12,341 matches
-
-și prezinte propriile lor cifruri de substituție, oferindu-se să le rezolve pe toate acestea cu un mic efort. Provocarea a adus, după cum a scris Poe, „un interes foarte viu în rândul numeroșilor cititori ai revistei. Au sosit scrisori la redacție din toate părțile țării”. În iulie 1841, Poe a publicat „A Few Words on Secret Writing” și, realizând interesul față de acest subiect, a scris „Cărăbușul de aur” ca una dintre puținele piese literare care includ cifruri ca parte a poveștii
Cărăbușul de aur () [Corola-website/Science/325890_a_327219]
-
Ambasada României din Portugalia. S-a născut în 28 iunie 1951 la Cluj. Părinții: / medic și Lucreția Mihaiu / profesoară de muzică. În 1974 absolvă secția engleză-germană/facultativ spaniolă-portugheză la Facultatea de Litere a Universității Clujene. Între 1971-1983 este membru al redacției revistei de cultură "Echinox". Devine membru al Uniunii Scriitorilor din România în 1981. Din 1993 este membru de onoare al Asociației Criticilor de Jazz din Statele Unite (J.J.A.). În 1994 fondează "Jazzographics", primul grup de jazz-poetry româno-britanic, împreună cu muzicienii Alan
Virgil Mihaiu () [Corola-website/Science/325924_a_327253]
-
la Academia de Muzică din Cluj în 1997. Din același an este membru de onoare al juriului mondial "Down Beat Jazz Critics Poll" și membru de onoare al Asociației Culturale Cehia-Romania din Praga. În 2001 devine primul est-european cooptat în redacția revistei-pivot a jazzului mondial, "Down Beat", editata la Chicago, și membru al Societății "F. Scott Fitzgerald", New York. Își susține doctoratul ("Summa cum laude") cu un studiu monografic despre F. Scott Fitzgerald din perspectiva jazzologică, în 2002. În 2004 e cooptat
Virgil Mihaiu () [Corola-website/Science/325924_a_327253]
-
toracice (în colaborare), un volum, 494 pagini, Ed. Militară, 1975; - Aspecte ale chirurgiei de graniță toraco-abdominale, un volum, 182 pagini, Ed. Militară, 1983; - Timusul (în colaborare cu V. Cojocea), un volum, 200 pagini, Ed. Militară, 1988; - Mediastinul, Ed. Academiei Române (sub redacția dr. Bejan L). - Chirurgia de campanie (în colab) - Ed. Militară 1965, un vol. 390 pag. Două monografii au fost premiate de Academia Română, respectiv „Aspecte ale chirurgiei de graniță toraco-abdominală" (1984) și „Timusul" (1990).A fost propusă, de asemenea, în anul
Traian Oancea () [Corola-website/Science/325935_a_327264]
-
("Foaie pentru intereseurile materiale și intelectuale") a fost o revistă săptămânală de cultură, apărută la Iași între 9 ianuarie și 29 octombrie 1844, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Ion Ghica și Petre Balș. După o activitate de 10 luni și apariția a 42 de numere, revista a fost suspendată de cenzură din ordinul domnitorului Mihail Sturdza. "" avusese de luptat cu cenzura chiar de la
Propășirea () [Corola-website/Science/324421_a_325750]
-
site-ului de știri RevistaPresei.ro. Inițial, site-ul prelua cele mai importante știri din edițiile print și digitale ale publicațiilor naționale românești și le agrega într-o revistă zilnică a presei (de unde și adresa inițială a site-ului). Treptat, redacția s-a orientat către elaborarea de materiale proprii, iar în anul 2001 apar primele anchete și reportaje proprii. Tot în anul 2001 apare și ediția în engleză a site-ului, targetată în principal către străinătate și către comunitatea de expați
HotNews () [Corola-website/Science/327495_a_328824]
-
în viața orașului. În iunie 2005, ziarul a publicat o anchetă a unui tânăr student ucis de poliție. Jurnalul a scris că studentul a fost împușcat de poliție, dar a menționat de asemenea de membru într-un grup politic armat. Redacție a fost atacate de grupuri de studenți a fost începutul unei serii de revolte, apoi sa extins spre majoritatea din oraș. Episodul tragic al studentul a stârnit mânia multe, dar cei responsabili nu au fost în mod adecvat urmărit. Recursurile
Diario Frontera () [Corola-website/Science/323615_a_324944]
-
Nicolae. Este avansat la gradul de locotenent major, în 1953, este trecut, apoi, în rezervă, datorită unei îmbolnăviri foarte grave (din cauza excesului de muncă de la o vârstă fragedă). Devine un redutabil reporter. În perioada 1962-1969, a fost secretar general de redacție la "Luceafărul", în garnitura lui Eugen Barbu. Licențiat al Facultătii de Limba și Literatura Română a Univ. din București (1962-1968). Devine secretar de redacție la "Luceafărul" (1962-1968), apoi șef serviciu presă (1969-1971) la Direcția Rețelei Cinematografice și Difuzării Filmelor și
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
de la o vârstă fragedă). Devine un redutabil reporter. În perioada 1962-1969, a fost secretar general de redacție la "Luceafărul", în garnitura lui Eugen Barbu. Licențiat al Facultătii de Limba și Literatura Română a Univ. din București (1962-1968). Devine secretar de redacție la "Luceafărul" (1962-1968), apoi șef serviciu presă (1969-1971) la Direcția Rețelei Cinematografice și Difuzării Filmelor și inspector general la Centrul Național al Cinematografiei (1971-1973). A realizat peste 30 de filme documentare la Studiourile Sahia. Debut publicistic în "Lupta Ardealului" (1946
Romulus Zaharia () [Corola-website/Science/323761_a_325090]
-
vreme, ziarul a publicat mai multe articole critice la adresa unor funcționari publici locali, exponenți ai Partidului Comuniștilor . Acțiunile Poliției Economice din Bălți au cauzat suspendarea apariției ediției în limba română a ziarului „SP” în săptămâna respectivă, cauzând prejudicii cititorilor și redacției „SP” .
SP (ziar) () [Corola-website/Science/323821_a_325150]
-
al monseniorului Jozef Tiso fusese o aberație politică, el recunoștea că „Republica Slovacă a existat ca stat național al slovacilor, singurul în istoria noastră. . . ." Sentimente comparabile au ieșit la suprafață din când în când în anii 1970 în scrisori către redacția Pravda din Bratislava, deși redactorii ziarului au încercat să inculce cititorilor o „abordare de clasă, pe istorie concretă” pentru chestiunea națională. Guvernul de după 1948 a acordat o prioritate sporită redresării dezechilibrului socio-economic dintre teritoriile cehe puternic industrializate și Slovacia mai
Slovaci în Cehoslovacia (1960-1990) () [Corola-website/Science/323175_a_324504]
-
locul ei s-a ridicat o biserică de zid având același hram. Pereții exteriori au fost placați cu scânduri orientate vertical. În aprilie 2001, 21 de enoriași ai Parohiei "Sf. Nicolae" din Vama de Sus au trimis o scrisoare la redacția ziarului "Ziarul de Iași", în care afirmau că solicită redeschiderea celei de-a doua biserici a parohiei așezată în cimitir. Ei îl acuzau pe preotul paroh Nicolae Moroșanu că se opune redeschiderii bisericii de lemn din cimitir și că sunt
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
Cochrane", adăugând un „e” la sfârșit, se pare, pentru a-l face mai sofisticat. A învățat un semestru la o școală cu internat, dar a renunțat din cauza lipsei banilor. În 1880, Cochran s-a mutat cu familia ei la Pittsburgh. Redacția ce se ocupa de publicarea unor editoriale misogine în "Pittsburgh Dispatch" a angajat-o să scrie un editorial de răspuns adresat redactorului, semnat sub pseudonimul „Lonely Orphan Girl” („Orfana Singuratică”). Redactorul a fost atât de impresionat de inteligența și ardoarea
Nellie Bly () [Corola-website/Science/324126_a_325455]
-
autorul lui să fie angajat permanent. Când a aflat că autorul era o fată de 16 ani, el a vrut să se răzgândească, dar Cochrane l-a convins să o angajeze. Femeile-jurnalist foloseau la acea vreme pseudonime, iar pentru Cochran, redacția a ales numele de „”, adoptat de la personajul ce a dat numele cântecului lui Stephen Foster. Nellie Bly s-a concentrat la începutul activității de la "Dispatch" pe soarta femeilor muncitoare, scriind o serie de articole de investigație despre muncitoare. Presiunea editorială
Nellie Bly () [Corola-website/Science/324126_a_325455]
-
Stat Major Semnul Onorific pentru pentru serviciul militar de 25 de ani sub drapel românesc. 1935 (de cercetat când a apărut revista) - Fondator și redactor al revistei Lumea militară ilustrată, organ al Asociației scriitorilor și autorilor militari români, revistă în redacția căreia lucrează până la plecarea în Peninsula Iberică. În nr. 6-7 (iulie-august 1935) publică articolul "Supremația puterii politice", pag.51-61 (ar trebui cercetată colecția revistei). 1937 - Apare lucrarea "Banatul", Tipografia Bucovina, 115 pag. Monografie foarte completă a acestui pământ românesc. 1937
Octav Vorobchievici () [Corola-website/Science/324108_a_325437]
-
rusă la Universitatea din București. Între anii 1954-1958 a fost conferențiar la catedra de literatură rusă la această universitate și la Școala de literatură și critică literară Mihai Eminescu din București. Spiegelblatt a fost un timp membru în comitetul de redacție al revistei în idiș „Ikuf bletter” care a fost închisă în anul 1963, de asemenea a colaborat la redactarea paginilor în limba idiș ale „Revistei Cultului Mozaic” din Romania. În anul 1964 el a emigrat în Israel și s-a
Alexander Spiegelblatt () [Corola-website/Science/324225_a_325554]
-
la redactarea paginilor în limba idiș ale „Revistei Cultului Mozaic” din Romania. În anul 1964 el a emigrat în Israel și s-a stabilit în orașul Petah Tikva. Între anii 1971-1998 el a fost, alături de poetul Avraham Sutzkever secretarul de redacție al revistei literare trimestriale în limba idiș די גאָלדענע קייט („Di Goldene Keit”), care a apărea la Tel Aviv. În Israel, Alexandru Spiegelblatt a colaborat și la ziarul idiș לעצטע נײַעס („Letzte Naies”, Ultimele Știri) ; la
Alexander Spiegelblatt () [Corola-website/Science/324225_a_325554]
-
1980 și 1986, mai întâi ca funcționar în arhiva de filmotecă, apoi ca operator pentru producție de emisiuni și filme. Din 1986 până în 1990 a fost operator fotograf la ICPI. A revenit la TVR în 1990, lucrând ca reporter la redacția Știri. A fost editor-coordonator la jurnalul de la Tele 7abc, din 1997 până în 1998, apoi Director al Departamentului Publicitate de la Prima TV, câteva luni din anul 1998. După aceea a lucrat la ProTV, ca producător de știri, și a revenit la
Tudor Barbu () [Corola-website/Science/324310_a_325639]
-
și susținător al tinerelor talente. A tradus din S. Esenin, V. Korotici, E. Evtușenko, R. Gamzatov ș.a. Școala din satul de baștină, un liceu și una din străzile Chișinăului poartă numele poetului. Soția sa,Wanda, a fost redactor-șef al Redacției literare la Radio-Moldova. Au avut doi fii, Costică și Vlad, care s-au stins prematur. Volume de versuri Cărți pentru copii „ a fost și rămâne un liric înzestrat cu o putere neîndoielnică de evocare a simțirii omenești. Mai ales în
Petru Zadnipru () [Corola-website/Science/324391_a_325720]
-
Voe Bună“ a fost o revistă culturală bilunară publicată de Ministerul Muncii, avându-l ca director pe Mihail Sadoveanu și ca redactor pe Octav Livezeanu, fiind o publicație a Trustului de presă Carol al II-lea. Revista apărea la București, având redacția și administrația pe str. Calomfirescu nr. 8, etaj 5. Justinian Marina a colaborat cu Mihail Sadoveanu și Octav Livezeanu la înființarea revistei „Muncă și Voe Bună”, la care a scris pagina bisericească "Pentru suflet". A fost înființat teatrul muncitoresc cu
Muncă și Voe Bună () [Corola-website/Science/326530_a_327859]
-
un alt mormânt, dare este atacată de o creatură nevăzută. Antropologul este târât în apă în timp ce soldatul deschide focul. Alți soldați trag în atacator, dar creatura ucide femeia și-o trage în apă mai adâncă pentru a o mânca. În redacția unui post de televiziune din New York City, Tim (Purcell) privește un reportaj TV în care numele lui este menționat în legătură cu un caz la care lucrase și în care probele au fost falsificate. Șeful lui, Roger, îl cheamă pe Tim și
Monstrul preistoric () [Corola-website/Science/326600_a_327929]
-
oferit oportunitatea să se manifeste ca publicist, redactor, traducător, poet și critic literar. Constantin a reușit să editeze doar două numere (în cinci fascicule) într-un mic spațiu unde locuia în strada Amzei nr.11. Aici era declarat oficial sediul redacției revistei „Poezia” și tot aici a pregătit pentru tipar poezii, nuvele, fragmente din piese de teatru, povestiri, cronici literare,eseuri, comentarii despre artă, filozofie, muzică. Colaboratorii săi în paginile revistei erau George Murnu, Ion Alexandru George, Duiliu Zamfirescu, Arhim Scriban
Constantin T. Stoika () [Corola-website/Science/326799_a_328128]
-
Adam a fost un periodic cultural orientat pe problematica evreiască, adresat în special cititorilor evrei, înființat de I. Ludo. Primul număr a apărut la 18 mai 1929. Redacția și administrația erau în București, pe strada Ismail nr. 5. Revista "Adam" și-a încetat apariția în aprilie 1940. Era o publicație de factură preponderent polemică, sarcastică, oarecum un echivalent al "Academiei Cațavencu" din zilele noastre. Pe lângă problemele comunității evreiești
Adam (revistă) () [Corola-website/Science/326911_a_328240]
-
reportaje ilustrate cu fotografii proprii. Spre deosebire de perioada de început a revistei când colaborările cu scriitori neevrei constituiau o parte importantă din agenda culturală a publicației, după 1938 acestea devin doar excepții. Dacă în perioada de glorie a publicației, din vremea redacției lui I. Ludo, ea avea 7000 de abonați, în 1939 revista mai avea doar 3000 de abonați.
Adam (revistă) () [Corola-website/Science/326911_a_328240]
-
de 14 ani) și, împreună cu tatăl său, a fost deportat în lagărul de la Terezin. După doi ani avea să le urmeze și sora Eva. În lagărul de la Terezin, Petr a rămas la fel de activ ca înainte, încropind în scurt timp o redacție împreună cu care a editat revista săptămânală "Vedem" (“Conducem”). Revista, scrisă de mână și decorată printre altele cu desenele lui Petr, a apărut timp de doi ani în fiecare vineri. După război s-au păstrat în jur de 700 de pagini
Petr Ginz () [Corola-website/Science/325695_a_327024]