13,759 matches
-
originală. Dar există o altă cale a mecanicii cuantice relativiste care ne permite să urmărim drumul unei singure particule, și a fost descoperit în formularea integralei de drum. Dacă căile de integrare din integrala de drum includ căi pe care particula se mișcă înainte și înapoi în timp, ca o funcție a propriului timp, este posibil să se construiască o funcție de undă pur pozitivă în frecvență pentru o particulă relativistă. Această construcție este atrăgătoare, deoarece ecuația de mișcare pentru funcția de
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
Dacă căile de integrare din integrala de drum includ căi pe care particula se mișcă înainte și înapoi în timp, ca o funcție a propriului timp, este posibil să se construiască o funcție de undă pur pozitivă în frecvență pentru o particulă relativistă. Această construcție este atrăgătoare, deoarece ecuația de mișcare pentru funcția de undă este exact ecuația relativistă a ecuației undelor, dar cu o constrângere globală care separă solutiile în frecvență pozitive de cele negative. Soluția în frecventă pozitivă călătorește înainte
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
în frecventă negativă călătorește înapoi în timp, astfel că, amândouă sunt continue analitic printr-o funcție de corelare a câmpului statistic, care este de asemenea reprezentată de suma tuturor drumurilor. Dar în spațiul real, ele sunt probabilitatea de amplitudine pentru o particulă care călătorește între două puncte și pot fi folosite pentru a genera interacțiunea particulelor dintr-un punct de separare și alipirea lor la cadrul de lucru. Punctul de vedere al particulelor relativiste se datorează lui Richard Feynman. Metoda lui Feynman
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
o funcție de corelare a câmpului statistic, care este de asemenea reprezentată de suma tuturor drumurilor. Dar în spațiul real, ele sunt probabilitatea de amplitudine pentru o particulă care călătorește între două puncte și pot fi folosite pentru a genera interacțiunea particulelor dintr-un punct de separare și alipirea lor la cadrul de lucru. Punctul de vedere al particulelor relativiste se datorează lui Richard Feynman. Metoda lui Feynman construiește de asemenea o teorie a câmpului cuantificat, dar din punctul de vedere al
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
spațiul real, ele sunt probabilitatea de amplitudine pentru o particulă care călătorește între două puncte și pot fi folosite pentru a genera interacțiunea particulelor dintr-un punct de separare și alipirea lor la cadrul de lucru. Punctul de vedere al particulelor relativiste se datorează lui Richard Feynman. Metoda lui Feynman construiește de asemenea o teorie a câmpului cuantificat, dar din punctul de vedere al particulelor. În acestă teorie, ecuația de mișcare a câmpului poate fi interpretată ca ecuația de mișcare pentru
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
dintr-un punct de separare și alipirea lor la cadrul de lucru. Punctul de vedere al particulelor relativiste se datorează lui Richard Feynman. Metoda lui Feynman construiește de asemenea o teorie a câmpului cuantificat, dar din punctul de vedere al particulelor. În acestă teorie, ecuația de mișcare a câmpului poate fi interpretată ca ecuația de mișcare pentru o funcție de undă, dar atenție, "funcția de undă este definită global" și în același fel legată de timpul propriu al particulei. Noțiunea de localizare
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
de vedere al particulelor. În acestă teorie, ecuația de mișcare a câmpului poate fi interpretată ca ecuația de mișcare pentru o funcție de undă, dar atenție, "funcția de undă este definită global" și în același fel legată de timpul propriu al particulei. Noțiunea de localizare a particulei este de asemenea delicată - localizarea unei particule prin integrala de drum relativistă corespunde unei stări produse particulei când operatorul câmpului local acționează în vid, iar starea care este produsă depinde de alegerea variabilelor câmpului. Câteva
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
acestă teorie, ecuația de mișcare a câmpului poate fi interpretată ca ecuația de mișcare pentru o funcție de undă, dar atenție, "funcția de undă este definită global" și în același fel legată de timpul propriu al particulei. Noțiunea de localizare a particulei este de asemenea delicată - localizarea unei particule prin integrala de drum relativistă corespunde unei stări produse particulei când operatorul câmpului local acționează în vid, iar starea care este produsă depinde de alegerea variabilelor câmpului. Câteva technici generale sunt: În câteva
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
poate fi interpretată ca ecuația de mișcare pentru o funcție de undă, dar atenție, "funcția de undă este definită global" și în același fel legată de timpul propriu al particulei. Noțiunea de localizare a particulei este de asemenea delicată - localizarea unei particule prin integrala de drum relativistă corespunde unei stări produse particulei când operatorul câmpului local acționează în vid, iar starea care este produsă depinde de alegerea variabilelor câmpului. Câteva technici generale sunt: În câteva cazuri speciale, se folosesc metode speciale: Când
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
undă, dar atenție, "funcția de undă este definită global" și în același fel legată de timpul propriu al particulei. Noțiunea de localizare a particulei este de asemenea delicată - localizarea unei particule prin integrala de drum relativistă corespunde unei stări produse particulei când operatorul câmpului local acționează în vid, iar starea care este produsă depinde de alegerea variabilelor câmpului. Câteva technici generale sunt: În câteva cazuri speciale, se folosesc metode speciale: Când potențialul este zero, ecuația lui Schrödinger este o ecuație liniară
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
rapid la valori mari ale lui x. Acest lucru pare ciudat - soluția care inițial era concentrată într-un punct, câteva momente mai târziu să se împrăștie în întregul spațiu, dar acest lucru este o reflectare a incertitudinii impulsului în localizarea particulei. De notat că, norma funcției de undă este infinită, dar acest lucru este corect deoarece și pătratul funcției delta este divergent. Factorul formula 182 este o cantitate infinitezimală care există pentru a fi siguri că integrarea peste K este bine condiționaltă
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
fiecare funcție poate fi scrisă ca o sumă de ținte înguste: evoluția în timp a fiecărei funcții este determinată de nucleul propagatorului: Iar acesta este alt mod de exprimare a soluției generale. Interpretarea acestei expresii este aceea că, amplitudinea unei particule de a se găsi în punctul x la timpul t este amplitudinea de start din formula 192 înmulțită cu amplitudinea de trecere de la formula 192 la x, sumarea făcându-se pentru toate punctele de start posibile. Cu alte cuvinte, este convoluția nucleului
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
cuantic arbitrar, iar prin subdivizarea timpului în multe segmente, permite ca evoluția în timp sa fie exprimată ca o integrală de drum. Împrăștiarea pachetului de unde în mecanica cuantică este direct legat de împrăștiarea probabilității de densitate la difuziune. Pentru o particulă care are o traiectorie aleatoare, funcția probabilității de densitate din orice punct satisface ecuația difuziunii: unde factorul 2 este ales doar pentru comoditate și poate fi eliminat prin recalibrarea timpului sau spațiului. O soluție a acestei ecuații este împrăștierea gaussiană
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
după o integrare prin părți, devine: Toate punctele staționare sunt complex conjugate deoarece integrantul este real. Pentru că punctele staționare sunt valori proprii, orice combinație liniară dă un punct staționar, iar părțile reale și imaginare sunt ambele puncte staționare. Pentru o particulă aflată într-un potențial pozitiv definit, starea fundamentală a funcției de undă este reală și pozitivă, și are o interpretare duală ca probabilitate de densitate într-un proces de difuziune. Analogia dintre difuziune și mișcarea cuantică nerelativistă, descoperită și exploatată
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
este de ordin superior în formula 4 și ignorându-l obținem aproximația semiclasică. Forma stării fundamentale a funcției de undă este motivată de observația că acestă stare este probabilitatea Boltzmann pentru o problemă diferită, și anume, probabilitatea de a găsi o particulă cu energie liberă, care difuzează în spațiu, în diferite puncte date de W. În cazul în care difuziunea se supune echilibrului de detaliu, iar constanta de difuziune este peste tot la fel, ecuația Fokker Planck pentru acestă difuziune, este ecuația
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
descris de un vector complex din spațiul Hilbert, de fapt o colecție a tuturor funcțiilor de undă normalizate posibile. Funcția de undă este doar un nume alternativ pentru un vector de amplitudine complexă, iar pentru cazul reprezentării poziției unei singure particule este o undă în sensul uzual, de fapt o undă în timp și spațiu. Pentru sisteme mai complexe, este o undă într-un spațiu al tuturor lumilor posibile. Doi vectori care sunt diferiți doar printr-o constantă, sau două funcții
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
independent de timp formula 261, există un set al stării cuantice formula 262 cunoscut ca stare proprie energetică, căruia îi corespunde numărul real formula 263 care satisface ecuația de valori proprii: Aceasta este ecuația lui Schrödinger independentă de timp. În cazul unei singure particule hamiltonianul este dat de următorul operator liniar (în unități naturale): care este un operator autoadjunct când V nu este singular și nu crește prea repede. Operatorul autoadjunct are proprietatea că valorile lui proprii sunt reale în orice bază, iar vectorii
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
formă specială - astfel încât translația în "p" trebuie să fie compensată printr-o schimbare în H. Acest lucru este adevărat numai când H are formă pătratică. Generatorul infinitezimal al mărimilor în cazul clasic și cuantic este: sumarea făcându-se pentru toate particulele, iar B, x și p sunt vectori. Parantezele Poisson ale lui formula 271, cu x și p mărimi infinitezimale, iar v mărimea infinitezimală a vectorului viteză, sunt: Iterarea acestor relații este simplă, deoarece la acestea se adaugă o sumă constantă la
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
lui P cu jumătatea dintre valoarea de start și cea finală. Factorul proporțional cu sarcina centrală M este o funcție de undă fazică suplimentară. Dând o soluție multiparticulă dependentă de timp: cu un potențial care depinde numai de pozițiile relative ale particulelor, putem folosi această soluție pentru a genera impulsul soluție: Pentru problema de undă staționară, mișcarea centrului de masă doar adaugă o fază generală. Când este rezolvată pentru nivelul energetic al sistemului multiparticule, invarianța galileană permite ca mișcarea centrului de masă
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
și aparate ce funcționează cu electricitate. Această descoperire va permite - 2 decenii mai târziu - producția de cabluri cu mai multe fire care ar fi putut pus în bobine pentru a crea electromagneți mari și puternici pentru aparatură rotativă, acceleratoare de particule, sau detectoare de particule. "Columbium" (simbol "Cb") a fost numele original dat acestui element de către Hatchett, el rămânând în uz în jurnalele americane - ultima filă publicată de Societatea Americană de Chimie având columbiu în cuprinsul sau datează din 1953 - în timp ce
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
cu electricitate. Această descoperire va permite - 2 decenii mai târziu - producția de cabluri cu mai multe fire care ar fi putut pus în bobine pentru a crea electromagneți mari și puternici pentru aparatură rotativă, acceleratoare de particule, sau detectoare de particule. "Columbium" (simbol "Cb") a fost numele original dat acestui element de către Hatchett, el rămânând în uz în jurnalele americane - ultima filă publicată de Societatea Americană de Chimie având columbiu în cuprinsul sau datează din 1953 - în timp ce "niobiu" era folosit în
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
sfărâmicios. Aliajele de niobiu-germaniu (), niobiu-staniu () precum și cele de niobiu-titaniu sunt folosite că fire supraconductoare de tip ÎI pentru magneții supraconductori. Acești magneți supraconductori sunt folosiți în aparatele de imagistică cu rezonanță magnetică și rezonanță magnetică nucleară precum și în acceleratoarele de particule. De exemplu, acceleratorul Large Hadron Collider folosește 550 de tone de fire supraconductoare, în timp ce Reactorul Experimental Termonuclear Internațional folosește circa 600 de tone de fire de NbSn și 250 de tine de fire de NbTi. Doar în 1992, firele de
Niobiu () [Corola-website/Science/304786_a_306115]
-
măsura până la 1,100 m. Circa 32-39 km cubi de magmă a erupt, făcând erupția Kuwae una din cele mai mari din ultimii 10,000 ani. Mostrele de gheață recoltate în Antarctica și Groenlanda au relevat faptul că nivelul de particule de sulfați emiși la erupție a fost mai ridicat decât la oricare erupție de atunci încoace. Acest volum de materie eliminată este de peste șase ori mai mare decât cea de la erupția vulcanului Pinatubo în 1991 și ar fi avut drept
Kuwae () [Corola-website/Science/304830_a_306159]
-
a rocii inițiale. În urma acestui proces iau naștere clastele care sunt ulterior împărțite în funcție de dimensiunile clastelor. Acestea se împart la rândul lor după mărimea clastelor indiferent de originea acestora în: <br> -"lutite" (argile) derivați de alterare < 39 um<br> -"siltite" particule cu dimensiuni între 39-63 um<br> -"arenite" (nisipuri) cu dimensiuni până la 2 mm <br> -"pietriș"<br> -"grohotiș". Diverși autori prezintă limite dimensionale diverse ale acestor clase, insă dimensiunile prezentate mai sus sunt larg acceptate în lumea sedimentologilor (Sedimentologie = știință sedimentelor
Rocă sedimentară () [Corola-website/Science/304842_a_306171]
-
de viață a rulmenților este adeseori mult mai bună dacă se păstrează curat și lubrifiat. Însă multe aplicații fac dificilă o bună maintenanta. De exemplu, rulmenții dintr-o bandă rulantă de la un zdrobitor de pietresunt expuși în mod continuu la particule dure, abrazive. Curățarea este aproape inutilă, deoarece este scumpă și rulmenții se vor contamină imediat ce bandă va reporni. Deși, o maintenanta potrivită ar putea lubrifia rulmenții frecvent, dar ar putea să nu includă dezasamblarea pentru curățare. Lubrifierea frecvență, prin natura
Rulment () [Corola-website/Science/304837_a_306166]