12,120 matches
-
a, se afla o fântână arteziană cu rol estetic, care asigură împrospătarea aerului și creșterea umidității. Iwan-urile sunt camere pentru relaxare, unde este posibil să fi fost primitoare pentru evenimentele organizate de proprietarul casei. Iwanul de obicei este situat la parter, dar, de asemenea poate fi găsit și la etaj. Camera qa’a are de asemenea un vestibul, un closet, un khurustan, niște ferestre. Mandara este o specializare a camerei qa’a. De obicei ea este situată la parter, exclusiv rezervată
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
situat la parter, dar, de asemenea poate fi găsit și la etaj. Camera qa’a are de asemenea un vestibul, un closet, un khurustan, niște ferestre. Mandara este o specializare a camerei qa’a. De obicei ea este situată la parter, exclusiv rezervată pentru bărbați. Mandara este ca o qa’a la etaj pentru femei. În acest fel, casa este împărțită în două zone diferite, dedicate femeilor (leharamlik) și cele dedicate bărbaților (salamlik). De obicei, mandara este luminată și aerisita prin
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
ultimul nivel al casei. Veranda are vedere la curtea interioară casei. Aceasta are rol de sufragerie sau de recepție și este zona cea mai preferențială a casei, împodobită din belșug cu saltele și carpete. Taktabush este o verandă situată la parter, care apare între secolele 16 și 17; este un fel de veranda cu coloane din piatră, acoperite de tavan din lemn. Este situată de obicei lângă intrarea casei, și este folosită pentru primirea musafirilor. Dimensiunile lor variază; orientarea spre sud
Arhitectura Egiptului antic () [Corola-website/Science/331107_a_332436]
-
s-a dispus înființarea muzeului. Muzeul a fost organizat începând din 1933, prima expoziție fiind vernisată în iulie 1943. Colecția este apoi mutată și redeschisă, în 1949, în blocul Rosenthal de pe Calea Victoriei. În toamna anului 1952 se amenajează spațiul de la parterul imobilului pentru a adăposti întreaga colecție, dar ocuparea spațiului de către Ministerul Finanțelor îi obligă pe organizatori să cedeze piesele Academiei Române, unde au rămas până în preajma inaugurării muzeului, la 3 mai 1997. Sunt expuse seriile numismatice emise de Banca Națională a României, alte piese
Muzeul Băncii Naționale a României () [Corola-website/Science/331327_a_332656]
-
de artă și fotografii, cărți de bune maniere, cărți de istoria românilor, cărți de sculptură în lemn. În diferitele momente ale zilei, prin intermediul luminatorului, se crea o atmosferă propice lucrului migălos pe care il presupunea gravura în metal. Dacă la parterul casei este prezentată, printro expoziție documentara, cu diferite fotografii și documente din timpul studiilor, viața și principalele creații ale artistului, etajul ilustrează locul în care își petrecea cel mai mult timp, respectiv atelierul, dotat cu o presă unică în țară
Casa - Atelier „Gabriel Popescu” () [Corola-website/Science/331334_a_332663]
-
degradare permițându-i să fie deschis publicului pâna în 1998. Redeschiderea acestuia a fost posibilă abia în anul 2009 după ample lucrări de consolidare și restaurare. Expoziția Muzeului de Artă, modestă ca număr de exponate datorită spațiului restrâns, cuprinde la parterul clădirii, artă veche românească, iar la etaj artă decorativă și pictură de șevalet începând din prima jumătate a secolului al XIX-lea cu „primitivi” ai artei românești și sfârșind cu lucrări din perioada interbelică. Arta veche românească este reprezentată în
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
al XX-lea, casa a fost folosită ca internat școlar particular, local al poliției orașului, iar în perioada Primului Război Mondial a fost sediu al comandamentului german. Din vechea casă, se mai păstrează acum doar două ziduri de interior. Compusă din pivniță, parter și etaj, accesul la etaj făcându-se printr-o scară exterioară din lemn care te conduce într-un cerdac de unde poți admira monumentele Curții Domnești, Casa Aramă este un exemplu de valoare al construcțiilor tradiționale din zonă. La parterul clădirii
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
pivniță, parter și etaj, accesul la etaj făcându-se printr-o scară exterioară din lemn care te conduce într-un cerdac de unde poți admira monumentele Curții Domnești, Casa Aramă este un exemplu de valoare al construcțiilor tradiționale din zonă. La parterul clădirii, a fost amenajat Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești, ce adăpostește mărturii ale civilizației unui popor, exprimată printrunul din cele mai profitabile meșteșuguri - tiparul. Circuitul expoziției începe cu prezentarea primelor forme și suporturi de scriere și continuă cu
Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești () [Corola-website/Science/331342_a_332671]
-
fost deloc surprinzătoare. În 1918, clădirii construite în stil neoclasic și caracterizate prin sobrietatea volumelor și echilibru i se va adăuga etajul. În septembrie 1986, edificiul se va prezenta publicului sub o nouă imagine odată cu inaugurarea noului Muzeu de Istorie. Parterul este destinat în special expozițiilor temporare; o sală modernă, dar și holul, generos ca spațiu, permit atât astfel de evenimente, cât și alte genuri: prezentări, conferințe, seminare. Etajul găzduiește expoziția permanentă a Muzeului de Istorie, ce se dorește un periplu
Muzeul de Istorie din Târgoviște () [Corola-website/Science/331340_a_332669]
-
este un muzeu județean din Pucioasa, amplasat în Str. Primăverii nr. 1. În centrul orașului Pucioasa, la intersecția străzii principale, numită cândva Strada Regală cu Bulevardul Castanilor, se află Muzeul de Etnografie, adăpostit în "Casa Dobrescu". "Locuință înaltă cu parter masiv din piatră și etaj susținut pe grinzi de lemn, cu acoperiș înalt din șindrilă, cu dos mai scund spre nord și cu prispă la etaj pe toată latura de sud, cu parmalâc și stâlp din lemn cioplit, clădirea este
Muzeul de Etnografie din Pucioasa () [Corola-website/Science/331339_a_332668]
-
încăperile scunde așezate sub dos spre curte" (Stancu Dumitru, File de monografie - Pucioasa, 1995). Expoziția de etnografie, amenajată în această casă, oferă vizitatorului o imagine grăitoare și autentică a muncii, inventivității și sensibilității țăranului român. Într-una din sălile de la parterul clădirii, documente îngălbenite de trecerea timpului (acte de proprietate și donație, foi de zestre, zapisuri, brevete, cărți poștale și fotografii) ilustrează istoria scrisă și nescrisă a comunității acestei așezări, modul în care aceasta s-a exprimat de-a lungul timpului
Muzeul de Etnografie din Pucioasa () [Corola-website/Science/331339_a_332668]
-
admira o cadă de baie din lemn, un termometru pentru măsurat temperatura apei și o clepsidră cu care se înregistra durata unei băi, folosite odinioară de turiștii veniți la Pucioasa să-și trateze afecțiunile reumatismale. Într-o altă sală de la parter sunt expuse obiecte de etnografie, începând cu obiectele din lemn de uz caznic (linguri, blide, donicioare, piuă cu pisălog) până la cele utilizate în industria casnică textilă (darac, piepteni, furci de tors) și de prelucrare a lemnului (bardă, topor, rindea). Alături de
Muzeul de Etnografie din Pucioasa () [Corola-website/Science/331339_a_332668]
-
fost deloc surprinzătoare. În 1918, clădirii construite în stil neoclasic și caracterizate prin sobrietatea volumelor și echilibru i se va adăuga etajul. În septembrie 1986, edificiul se va prezenta publicului sub o nouă imagine odată cu inaugurarea noului Muzeu de Istorie. Parterul este destinat în special expozițiilor temporare; o sală modernă, dar și holul, generos ca spațiu, permit atât astfel de evenimente, cât și alte genuri: prezentări, conferințe, seminare. Etajul găzduiește expoziția permanentă a Muzeului de Istorie, ce se dorește un periplu
Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” () [Corola-website/Science/331338_a_332667]
-
al XX-lea, casa a fost folosită ca internat școlar particular, local al poliției orașului, iar în perioada Primului Război Mondial a fost sediu al comandamentului german. Din vechea casă, se mai păstrează acum doar două ziduri de interior. Compusă din pivniță, parter și etaj, accesul la etaj făcându-se printr-o scară exterioară din lemn care te conduce într-un cerdac de unde poți admira monumentele Curții Domnești, Casa Aramă este un exemplu de valoare al construcțiilor tradiționale din zonă. La parterul clădirii
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
pivniță, parter și etaj, accesul la etaj făcându-se printr-o scară exterioară din lemn care te conduce într-un cerdac de unde poți admira monumentele Curții Domnești, Casa Aramă este un exemplu de valoare al construcțiilor tradiționale din zonă. La parterul clădirii, a fost amenajat Muzeul Tiparului și al Cărții Vechi Românești, ce adăpostește mărturii ale civilizației unui popor, exprimată printrunul din cele mai profitabile meșteșuguri - tiparul. Circuitul expoziției începe cu prezentarea primelor forme și suporturi de scriere și continuă cu
Muzeul Scriitorilor Dâmbovițeni () [Corola-website/Science/331341_a_332670]
-
iar la nord între palat și heleșteu se aflau grădinile palatului. Principala construcție a curții, palatul (care măsoară 32 metri în lungime și 23 lățime), este o construcție de plan dreptunghiular în a cărei compunere intră o pivniță boltită, un parter și un etaj. Pivnița este o construcție vastă, acoperită de patru calote sferice sprijinite pe un stâlp central prin intermediul pandantivilor. Parterul este alcătuit din trei încăperi spațioase și alte două mai reduse ca dimensiuni. Accesul la etaj se face prin
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
lungime și 23 lățime), este o construcție de plan dreptunghiular în a cărei compunere intră o pivniță boltită, un parter și un etaj. Pivnița este o construcție vastă, acoperită de patru calote sferice sprijinite pe un stâlp central prin intermediul pandantivilor. Parterul este alcătuit din trei încăperi spațioase și alte două mai reduse ca dimensiuni. Accesul la etaj se face prin foișorul deschis, situat pe fațada sudică, de aici se intră într-o cameră prelungă ce separă cele două apartamente inegale, cel
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
păstrează fragmentar un decor în stuc asemănător celui din interior. În incinta curții se pot vedea fragmente de fundație ale cuhniei (colțul de sud-est), ale slomului (vest), precum și ruinele casei vechi care mai păstrează beciurile și o parte din zidurile parterului (est). Tot în partea de est, dar având curte separată, se găsește biserica cu hramul Sfântul Dumitru, ctitorie a Brâncoveanului ridicată în anul 1683. Curtea brâncoveneasca de la Potlogi reprezintă un nucleu de referință pentru înțelegerea arhitecturii brâncovenești, prin structura arhitectonică
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
din Iași, amplasat în Piață Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 1. Muzeul Politehnic, așa cum era cunoscut publicului larg până la data de 3 august 1994, în semn de prețuire pentru valorile științei ieșene, a adoptat titulatura de , fiind situat la parterul Palatului Culturii, în aripa de est. Nucleul Muzeului s-a constituit încă din 1955, din inițiativa unui inimos grup de profesori și ingineri ieșeni, între care menționam pe acad. Cristofor Simionescu, ing. Marcel Itcovici și prof. univ. dr. Ioan Curievici
Muzeul Științei și Tehnicii „Ștefan Procopiu” () [Corola-website/Science/331352_a_332681]
-
patrimoniul și tradițiile a două muzee mai vechi ce au funcționat la Iași din al doilea deceniu al secolului trecut, Muzeul de Antichități și Muzeul Municipal. Din anul 1954, Muzeul a primit spațiu în aripa vestică a Palatului Culturii, la parter. În prezent, Muzeul de Istorie a Moldovei este muzeu de rang național, dispunând de un patrimoniu variat, care permite reprezentarea tuturor epocilor istorice raportate la întreg spațiul carpato-danubiano-pontic și european. A fost conceput ca muzeu pilot, experiența sa stând la
Muzeul de Istorie a Moldovei () [Corola-website/Science/331351_a_332680]
-
bis. Intrat în anul 2003 în administrația ICEM Tulcea, Farul Mare de la Sulina a fost transformat în muzeu. Specialiștii Muzeului de Istorie și Arheologie din Tulcea, în subordinea căruia se află obiectivul muzeal, au amenajat cele două săli aflate la parterul clădirii, una dintre ele fiind dedicată lui Jean Bart, personalitate care la începutul secolului al XX-lea a îndeplinit la Sulina funcția de comisar maritim, iar cea de-a doua Comisiune Europeană a Dunării (CED), organism internațional care a transformat
Muzeul „Farul Sulinei” () [Corola-website/Science/331379_a_332708]
-
a intrat în administrația ICEM Tulcea. Clădirea are valoare istorică și a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din 2004. Construcția, de formă tronconică, din cărămidă legată cu mortar de var, cu o înălțime de 17,34 m, dispune la parter de două încăperi mari, amenajate muzeal, spațiul de expunere fiind de 70 mp. Camerele construite în jurul Farului, în număr de șapte, care foloseau ca locuințe pentru personal și depozite pentru materialele necesare funcționării farului, sunt folosite în prezent ca anexe
Muzeul „Farul Sulinei” () [Corola-website/Science/331379_a_332708]
-
Expoziția de Istoria Farmaciei este un muzeu național din Sibiu, amplasat în Piața Mică nr. 26. Clădirea care adăpostește muzeul este monument istoric, datat 1568, prezentând numeroase elemente arhitecturale specifice perioadei: spații boltite la subsol și parter, o loggie deschisă la parter, decorată în stucatură la plafoane și tâmplărie de epocă. Muzeul ocupă în prezent spațiul de la subsolul imobilului (în suprafață de 120 mp), actualmente în proprietatea directă a instituției. Acest spațiu a avut funcționalitate farmaceutică de la
Muzeul de Istoria Farmaciei () [Corola-website/Science/331375_a_332704]
-
de Istoria Farmaciei este un muzeu național din Sibiu, amplasat în Piața Mică nr. 26. Clădirea care adăpostește muzeul este monument istoric, datat 1568, prezentând numeroase elemente arhitecturale specifice perioadei: spații boltite la subsol și parter, o loggie deschisă la parter, decorată în stucatură la plafoane și tâmplărie de epocă. Muzeul ocupă în prezent spațiul de la subsolul imobilului (în suprafață de 120 mp), actualmente în proprietatea directă a instituției. Acest spațiu a avut funcționalitate farmaceutică de la 1600, fără întrerupere, aici funcționând
Muzeul de Istoria Farmaciei () [Corola-website/Science/331375_a_332704]
-
a muzeului, au fost realizate, în funcție de mijloacele materiale avute la dispoziție, etapele care ilustrează începuturile orașului Ploiești, evenimentele de la mijlocul secolului XIX (1848) și ecoul lor în Prahova, cabinetele de numismatică și medalistică, aspecte ale vieții culturale prahovene antebelice.La parter se afla Sala Mihai Viteazul care adaposteste vestigiile privind inceputurile orasului Ploiesti ca asezare urbana, moment strans legat de domnia marelui voievod Mihai Viteazul- fondatorul orasului. În spațiile de la etaj se află cabinetul de numismatică, unde este etalată o impresionantă
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]