12,062 matches
-
a fi favorabilă Rusiei, întrucât după lupta de la Navarin din 1827 relațiile dintre statele europene și turci s-au complicat . Spre sfârșitul anilor '20 ai sec. al XIX-lea drept pretext pentru o nouă tentativă de a împărți posesiunile Imperiului Otoman a servit cererea Angliei, Franței, Austriei și, în special, a Rusiei de a acorda Greciei statut de autonomie. Pentru Rusia războiul ruso-turc din 1828-1829 nu a fost o situație imprevizibilă, ci un pas foarte bine calculat și echilibrat. „De șase
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
ci un pas foarte bine calculat și echilibrat. „De șase ani Rusia se pregătea de luptă, trei sute de mii de oameni cu arma la umăr așteptau cu nerăbdare ordinul de a trece Prutul.” Îmbrăcînd masca protectorului creștinilor din componența Imperiului Otoman, Rusia întreprindea către anul 1827 măsuri energice pentru a declanșa războiul și a-și asigura victoria în acest diferend. În acest scop, la începutul aceluiași an generalul Kiselev îl trimite în Principatele Române pe colonelul Ivan Liprandi cu misiunea de
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
informat armata rusă despre efectivul și dislocarea trupelor turcești, despre situația din ambele Principate. Activitatea acestuia a fost întreruptă de Ioan Sandu Sturza, care l-a expulzat din țară din moment ce a aflat despre scopul real al șederii în Principate. Sultanul otoman, Mahmud al II-lea aflînd despre intențiile reale ale Imperiului Rus, la 20 decembrie 1827, declară în fața poporului său că Rusia a organizat răscoala grecească și este vinovată de toate greutățile prin care trece Imperiul Otoman. Tot el a specificat
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
șederii în Principate. Sultanul otoman, Mahmud al II-lea aflînd despre intențiile reale ale Imperiului Rus, la 20 decembrie 1827, declară în fața poporului său că Rusia a organizat răscoala grecească și este vinovată de toate greutățile prin care trece Imperiul Otoman. Tot el a specificat că Convenția de la Akkerman, din 17 octombrie 1826, a constituit un răgaz pentru Poartă, iar de acum încolo prevederile ei sunt nule. Toți musulmanii erau chemați să se pregătească de djihad - războiul sfînt contra necredincioșilor. Cu toate că
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
la Londra vis-à-vis de problema orientală . La 12 aprilie 1828 Senatul emite un decret, conform căruia guberniile Podolia, Herson și Basarabia sunt declarate în stare de război . Nicolai I va semna la 14 aprilie 1828 Manifestul despre proclamarea războiului Porții Otomane , care la 26 aprilie/8mai va fi publicat oficial. În aceeași zi va fi emisă declarația de război, iar K.V. Nesselirode va scrie marelui vizir Selim-pașa o scrisoare în care îl va informa despre principalele revendicări înaintate de Rusia față de
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
pentru a bloca accesul ajutoarelor din partea celor din urmă în timpul asedierii. La 18 iunie începe asediul cetății Karsa și, după lupte grele, la 25 iunie, la ora 10.00, aceasta cade . Acesta a fost un moment de cotitură pentru armata otomană pe teatrul caucazian de război, pentru că de acum încolo ea va trece doar la apărare. Paskevici îl va anunța pe Nicolai I că nu mai puțin importantă este și cetatea Ahalcalachi, care se afla la o distanță de 100 de
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
În noaptea de 13 spre 14 mai armata rusă începe bombardarea Silistrei care a ținut până la 3.00 noaptea. Așa a început lupta pentru această cetate. Abia la 18 iunie, după lupte grele, cetatea este cucerită de către ruși, toți ostașii otomani au fost făcuți prizonieri, iar populația civilă și administratorii au părăsit orașul. După aceasta Diebici îi ordonă lui Krasovski să înainteze spre Șumla, lui Madatov și Malinovskii spre Akadanar, iar generalului Frolov să înainteze spre Cozludji . Dispunînd de mai multe
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
țariste în drumul său spre Adrionopol. În noaptea de 19 (7) august armata rusă ajunge în apropierea Adrionopolului, iar în ziua de 20 (8) august aceasta a intrat în oraș, acțiune ce a constituit o amenințare directă asupra capitalei Imperiului Otoman, determinînd guvernul turc să ceară pace. În ceea ce privește operațiile militare din timpul războiului ruso-turc din 1828-1829, menționăm că victoria obținută de ruși i-a costat foarte scump: numeroase jertfe umane și pierderi materiale, iar succesul obținut de ei se datorează în
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
operațiile militare din timpul războiului ruso-turc din 1828-1829, menționăm că victoria obținută de ruși i-a costat foarte scump: numeroase jertfe umane și pierderi materiale, iar succesul obținut de ei se datorează în mare parte crizei prin care trecea Imperiul Otoman: el nu avea armament modern care să-i permită să opună armatei ruse o rezistență la nivel. Cu toate acestea, nu poate fi ignorată ingeniozitatea comandanților de oști ruși, care, deși aveau în supunere detașamente ce sufereau mari lipsuri, au
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
multe premii pentru filmele "Tatăl vitreg" ("The Stepfather"), "Singur în fața legii" ("True Believer"), cu Robert Downey Jr. și James Woods, și "Dreamscape", cu Dennis Quaid. Ultimele sale două filme sînt "Penthouse North" (cu Michael Keaton și Michelle Monaghan) și "Locotenentul otoman" ("The Ottoman Lieutenant" (cu Michiel Huisman, Hera Hilmar și Ben Kingsley).
Joseph Ruben () [Corola-website/Science/337328_a_338657]
-
gânditor sirian, dar și o figură influentă a naționalismului arab din secolul al XX-lea. s-a născut în anul 1882, în Sana'a, Yemen, într-o familie înstărită de funcționari sirieni musulmani. Și-a realizat studiile în capitala Imperiului Otoman, Istanbul și, înainte de a învăța limba arabă literară, a studiat turca și franceza. Studiul în Europa avea să joace un rol important în conturarea ideilor sale referitoare la conceptul de naționalism, acestea fiindu-i influențate, îndeosebi, de cele ale romanticilor
Sati’ al-Ḥusri () [Corola-website/Science/337405_a_338734]
-
schimb, europenii și-au dezvoltat științele, iar arabii nu au conștientizat, inițial, progresul europenilor și propria înapoiere. Această înapoiere a arabilor a implicat și absența formării conștiinței naționale. O primă cauză a acestei întârzieri a constituit-o faptul că stăpânirea otomană era privită ca ,statul califatului islamic”, căpătând, în acest mod, importanță de ordin spiritual. În acest context, Al-Ḥușrī remarcă faptul acest aspect a dus la alienare, la neglijarea propriei națiuni. Sati’ al-Ḥusri consideră că o greșeală a arabilor făcută în
Sati’ al-Ḥusri () [Corola-website/Science/337405_a_338734]
-
de Literatură Berlin și Lepsiushaus Postdam (care au socotit "Cartea șoaptelor" cartea-simbol a luptei împotriva creimei de genocid), în data de 21 aprilie 2015, a fost organizată o "Zi mondială a lecturii," pentru omagierea victimelor Genocidului împotriva armenilor din Imperiul Otoman. Inițiativa a fost susținută de sute de oameni de cultură din întreaga lume, printre care Herta Müller, Mario Vargas Llosa, Orhan Pamuk, Noam Chomsky, John M. Coetzee, Elif Shafak și mulți alții. În peste o sută de orașe din cca
Cartea șoaptelor () [Corola-website/Science/337417_a_338746]
-
Răscoala din Herțegovina din anii 1875-1877 (în sârbo-croată: "Hercegovački ustanak", în alfabetul chirilc sârb: Херцеговачки устанак) a fost o revoltă a etnicilor sârbi împotriva Imperiului Otoman, începută și desfășurată în principal în Herțegovina (de unde și numele), de unde s-a răspândit și în Bosnia. A fost cea mai importantă răscoală antiotomană din Herțegovina. Ea a fost precipitată de răul tratament practicat de beii și din — anume de
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
războaie și răscoale a fost Congresul de la Berlin din 1878, prin care Muntenegru și Serbia au devenit independente și și-au extins teritoriul, în vreme ce Austro-Ungaria a ocupat Bosnia și Herțegovina pentru 30 de ani, deși ea rămânea "de jure" teritoriu otoman. Încă de la sfârșitul lui august și începutul lui septembrie 1874, liderii din Herțegovina Jovan Gutić, Simun Zečević, Ilija Stevanović, Trivko Grubačić, și Petar Radović, s-au întâlnit și au hotărât să înceapă pregătirile de luptă. Ei au pregătit arme și
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
a marcat declanșarea răscoalei în toată Herțegovina. Mai întâi au fost implicate zonele Nevesinje, și , după care în august și și zona de graniță dinspre Muntenegru. Cete" de" 50-300 de oameni și bande de 500-2000 se adunau și atacau posturile otomane de grăniceri și turnurile beilor. Otomanii aveau 4 batalioane ale armatei regulate (nizami) cu un total de 1800 de soldați, situate la Mostar, , Nikšić, și pe frontiere, dar și un număr mare de prezenți în toată provincia. Trupele otomane sunt
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
posturile otomane de grăniceri și turnurile beilor. Otomanii aveau 4 batalioane ale armatei regulate (nizami) cu un total de 1800 de soldați, situate la Mostar, , Nikšić, și pe frontiere, dar și un număr mare de prezenți în toată provincia. Trupele otomane sunt comandate de Selim Pașa care la rândul lui se afla sub ordinele lui Derviș Pașa, comandantul vilayetului Bosnia. După izbucnirea răscoalei, turcii au încercat să câștige timp până la venirea întăririlor cerând negocieri. Rebelii doreau reducerea birurilor, ceea ce turcii au
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
Rusia și Austro-Ungaria au propus două luni de încetare a focului în cadrul reuniunii ce a avut loc la mijlocul lunii mai. Întrte timp, se duceau negocieri și între guvernele Serbiei și Muntenegrului, care a condus la declarația de război dată Imperiului Otoman la 30 iunie 1876. Insurgenții herțegovineni au aderat la armata Muntenegrului și au contribuit la bătălia de la Vučji Do din 28 iulie 1876 si la cucerirea orașului Niksic în septembrie 1877. În anul 1878, armata muntenegreană a operat în zona
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
august 1877, toți bărbații bosniaci musulmani între 15 și 70 de ani au fost chemați la luptă, deși existau deja 54 de batalioane, a câte 400-700 de oameni. Agitația s-a răspândit rapid în rândul populației creștine din celelalte provincii otomane din Balcani (cu precădere în Bulgaria, unde a avut loc Revolta din Aprilie) și a declanșat ceea ce avea să fie cunoscut ca Marea Criză Orientală. Atrocitățile comise de Imperiul Otoman în încercarea de a reprima revoltele din provinciile balcanice a
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
a răspândit rapid în rândul populației creștine din celelalte provincii otomane din Balcani (cu precădere în Bulgaria, unde a avut loc Revolta din Aprilie) și a declanșat ceea ce avea să fie cunoscut ca Marea Criză Orientală. Atrocitățile comise de Imperiul Otoman în încercarea de a reprima revoltele din provinciile balcanice a dus în cele din urmă la Războiul Ruso-Turc din 1877-1878, terminat cu înfrângerea turcilor și cu semnarea Tratatului de la San Stefano din martie 1878, urmat în luna iulie a aceluiași
Răscoala din Herțegovina (1875–1877) () [Corola-website/Science/335848_a_337177]
-
fiica lui Ivan al III-lea (logodna s-a celebrat prin delegat, mirele fiind reprezentat de , Alexandru fiind în Polonia). Ostilitățile s-au reluat în mai 1500, când Ivan al III-lea a profitat de o campanie polono-maghiară împotriva Imperiului Otoman. Preocupate cu luptele cu turcii, Polonia și Ungaria nu puteau ajuta Lituania. Pretextul a fost presupus intoleranță față de ortodocși la curtea Lituaniană. Elenei i s-a interzis de către tatăl ei Ivan al III-lea să se convertească la catolicism, ceea ce
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
parților și a Sasanizilor -comunitatea evreiască din Babilonia a fost centrul principal al gândirii și teologiei iudaice. Persecuțiile din timpul dominației islamice a califilor arabi și invazia mongolilor au dus la declinul poziției iudaismului babilonian în Diaspora evreiască. Sub Imperiul Otoman a avut loc un anumit reviriment, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea când s-au creat în Irak primele școli moderne. În secolul al XX-lea evreii din Irak au jucat un rol de seamă
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
în stradă. În alte timpuri, mase de oameni ieșeau în procesiuni cerând califilor să ia măsuri coercitive împotriva „necredincioșilor”, iar califii se conformau acestor cereri. După mai multe mutări alternative ale frontierelor, Mesopotamia inclusiv Irakul au ajuns sub dominația turcilor otomani. În anul 1534 sultanul Soliman Magnificul a cucerit Tabrizul (orașul principal din Azerbaidjan) și Bagdadul din mâinile Persiei, ceea ce a dus la o ameliorare în viața evreilor locali. Recucerirea temporară a Irakului de către persanii safavizi în anul 1623 (Războiul Otomano-Safavid
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
evreilor locali. Recucerirea temporară a Irakului de către persanii safavizi în anul 1623 (Războiul Otomano-Safavid 1623-1639) a dus la înrăutațirea condiției evreilor, ceea ce a făcut ca în 1638, când turcii au recucerit regiunea, numeroși evrei să se alăture efortului de război otoman. Ziua recuceririi Irakului de catre turci a fost proclamată de ei sărbătoare, o „zi a miracolului” (Yom Nes). În anul 1743 o epidemie de ciumă a lovit Bagdadul, inclusiv populația evreiască a orașului. Au căzut pradă molimei și rabinii comunității. Supraviețuitorii
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]
-
divorțuri și moșteniri. În afara claselor tradiționale religioase de tip „heder”, mulți dintre copii erau trimiși la școlile „Alliance”,create de Alianța Israelită Universală (Kol Israel Haverim), care confereau atât o educație evreiască cât și una generală. Cu timpul controlul centralizat otoman al regiunii a slăbit și situația evreilor irakieni s-a înrăutățit. Totuși numărul lor a continuat să crească. Au rămas de pomină în istoria comunității persecuțiile din vremea lui Dawud Pașa, care au făcut ca mai mulți membri de vază
Evrei irakieni () [Corola-website/Science/335859_a_337188]