12,874 matches
-
părintele chitanță.“ După o clipă de gândire, Costică întreabă încet: „În ce limbă ne spovedim?“ „În românește, în lipovenește, în englezește - spune Mitică -, în ce limbă vrei. Poți să te spovedești și-n islandeză, că tot aia e. Al Bătrân pricepe ce, zici și-n patagoneză.“ Costică vrea să știe dacă iertările astea de păcate de la Athos sunt garantate sau sunt un moft. Mitică e de părere că ele fac bine la somn. Costică ar lăsa plecarea pentru la toamnă, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
urcat din nou în cușcă și, de-acolo, a făcut toate manevrele pe care i le comanda domnul Popescu: „Nițel mai la stânga! Încă puțin! Acum e perfect!“. Ceva mai târziu, când domnul Ionescu s-a uitat contrariat în susul cablului ca să priceapă ce putea să însemne perfecțiunea în viziunea panicată a domnului Popescu, a descoperit că acesta n-avea un caracter frumos, cum crezuse și el, și soția până atunci, ci unul infect: paralelipipedul de beton de zece tone atârna fix, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
râia se lua și prin telefon. „Măi, Lenuțo - i-a zis Popescu nevesti-sii -, ori eu sunt nebun, ori e ceva în neregulă cu țara asta. E vorba despre apă și săpun, nu despre SIDA.“ „Păi, vezi - a făcut soția - că pricepi care-i treaba, dar te prefaci că nu. Jignești oamenii, dacă le ceri să se spele.“ Inspectorul de la Direcția Sanitară gândea la fel: „Fiți mai discret, ce, vreți să afle toată Europa ce-i la noi în casă? Noi nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
la Observator, ca să afle cine-i odiosul. Însă cine a lansat zvonul că misteriosul odios ar locui la scara 6 nu se știe. E posibil s-o fi făcut chiar dânsul. Informatorii, că de aia îi remarca și Securitatea, se pricepeau la diversiuni. E posibil, de asemenea, ca ideea cu scara 6 să se fi ivit ca urmare a faptului că blocul avea zece scări și că tot ce se întâmplă undeva, pe la una dintre scările anonime de la jumătatea blocului, părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
goală, ca un ciumat, Brăduț n-a fost trimis din cauza numelui, ci pentru că era fiu de fost cârciumar. „Stai cuminte acolo - i-a zis în șoaptă tovarășul Costică Vasilescu -, și ai să vezi c-o să fie bine.“ Iar Brăduț a priceput pe loc ce a vrut să spună tovarășul. Nu c-o să-i fie bine, ci c-o să se facă bine. Directorul școlii elementare nr. 37 din cartierul muncitoresc 23 August a conchis și mai deslușit: „Zi mersi și de ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care o edificau în grabă muncitorii și țăranii. Obișnuit de-acum cu ultima bancă, Brăduț s-a dus tot acolo. Doar că între el și ceilalți nu se mai găseau obligatoriu mai multe bănci goale. În scurt timp, Brăduț a priceput că distanțele între oameni puteau fi marcate și altfel decât prin bănci neocupate. Într-o pauză, Brăduț s-a apropiat de un mic grup alcătuit din fii de medici și de funcționari. În tăcerea ostilă care s-a lăsat, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în douăzeci de ani de căsnicie, vacă, nu știe dacă e de bine sau de rău. Ca s-o îmbuneze, bărbatul îi cere că nu mai fie proastă și să asculte ce-i spune el, care măcar la politică se pricepe. „M-ai făcut vacă, și proastă, și grasă“, urlă plină de transpirație și cu ochii în lacrimi femeia. „Am și eu demnitatea mea. Sunt mama copiilor tăi, animalule!“ „Dar e de bine“, spune profund afectat deputatul. „Ce, puișorul tatii mic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vecie. Mița vampirița Filmele bune, spun scenariștii, pot fi povestite în două, trei fraze. Ca să poată fi povestite tot în două, trei fraze, cât spațiu li se dau în programele TV, filmele proaste trebuie să conțină un mare hodoronc-tronc. Ca să pricepeți ce e acela un mare hodoronc-tronc în relatarea pe scurt a poveștii dintr-un film, iată un exemplu: „Kathleen, o studentă la Universitate, se învârtește într-o lume erudită, unde ideile lui Nietzsche și ale lui Heidegger lovesc ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
e livrat deodată cu filmul, că are un autor și că lumea noastră, excedată de romancieri, eseiști și poeți, l-a născut pe scriitorul de subiecte de tip hodoronc-tronc. Numai publicul său cel mare și telecomandat e în stare să priceapă subtila relație cauzală dintre coada vacii și ștampila primăriei. Cele șapte simțuri La început, când mașinile erau mai puține, le auzeam, dar acum, când s-au înmulțit și fac toată ziua un zgomot infernal, iar la sfârșitul săptămânii și noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
care ni le-au adus turcii și italienii după 1990, mai mult au zăpăcit oamenii. Iar divorțurile din cauza nevestelor care poftesc la căzi și la bideuri roz se țin lanț. Era el un dobitoc Ceaușescu, dar măcar la căzi se pricepea. Și, bineînțeles, la private. Când ai cadă albă, e bună și privata din fundul ogrăzii, dar când începi să vrei căzi verzi pe pereți, e-te-te na, nu mai poți dacă n-ai și tron tricolor! Omul lui Bush
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pentru această activitate. Catedra de istorie națională a fost una dintre realizările principale a Societății bucovinene și prin aceasta se încerca să se suplinească măcar în parte lipsa istoriei românilor din învățământul public, întrucât se considera că “ cine vrea să priceapă și să judece prezentul, trebuie neapărat să cunoască trecutul, care îi face cunoscut cum au evoluat lucrurile în forma ce ne-o arată prezentul, care este cauza lor și prin ce stadii a trecut”. Gheorghe Hurmuzaki, arătând că „Societatea pentru
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
un acordeonist care aproape că nu avea degete, plus un contingent „sănătos“, care le ținea isonul cu un saxofon, o chitară și ceva percuție. Apoi a venit momentul discursurilor, pe care patru dintre pacienți le-au ținut cum s-au priceput mai bine, dar cu stîngăcie. Unul dintre ei a Înghețat, incapabil să continue, strigînd, de disperare, «de trei ori trăiască doctorii!». Apoi Alberto le-a mulțumit călduros pentru primire...“ Che a descris scena detaliat În scrisoarea către mama sa, („un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
instinctul pur; frîiele minții cedaseră. Impulsul meu de autoconservare a apăsat trăgaciul. Vreme de o secundă interminabilă, tunetul s-a izbit de toți pereții, oprindu-se numai cînd În ușă a apărut o torță dinspre care curgeau urlete disperate. Dar pricepuserăm deja, sau măcar bănuiam, În tăcerea noastră rușinată, motivul răcnetelor asurzitoare ale Îngrijitorului și al plînsetului isteric al nevesti-sii, care se aruncase peste cadavrul lui Bobby - cîinele ei rău și neastîmpărat. Alberto s-a dus pînă În Angostura ca să repare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
majorat Își satisface stagiul militar, Însă restul sînt supuși unor antrenamente În fiecare duminică, iar aceștia erau victimele soldatului. De fapt, cu toții erau victime: recruții trebuiau să se supună mîniei instructorului lor, iar el trebuia să suporte trîndăvia elevilor săi. Nepricepînd În Întregime tot ce spunea el În spaniolă, neînțelegînd importanța fundamentală de a se Întoarce Într-o parte sau În alta, nici pe aceea a mărșăluitului și apoi a opririi bruște la capriciul șefului, făceau totul fără prea multă tragere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
un acordeonist care aproape că nu avea degete, plus un contingent „sănătos“, care le ținea isonul cu un saxofon, o chitară și ceva percuție. Apoi a venit momentul discursurilor, pe care patru dintre pacienți le-au ținut cum s-au priceput mai bine, dar cu stîngăcie. Unul dintre ei a Înghețat, incapabil să continue, strigînd, de disperare, „de trei ori trăiască doctorii!“. Apoi Alberto le-a mulțumit călduros pentru primire, spunînd că frumusețile naturale ale Peru-ului nici nu se compară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pe culmile înalte ale comunismului victorios”. Înfrânți de rezistența țăranilor, a preoților și a intelectualilor care mai rămăseseră în libertate, oamenii „fără neam și Dumnezeu” (cum îi definise generalul Nicolae Rădescu) au pus în practică singurul lucru la care se pricepeau: teroarea. Deși mai puțin numeroși decât membrii altor confesiuni din România, franciscanii au dat jertfe disproporționat de mari. Din cei o sută de preoți, 38 au fost închiși, iar o bună parte dintre ei au murit la puțin timp după
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și aceste amprente erau ale mele... Mi s-a părut zadarnic să mai stărui în apărarea mea. Am mărturisit totul și am cerut să fiu omorât. În clipa aceea am avut însă impresia că Mama încearcă să mă facă să pricep că lucrurile s-ar putea aranja totuși... Una din femeile de față îmi propuse să-mi facă o injecție. Iar eu aveam impresia că totul se pre schimbă într-o butadă. 8 noiembrie 1952 Ziua onomastică a lui Mihai și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
picioarele mortului, și te uitai la el. Broaștele și greierii erau lucrători aflați în slujba morților. Noaptea le împărtășeau celor în viață tot felul de lucruri străvezii menite să-ți zăpăcească mințile. Îmi țineam cât puteam de mult răsuflarea ca să pricep ce spuneau. Apoi, dintr-o dată, trăgeam cu disperare iarăși aer în piept. Voiam să pricep, dar nu să-mi pierd capul pe calea fără de întoarcere. Cine pricepe o dată lucrurile astea străvezii e înșfăcat de picioare, s-a zis cu el
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
morților. Noaptea le împărtășeau celor în viață tot felul de lucruri străvezii menite să-ți zăpăcească mințile. Îmi țineam cât puteam de mult răsuflarea ca să pricep ce spuneau. Apoi, dintr-o dată, trăgeam cu disperare iarăși aer în piept. Voiam să pricep, dar nu să-mi pierd capul pe calea fără de întoarcere. Cine pricepe o dată lucrurile astea străvezii e înșfăcat de picioare, s-a zis cu el pe pământ, așa-mi spuneam. Dar senzația că, închisă în această ladă a satului, fusesem
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
menite să-ți zăpăcească mințile. Îmi țineam cât puteam de mult răsuflarea ca să pricep ce spuneau. Apoi, dintr-o dată, trăgeam cu disperare iarăși aer în piept. Voiam să pricep, dar nu să-mi pierd capul pe calea fără de întoarcere. Cine pricepe o dată lucrurile astea străvezii e înșfăcat de picioare, s-a zis cu el pe pământ, așa-mi spuneam. Dar senzația că, închisă în această ladă a satului, fusesem dată pradă ținutului devorator mă copleșea tot atât de tare și sub lumina prea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în birou. Nu permiteam ca familia mea să se amestece în ceea ce scriu sau declar public. Nu le spuneam ce fac, și nici ei nu mă întrebau nimic. Îi țineam deoparte de riscurile mele, al căror sens oricum nu-l pricepeau. Dar, prinși în legea tribală a satului și a statului, li s-a pus în cârcă o responsabilitate pe care n-o aveau. Iar eu mă simțeam vinovată, însă nu puteam face nimic, nu puteam retracta un singur cuvânt nici
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mori. Tâmplarul era pentru mine un meșter atoatefăcător. În ochii mei, era cel ce făcea lumea. Mi-a devenit limpede că lumea nu-i alcătuită din ceruri călătoare și porumbiști ierboase, ci veșnic din unul și același lemn. Tâmplarul se pricepea să-și așeze lemnul în calea anotimpurilor fugare - atât a anotimpurilor golașe, cât și a celor ierboase ale pământului. Aici, panopticul zilelor de deces ți se-nfățișa sub formă de material bine lustruit și cu canturi. O claritate în culori
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
represiunea. Încă din primii ani am avut ocazia s-o observ pretutindeni. Viza oameni pe care nu-i cunoșteam personal. Mă temeam de ea, dar numai în general - era prea aproape de mine ca să n-o văd, dar prea departe ca să pricep tot răul pe care-l face. Mă însoțea, era în preajma mea, dar încă nu în mine în această perioadă de început. O porție de milă năvalnică pentru cei pe care tocmai îi lovise, acea compasiune spontană care mă ținea un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nod ca să nu uiți, de ea oricum nu aveam nevoie - nodul mi se pusese în gât. La doi ani după această despărțire precipitată, a murit de cancer. Am iubit-o și am fost nevoită s-o părăsesc, fiindcă, fără a pricepe ce face, și-a pus la dispoziția Securității afecțiunea ei pentru mine - împotriva vieții mele. Îi împrumutase regelui, care se-nclina în fața ei și vroia să mă ucidă, prietenia noastră, crezând că o va redobândi de la mine intactă, așa cum fusese
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
casă nu mergea la biserică, așa că mă lăsau pe mine s-o fac - în chip de locțiitor al tuturor. Pentru opinia publică era bine, iar cei din casă își ziceau, poate că dacă se duce copilul să se roage, Dumnezeu pricepe El de bună seamă că restul familiei n-are timp de asta. Bunica era credincioasă și se ruga de una singură zi de zi, dimineața și seara. De când îi căzuse fiul pe front, nu mai mergea la biserică decât o dată
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]