13,778 matches
-
peste mare, într-o singură zi într-un port din Galia, unde Ursula a declarat că, înainte de căsătorie, va întreprinde un pelerinaj prin Europa. Ea s-a îndreptat către Roma, împreună cu slujitoarele sale și, spune legenda, l-a convins pe Papa Cyriacus (necunoscut în evidențele pontificale), și pe Sulpicius, episcop de Ravenna, să i se alăture. S-a stabilit la Koln, care ulterior a fost asediat de huni. După cucerirea orașului de către Huni toate fecioarele au fost decapitate într-un masacru
Sfânta Ursula () [Corola-website/Science/317091_a_318420]
-
melisma întâlnindu-se și la majoritatea religiilor din Orientul Mijlociu. În secolul XIX, acest ornament muzical începe să fie folosit și bisericile afro-americane și mai apoi integrat în muzica gospel și R&B. Cântul gregorian este recunoscut pentru melismele sale caracteristice, papa Grigore al XIII-lea dorind excluderea lor din interpretarea acestuia. În anii 90, cântărețe ca Whitney Houston sau Mariah Carey s-au remarcat prin utilizarea acestei tehnici, iar în anii 2000, presa a dus în atenție folosirea ei în exces
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
ritualuri. Se întâlnește și în cultura indiană, în cântarea Torei. Ulterior, acest ornament muzical a fost preluat de către greci în incantațiile lor dedicate zeităților și mai apoi de către creștini, cu precădere de către catolici, care le-au introdus în cântul gregorian. Papa Grigore al XIII-lea a propus eliminarea lor din cânturi la sfârșitul anilor 1500, însă acțiunile sale nu au fost finalizate. Astfel la finele anilor 1800, Biserica catolică a anulat toate modificările realizate de el. În muzica gregoriană există două
Melismă () [Corola-website/Science/317098_a_318427]
-
sub Carol I de Anjou, ca și sub Manfred, realațiile cu regatul Siciliei vor constitui axa politicii lui Mihail al VIII-lea, de-a lungul întregii sale domnii. Planurile de cucerire ale Siciliei nu puteau avea eficacitate reală decât dacă papa le-ar fi acordat ajutorul și de aceea încerca să împiedice coalizarea regatului Siciliei cu Roma. Opinia romană se arată la început ostilă Imperiului Bizantin restaurat: papalitatea nu putea să se acomodeze cu ideea Constantinopolului pierdut de Biserica romană și
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
IV-lea încerca să pună capăt dominației Hohenstaufenilor în Italia de Sud și propunea regatul Siciliei lui Carol de Anjou, fratele regelui Franței. Exploatând opoziția dintre Roma și Hohenstaufeni, Mihail al VIII-lea, prin promisiunile de uniune, reușea să provoace papei o schimbare de opinie. La început, împăratul părea să se găsească într-o poziție foarte favorabilă în fața Greciei france, dat fiind că Guillaume al II-lea Villehardouin fusese făcut prizonier în bătălia de la Pelagonia. Mihail al VIII-lea putuse să
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
anului 1261: Guilaume al II-lea presta împăratului bizantin jurământul de omagiu, primea titlul de mare domestic și trebuia să cedeze Bizanțului teritoriile Monemvasia, Mistra, Maina și Hierakion. Dar Villehardouin nu-și va ține prea mult jurământul. El obținea de la papa dispensarea de jurământul prestat Constantinopolului. El găsea ajutor eficace pe lângă republica Veneției, puterea adversă a Imperiului bizantin restaurat, ale cărei interese erau puternic legate de Imperiul latin, creația sa, și de alianța între bizantini și genovezi. Războiul izbucnea și Mihail
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
coaliții, fie a flotei genoveze, fie a celei venețiene, cu puterile occidentale ostile Bizanțului, dând posibilitatea împăratului de a continua exploatarea rivalității republicilor maritime italiene. În occident se produc mari evenimente. Contele de Provence, Carol I de Anjou, răspunzând apelului papei, sosise în Italia și luase locul lui Manfred, care-și pierdea în 26 februarie 1266 regatul și viața în lupta de la Benevento. Pentru Imperiul bizantin, noul rege al Siciliei și al Neapolelui era un dușman mai periculos (Hohenstaufen era un
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
Italia și luase locul lui Manfred, care-și pierdea în 26 februarie 1266 regatul și viața în lupta de la Benevento. Pentru Imperiul bizantin, noul rege al Siciliei și al Neapolelui era un dușman mai periculos (Hohenstaufen era un dușman al papei, Angevinul era, din contră, protejatul său, de unde pericolul acut al planurilor de agresiune contra Bizanțului, ajutate de Roma). Carol de Anjou semnase la 27 mai 1267 la Viterbo un tratat de prietenie și un aranjament asupra viitoarei împărțiri a Imperiului
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
Poziția lui Carol I de Anjou în Italia era definitiv consolidată și el începea să trimită bani și trupe în Ahaia. Imperiul bizantin se găsea într-o situație extrem de dificilă, dar nu-și pierdea speranța de a-l atrage pe papa Clement al IV-lea de partea sa, înclinînd către începerea de noi negocieri asupra uniunii. Roma viza lichidarea schismei grecești, eliberarea Țării Sfinte și nu cucerirea Imperiului bizantin, așa cum făcea regele Siciliei. Evenimentele din 1204 arătaseră că simpla ocupare a
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
nu la cea angevină. La moartea lui Clement al IV-lea (1268) și de-a lungul perioadei următoare, Mihail al VIII-lea Paleologul găsea susținere pe lângă regele Franței. Căci Ludovic al IX-lea cel Sfânt nu aspira mai puțin decât papii să-i alunge pe străini din Țara Sfântă și să încheie pace cu creștinii dezbinați. Carol de Anjou se alătura în timpul verii anului 1270 cruciadei împotriva Tunisului (din moment ce acțiunea proiectată contra Bizanțului se oprise într-un moment decisiv). În septembrie
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
dorea ceva mai mult. El îl punea pe împărat în fața alternativei unui da sau unui nu: în cazul unei supuneri ecleziastice, el dădea toate asigurările puterilor catolice, iar în caz contrar, el se declara împotriva clanului lui Carol de Anjou. Papa Grigore al X-lea profita de ocazia scadenței tratatului bizantino-venețian pentru a exercita o presiune foarte puternică asupra lui Mihail al VIII-lea: el recomanda venețienilor să nu reînnoiască tratatul cât timp uniunea nu era realizată. În același timp, Carol
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
titular al Constantinopolului, ca și cu stăpânul Greciei france, dorea coroana imperială a Bizanțului. Temându-se de o nouă cruciadă, Mihail al VIII-lea a decis să accepte unirea cu Biserica catolică. La 6 iulie 1274, ambasadorul basileului la curtea papei Grigore al X-lea, Georgios Acropolites, a rostit, la conciliul din Lyon, simbolul catolic al credinței: "Credo". În fapt, această unire reprezenta doar un șir de concesii făcute papalității. Patriarhul Iosif I Galesiotes a refuzat categoric să o sancționeze, fiind
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
în Occident și a ațâțării urii față de Imperiul grec. În consecință, către începutul anilor 1280, și Mihail al VIII-lea a pus capăt încercărilor de implantare a "unității". Clerul occidental l-a acuzat imediat pe împărat de eșecul unirii, iar papa Martin al IV-lea l-a excomunicat în 1281, de această dată, din sânul Bisericii catolice, și a lansat fățiș o chemare la cruciadă împotriva Bizanțului. La acel moment, acțiunile militar politice ale Paleologului stabilizaseră, întrucâtva, situația Imperiului. El a
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
orașul Karystos, a ocupat înălțimile Peloponesului din apropierea Monemvasiei, Mistra. În [[12, grecii au câștigat încă un război cu familia Angelos și au încheiat o alianță cu Bulgaria. Însă coaliția antibizantină, care cuprindea Roma, [[Regatul Neapolelui|Neapole]] și [[Veneția]], condusă de papa și de regele Siciliei, Carol I de Anjou, a luat totuși ființă. Deși, încă în 1281, armata comandantului de oști angevin, [[Rousseau de Sully]], fusese alungată din [[Tracia]] de marele domestic [[Mihail Tarchaniotes]], la începutul anilor 1280 se crease o
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
în forță după ce în 1853, șeful Bisericii Catolice din mediul austriac a devenit duhovnicul împăratului. În Austria, raporturile dintre stat și biserica erau puțin strânse din timpul împăratului Iosif al ÎI-lea după ce a restrâns rolul Bisericii Catolice. Legăturile cu Papa erau dificile din cauza opoziției de la Viena, dar pentru a combate opoziția, autoritățile aveau nevoie de biserica catolică. S-a semnat astfel un Concordat între Austria și Papa în privința învățământului austriac. Concordatul nu a rezistat multă vreme după ce liberalii s-au
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
împăratului Iosif al ÎI-lea după ce a restrâns rolul Bisericii Catolice. Legăturile cu Papa erau dificile din cauza opoziției de la Viena, dar pentru a combate opoziția, autoritățile aveau nevoie de biserica catolică. S-a semnat astfel un Concordat între Austria și Papa în privința învățământului austriac. Concordatul nu a rezistat multă vreme după ce liberalii s-au opus. În 1870, Concordatul a fost denunțat de Austria. Dietele provinciale nu puteau să funcționeze decât cu un rol consultativ. Imperiul s-a germanizat, limba germană fiind
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
să limiteze influența bisericii în viață publică și denunțau concordatul. În 1867 s-a încheiat un pact între germanii din partea vestică și ungurii din partea estică. În iunie 1870, în cadrul unui conciliu început în 1869 la Roma, participanții catolici, cu acordul papei, au adoptat dogma „Infaibilitatea Papală”, prin care papa avea un rol major decizional fără acordul conciliului, dobândind o autoritate fără precedent. Se punea problema transformării dualismului într-un trialism prin asocierea Austro-Ungariei cu Țările Cehe. Între 1867-1871 au existat negocieri
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
denunțau concordatul. În 1867 s-a încheiat un pact între germanii din partea vestică și ungurii din partea estică. În iunie 1870, în cadrul unui conciliu început în 1869 la Roma, participanții catolici, cu acordul papei, au adoptat dogma „Infaibilitatea Papală”, prin care papa avea un rol major decizional fără acordul conciliului, dobândind o autoritate fără precedent. Se punea problema transformării dualismului într-un trialism prin asocierea Austro-Ungariei cu Țările Cehe. Între 1867-1871 au existat negocieri și tratative, iar la Praga funcționa o dietă
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
a cântăreței pentru următorul [album]”. Sal Cinquemani de la "Slant Magazine" a aclamat compoziția, denumind-o „punctul culminant atât al ediției standard, cât și al ediției speciale”. De asemenea, Cinquemani a adăugat: „cu versuri precum «You're the only one that Papa allowed in my room with the door closed/We'd be alone/And Mama never freaked out when she heard it go boom/' Cause she knew we were in the zone,'» (ro: «Tu ești singurul pe care tata l-a
Radio (cântec de Beyoncé) () [Corola-website/Science/317209_a_318538]
-
Filip al IV-lea al Franței. Monarhul francez își propusese să organizeze o nouă cruciadă împotriva Bizanțului dar salvarea Bizanțului s-a datorat poate planurile prost organizate împotriva schismaticilor greci. Regele francez a reușit însă să-l determinându l pe papa Clement V, supus voinței regelui, să-l excomunice pe Andronic, în 1307. Vechile planuri bizantine nu erau uitate în Occident și trebuia doar găsit instrumentul care să servească la realizarea lor. Aceste planuri găseau ajutor în principal în Franța, așa cum
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
de a relua politica celei de a patra cruciade. Acest acord era urmat, în 1308, de un tratat cu regele sârbilor, Milutin, care, înaintea situației Imperiului Bizantin, relua vechea politică de alianță cu puterile occidentale și intra în coaliția antibizantină. Papa Clement al V-lea asigură sprijinul său moral întreprinderii, reînnoind în 1307 anatema contra împăratului bizantin. Carol de Valois găsea complici printre aristocrații Bizanțului. Guvernatorul Thessalonicului, Ioan Monomachos și comandantul sarzilor, Constantin Dukas Limpidaris, se vor declara gata să recunoască
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
cantecul „Everybody”; ca răzbunare, Bray a vândut drepturile de autor altei companii) piesa nu a mai fost inclusă. În 1986, Reggie Lucas a produs o nouă variantă, fiind folosită pentru fața B a discului single „True Blue” în Statele Unite și „Papa Don't Preach în afara Statelor Unite. Produs de solistă și Mirwais Ahmadzai, cântecul a fost primul single de pe albumul de studio cu acelasi nume, în ciuda recenziilor negative primite de la criticii muzicali. Premiera la radio a avut loc pe 24 martie, în
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
îndrăzneț, căruia Cantacuzino îi acordase titlul de sebastocrator, iar împărăteasa Anna, cel de despot, jefuia toată regiunea până când Omur îl va zdrobi (1345). În ciuda faptului că o parte din forțele turcilor au fost atrase în războiul maritim, început atunci de papa Clement VI împotriva musulmanilor, la începutul verii anului 1345, guvernul Annei de Savoia mai deținea doar Constantinopolul, peninsula Gallipoli și Thessalonicul, care, la drept vorbind, manifestând puternice tendințe spre independență, lupta, mai curând, împotriva lui Ioan VI, decât de partea
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
tocmai în legătură cu unirea, Ioan V și Ioasaf aveau păreri diametral opuse. Paleologul socotea că orașul lui Constantin ,face cât mesa’’ și că, pentru a obține soldați și a apăra Imperiul, trebuie făcută unirea cu orice preț, inclusive satisfacerea tuturor pretențiilor papei. Cantacuzino nu era de accord cu modul acesta de a pune problema. El considera că trădarea adevărului-a ortodoxiei-este inadmisibilă și a declarat că singura cale spre reunirea Bisericilor este convocarea unui sinod ecumenic la Constantinopol. Dacă sinodul va demonstra
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
-i strâmtoreze pe bizantini și Ioan V, însoțit de Demetrios Kydones, latinofil ca și el însuși, a plecat a doua oară în Europa, de data aceasta-în Italia. În vara anului 1369, el a vizitat Roma, unde se mutase de la Avignob papa Urban V. La 18 octombrie, Ioan V a trecut la catolicism și a semnat hotărârea privind unirea celor două Biserici sub oblăduirea pontifului roman. Însă la semnarea documentului n-a fost present nici un preot grec! Folosind fapta autocratorului drept pretext
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]