Dincolo de toate acestea, medicina deține o serie de practici specifice care ofer] nu doar recompense materiale, ci și spirituale: îndemânarea în efectuarea operațiilor, perspicacitatea stabilirii diagnosticului, respectul din partea studenților. La polul opus, s] observ]m cazul unui muncitor care se vede lipsit de un loc de munc] în urmă falimentului fabricii unde a lucrat. MacIntyre afirm] c] virtutea poate prosperă numai în anumite tipuri de societ]ți și doar în condițiile practic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care acesta devenise prieten. În al doilea exemplu, Himmler i-a îndemnat pe generalii naziști s] treac] peste repulsia provocat] de masacrarea evreilor și s] se concentreze asupra unei datorii mai însemnate, aceea fâț] de patrie. Bennett emite o concluzie opus] teoriei lui Kant, si anume c] Huck s-a l]sat condus de afecțiunea să pentru Jim, ignorând principiile morale (gest absolut corect), în timp ce generalii lui Himmler ar fi trebuit s] ia mai mult în seam] sentimentele proprii. O doctrin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
soluții alternative de satisfacere a intereselor umane. De cele mai multe ori acestea într-adev]r exist]. Mai mult, modificarea ecosistemelor contravine, în general, intereselor umane pe termen lung. Uneori, aceasta va genera adev]rate conflicte, unde criterii morale diferite orienteaz] în direcții opuse. Asemenea cazuri necesit] enumerarea atent] a criterilor morale relevante, evaluarea importanței fiec]ruia și luarea unor decizii în cunoștinț] de cauz]. Nu exist] un criteriu absolut de urmat în luarea acestor decizii. Nu se poate afirma c] interesele umane ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
g]și o motivație corespunz]toare pentru a acționa. Aceste dou] tr]s]turi specifice ale practicii morale - obiectivitatea și caracterul practic al judec]ții morale - au atât implicații metafizice, cât și psihologice. Din p]câte, aceste implicații sunt diametral opuse. Pentru a ne da seama de acest lucru trebuie s] ne oprim și s] reflect]m asupra naturii psihologiei umane la modul general. Conform imaginii standard a psihologiei umane - imagine pe care i-o dator]m lui David Hume, celebrul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și, de fapt, nu exist] nici o pretenție cu privire la fapte. Acum putem s] înțelegem de ce se preocupau filosofii despre toat] aceast] chestiune a evalu]rii morale. Problema este c] obiectivitatea și caracterul practic al judec]ții morale se afl] la poli opuși. Obiectivitatea judec]ții morale sugereaz] ideea c] exist] fapte morale determinate de circumstanțe și c] judec]țile noastre morale exprim] credințele noastre cu privire la natură acestor fapte. Aceasta ne permite s] d]m sens discuției morale, dar înv]luie într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
bea ceai este un lucru obișnuit în Anglia, fie toți neozeelandezii sunt arici. Se pare c] avem de-a face aici cu concluzii despre arici obținute dintr-o premis] în care nu apare nici un arici. Acest exemplu dovedește c] exemplele opuse ale lui Prior nu ameninț] doar autonomia eticii (nici un trebuie s] nu deriv] din este), ci și logica ins]și, adic] ideea c] în logic] nu poți obține o concluzie despre ceva care nu exist] în premise. Dar este, de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tren, dac] trenul nu se apropie cu adev]rât de noi (Nozick, 1981, face aceast] obiecție). Replică adeptului eticii evoluționiste este c] morală nu se aseam]n] cu trenurile. Dac] vrem s] cooper]m mai bine prin adoptarea unei poziții opuse a ceea ce se înțelege prin moral], atunci s] fie așa. S] facem un exercițiu de gandire. S] presupunem c] procesul evolutiv ne-a f]cut s] credem c] nu trebuie s] fim drepți și corecți etc, ci invers: nerdrepți și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Rece din anii ’50, putem ajunge la o alianț] de cooperare instabil], asem]n]toare st]rii noastre prezente, cu o bâz] diferit]. Dar cine poate spune dac] avem dreptate în mod absolut și dac] lumea noastr] bazat] pe principii opuse este total greșit]? Nu exist] o garanție a faptului c] procesul evolutiv ne-a imprimat un anumit mod de a gândi, care, întâmpl]tor, ține de sfera adev]rului obiectiv. Acest lucru este valabil pentru concepțiile cu privire la evoluția progresiv] și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dumnezeu este cel care ne-a înzestrat cu capacitatea de a știi tot ceea ce știm, moral sau altfel. Dar o problem] mai interesant] în prezentul context este existența unui mod specific în care cunoașterea moral], în mod deosebit - ca fiind opus] cunoașterii astronomice, de exemplu - depinde de Dumnezeu. Cineva ar putea s] susțin] c] intuiția moral] este de inspirație divin], chiar dac] indivizii astfel inspirați realizeaz] acest lucru sau nu. Dar acesta nu este un r]spuns satisf]c]tor la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Routledge and Kegan Paul, 1973) Young, R.: Freedom, Responsibility and God (London: Macmillan; New York: Barnes and Noble, 1975). Postfaț] Peter Singer Ar fi ușor s] consider]m etică o disciplin] în care, din timpuri str]vechi, susțin]torii unor viziuni opuse s-au angajat în dispute interminabile f]r] vreo perspectiv] de soluționare. Pan] la urm], nu are fiecare cultur] propria ei tradiție etic], aflat] f]r] speranț] în dezacord cu toate celelalte? Și nu exist] chiar și în cadrul îngust al
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de a percepe fapte morale. În loc, Dancy hoț]r]ște c] cea mai plauzibil] versiune a intuiționismului este una care privește „faptele” morale ca motive recunoscute în exercițiul judec]ții noastre practice. James Rachels abordeaz] aceste întreb]ri din direcția opus]. El începe cu o descriere subiectivist] a eticii care consider] sentimentele de aprobare că bâz] a judec]ții etice. Cu toate acestea Rachels g]sește această și alte versiuni succesive mai rafinate ale subiectivismului etic nesatisf]c]toare, pentru c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se suprapun asumpțiilor esențialiste asupra identității așa cum le-am indicat la începutul prezentării despre acest curent -, dar concepțiile sunt departe de a fi atât de "naive" sau "vulgare" pe cât cred unii. În ansamblu 30 ele nu reprezintă un esențialism "dur" opus constructivismului, ci mai degrabă concepții care se deschid și se întâlnesc în mod natural cu ultimul. Când spun acestea, mă gândesc la o idee foarte puțin subliniată și ignorată mai ales de cei care critică esențialismul ca perspectivă, fără a
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
perseverența și cumpătarea) și suma a doi indicatori ce denotă preferința pentru tradițional (religiozitatea și obediența). Schwartz (1992) de exemplu construiește doi indici, unul al conformismului și unul al independenței, care, în modelul pe care-l avansează, apar la polii opuși ai unei axe. Conformismul este un indice aditiv construit pe baza unui item ce măsoară obediența și a unuia ce măsoară respectul pentru alte persoane. Independența este un indice aditiv construit pe baza unui item ce măsoară independența și a
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
pe mine. Deasupra Maternității l-am întrebat pe Pablo: Încotro? nu mergem la sediul Uniunii Artiștilor Plastici? (fusese deja programată la nouă o întîlnire cu spaniolul). Nuuu, mi-a răspuns Picasso, ferindu-se de o cioară care venea din sens opus, nu, mergem în Turnul Goliei. Aha! am zis. Și am coborît în curtea Goliei. Pe lîngă noi a trecut, închinîndu-se, Femeia cu pălăria - pește. Am salutat-o amîndoi cu respect: era teribil de șic și mirosea tare a verni. Pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
culoare pe care, nu ne îndoim, pînă și Nelson Mandela a sesizat-o. 11 august În chiar ziua în care apărea în Monitorul textul meu despre amuzata paralelă Andrei Pleșu Mircea Crișan, aflîndu-mă pe bulevardul din Sinaia, văd pe trotuarul opus un ins corpolent făcînd notă frapant-diferită de restul pietonilor: mai întîi, pălăria, ceva între sombrero și canotieră, apoi toate celelalte, nou-nouțe, evident scumpe, cămașă în dungi bej, cu butonii manșetelor, vizibili cred, și de pe Vîrful cu Dor, pantaloni ou de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gazda Surprizelor rîdea cu rujul pîn' la urechi de corecția aplicată babei de către ilician, gîndul m-a dus, reconfortant, spre babă... pe unde i-or mai fi sclipind, biata, ochii... Pariu-mi fiziognomic-electoral operează și în cazul categoriei de vîrstă opuse celei a priapicului client al Andreei. Deși cu largă marjă de probabilitate. Nu credeam însă, la sfîrșit de 2000, că mare parte din maneliștii ăștia rași la tîmple și cu cerceluș în stînga vor contribui, și ei, la deriva de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și patetică în fața comunismului remanent, celălalt (Pleșu) costumîndu-se în rezoneur disponibil și fascinant deopotrivă al aceleiași realități. Regăsindu-se însă amîndoi, permanent, într-o riguroasă dar și relaxată convivialitate sapiențială. Dar, ca pandant burlesc t.v., Pleșu-Dinescu? Atît de radical opuși ca factură intelectuală: Pleșu, cu asumată cultură noiciană, Dinescu, incongruent pînă la comic/tragic. Pleșu, ascultîndu-l pe celălalt cu aerul părintelui îngăduitor cu tomnatica odraslă, talentată oricum, dar gesticulînd incontinent. Dinescu, frînîndu-și din cînd în cînd febricitatea în vizibil complexat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din anii liceului dorohoian între acum reputatul medic brăilean Dan Gabrovescu, structură eminamente exactă espirt géométrique dar cu epatantă deschidere spre literatură și arte, și persoana-mi producătoare ea însăși de artă, ordonată se-nțelege, dar stînd sub semnul unui, opus, esprit de finesse, de ce nu de Funès. Așteptînd amîndoi, de la distanță, momentul revederii. Cu aceeași avidă curiozitate. Însemnarea de față? O divagație. Un impromptu. Doar atît. 14 ianuarie Alienistul, jovial stenic și prosper, îl invită pe alienat (de-abia ținîndu-se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cella, tu vezi-ți de doctoratul tău! 10 august Pictorul a strigat. Două personaje bizare în breasla ieșeană a lui messer Vasari: Craiu și Boușcă. Dacă primul se plia, oarecum natural, prin fire, fabuloasei boeme, celălalt se situa la polul opus: aerul sever al ținutei sale l-ar fi destinat, mai degrabă, unui sacerdoțiu, fie el și al artei. Dacă blîndul Craiu rămîne în amintire un jovial fără limite, Boușcă persistă în auz cu dicția lui auster-cadențată, cea care avea să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
hohote, dar cu lacrimi abundente. De crocodil? Așa am crezut în prima clipă, dar nu, bășcăliosul pișpirică de abia-și putea șterge lacrimile. M-am strecurat în closet (la subsol, în deplină... securitate) și-am rîs cu lacrimi. La polul opus (și nu prea) era celălalt Gheorghiu, Miluță, de la Național. Permanent spectacol di granda (ca-n opereta omonimă, în care făcuse furori tînăr), pe scenă și pe stradă. Electrizant pe scenă (Omenirea-i o țigară/ Care se preface-n fum/ Iar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pînze deja notorii o notorietate perfid ținută sub cenzură de o incredibilă finețe a paletei. Fiu al unei alte siluete, una maiorescian emblematică Bogdan Duică hidalgoul acesta de pe bancă nu mai păstrase nimic din aplombul pamfletar al părintelui, plasîndu-i-se diametral opus. Finețea gesticii sale spunea ceva esențial despre acea parte nobilă a unei Românii ce dispăruse demult și căreia îi ducem și-acum dorul. Reîntîlnit, altădată, într-un înțesat vernisaj de Sală Dalles, Catul, în așteptarea, și el, a personajului în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din medievalitate este mai spectaculoasă în occident, în "scenografie" și în formele discursive, deși imaginarul își păstrează în mare parte vechile structuri. Istoria lui devine mai dinamică pe măsură ce se apropie de pragul modernității, prin Renașterea italiană, protestantism și Contra-Reformă. Mișcări opuse ca sens, paradoxal similare ca semnificație: toate clamează dreptul la afirmarea deplină a individualității și la relația directă a credinciosului cu divinitatea. Artistul catolic plasează figura sacră în scenografia orașului și în proximitatea contemporanilor săi, cărora le împrumută chipurile pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
conștiinței a unui lucru, în momentul "apariției" sale), imaginea a suferit mai multe atacuri cu privire la fragilitatea sa conceptuală. Într-o mare măsură, acest aspect este rezultatul unei etimologii complicate și al unui bogat (și nesistematizat) complex semantic, învecinat cu simulacrul (opus lucrului real). Pentru studiul imaginarului, dincolo de funcțiile sale, din ansamblul noțional al imaginii sunt utile alte câteva lucruri, și anume asocierea cu forma (pe care o regăsim în relația sa cu schemele de reprezentare și de imaginare), dar și cu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]