12,814 matches
-
filosofie și litere. În 1929 a debutat în literatură. Primul volum de poezii, "Sînge de țăran", a fost publicat în 1936, fiind urmat de "Război" (1937) și "Nu sînt cîntăreț de stele" (1940). În 1937 a luat contact cu mișcarea revoluționară clandestină, îndeplinind însărcinări politice, care i-au adus mai târziu arestarea și condamnarea, viața fiindu-i direct amenințată. A lucrat în cadrul Societății de Radiodifuziune, în 1938, apoi în cadrul administrației de stat. La eliberare a făcut parte din scriitorii care au
Dumitru Corbea () [Corola-website/Science/317518_a_318847]
-
sa. În Suedia, soarta lui Gustav al III-lea a fost decisă de contextul vremurilor respective: slăbiciunea economică a țării sale, opoziția înverșunată a claselor sociale care, altundeva, ar fi putut fi un sprijin al Coroanei, influența crescândă a curentului revoluționar din Franța. Astfel, chiar dacă ar mai fi trăit, Gustav al III-lea nu ar fi putut merge, probabil, atât de departe precum și-ar fi dorit. În plus, el este liderul de secol XVIII care, mai mult decât alți contemporani
Gustav al III-lea al Suediei () [Corola-website/Science/317531_a_318860]
-
alianță, pronunțat antifeudală a orașelor și a țărănimii cu puterea imperială legitimă, pe care o reprezenta guvernul Annei de Savoia. Cu timpul, manifestările populare au început să se desfășoare adesea sub lozinca masacrări tuturor bogătașilor. În țară a început anarhia revoluționară. Însuși Ioan VI, spre amurgul vieții, scria, în Istoria sa: Mulți voiau să folosească această mișcare a poporului în interesele lor personale. Iar mulți dintre cei care dăduseră bani cu împrumut erau învinuiți de către datornici de cantacuzism...Rândurile celor răsculați
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
să închidă ușa tuturor ministerelor de război europene și americane, deoarece niciunul nu este dispus să îi plătească suma exorbitrantă pe care o cere pentru secretul militar al cărui singur deținător este. Decât să se ruineze pentru a achiziționa explozivul revoluționar și decât să îl lase să cadă în mâna altei țări, guvernul de la Washington preferă să îl interneze pe nebunul Roch într-un sanatoriu. În acest sanatoriu, "Healthfull-House", începe povestea: niște vizitatori străini vin să îl vadă pe Roch, ca
În fața steagului () [Corola-website/Science/317591_a_318920]
-
Soția sa a trecut la religia ortodoxă și și-a luat numele de Olga Feodorovna. Ea era fiica cea mică a Marelui Duce Leopold de Baden. Cuplul a avut 7 copii: Trei dintre fiii Marelui Duce au fost executați de revoluționari bolșevici, unul la 18 iulie 1918 și doi la 30 ianuarie 1919. Prin educația lor, cei șase fii ai Marelui Duce Mihail nu au fost foarte apreciați de membrii familiei imperiale. Ei erau considerați ca intelectuali liberali, bărbați cu caracter
Marele Duce Mihail Nicolaievici al Rusiei () [Corola-website/Science/317672_a_319001]
-
i-a mutat pe copii departe de pericol, la Palatul Yelagin. La 13 martie 1881, când Xenia avea șase ani, a asistat la moartea bunicului ei Alexandru al II-lea care a fost ucis de explozia unei bombe aruncată de revoluționari. Tatăl ei a urcat pe tronul Rusiei și a devenit Țar sub numele de Alexandru al III-lea iar familia s-a mutat de la St. Petersburg în mult mai sigurul Palat Gatchina. Xenia, la fel ca frații ei, a primit
Marea Ducesă Xenia Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/317673_a_319002]
-
familia imperială l-au pus pe Kiril al treilea în linia de succesiune la tronul imperial iar Nicolae a acceptat reacordarea titlurilor imperiale lui Kiril și acordarea titlului de Mare Ducesă soției lui. Toți copii ei au scăpat din Rusia revoluționară. Boris a trăit în exil la Paris alături de amanta sa. Andrei s-a căsătorit cu amanta sa Mathilde Kschessinska în 1921 și a avut un fiu. Elena a avut trei fiice, dintre care cea mică a devenit prin căsătorie Ducesă
Maria de Mecklenburg-Schwerin (Maria Pavlovna a Rusiei) () [Corola-website/Science/317716_a_319045]
-
în 1921 și a avut un fiu. Elena a avut trei fiice, dintre care cea mică a devenit prin căsătorie Ducesă de Kent. Marea Ducesă a avut renumele de a fi fost ultimul dintre Romanov care a scăpat din Rusia revoluționară, precum și primul care a murit în exil. Ea a rămas în Caucazul sfâșiat de război, cu cei doi fii ai mai mici de-a lungul anilor 1917 și 1918 și încă cu speranța ca fiul ei cel mare Kiril să
Maria de Mecklenburg-Schwerin (Maria Pavlovna a Rusiei) () [Corola-website/Science/317716_a_319045]
-
mecanic și artificial, atracție care se manifestă prin conflict, violență și binențeles război (Miroiu, 2004, p. 164). Feminismul radical a apărut în SUA, odată cu mișcările politice din anii ’60. Deși implicate de asemenea în proteste și manifestații, femeilor din organizațile “revoluționare” li s-au atribuit în continuare roluri specific feminine, neavând acces la procesele prin care se lua decizia (Miroiu, 2004, 152). Între inițiatoarele mișcării se regăsesc Shulamith Firestone , Kathie Sarachild , Ti-Grace Atkinson , Carol Hanisch și Judith Brown. Acestea au pornit
Feminismul radical () [Corola-website/Science/317749_a_319078]
-
de avocatul Ante Pavelić, cu puțin timp înainte de instaurarea de către regele Alexandru I în Iugoslavia a unui regim forte, ce accentua dominația sârbă. Numele original al organizației a apărut în aprilie 1931 ca Ustaša - Hrvatska Revolucionarna Organizacija sau UHRO ( - Organizația Revoluționară Croată), în 1933 a fost redenumit Ustaša - Hrvatski Pokret Revolucionarni (Ustaša - Mișcarea Revoluționară Croată). Ustașii au fost răspunzători de asasinarea regelui Alexandru la Marsilia în 1934. Asasinatul s-a înfăptuit cu sprijinul autorităților de la Roma și Budapesta, în strânsă colaborare
Ustașa () [Corola-website/Science/317775_a_319104]
-
în Iugoslavia a unui regim forte, ce accentua dominația sârbă. Numele original al organizației a apărut în aprilie 1931 ca Ustaša - Hrvatska Revolucionarna Organizacija sau UHRO ( - Organizația Revoluționară Croată), în 1933 a fost redenumit Ustaša - Hrvatski Pokret Revolucionarni (Ustaša - Mișcarea Revoluționară Croată). Ustașii au fost răspunzători de asasinarea regelui Alexandru la Marsilia în 1934. Asasinatul s-a înfăptuit cu sprijinul autorităților de la Roma și Budapesta, în strânsă colaborare cu mișcarea de extremă dreaptă macedoneană, Vmro - Organizația Revoluționară Internă Macedoneană aflată sub
Ustașa () [Corola-website/Science/317775_a_319104]
-
Pokret Revolucionarni (Ustaša - Mișcarea Revoluționară Croată). Ustașii au fost răspunzători de asasinarea regelui Alexandru la Marsilia în 1934. Asasinatul s-a înfăptuit cu sprijinul autorităților de la Roma și Budapesta, în strânsă colaborare cu mișcarea de extremă dreaptă macedoneană, Vmro - Organizația Revoluționară Internă Macedoneană aflată sub tutela guvernului militar de la Sofia, Bulgaria. Ustașa reprezintă forța de extremă dreapta, șovinistă și antisârbească, strâns legată de Partidul Dreptului din Croația, condus, pe rând, de Dr. Starčević și colonelul Kvaternik. Ultimul este protectorul și omul
Ustașa () [Corola-website/Science/317775_a_319104]
-
Război Mondial - mai întâi dintr-o perspectivă glorioasă (direcția I.V. Stalin), apoi într-o lumină umană, pacifistă ("Zboară cocorii"; după condamnarea lui Stalin de către Nikita Hrușciov) -, Războiul Rece ("Complotul condamnaților", 1950), simboluri desprinse din imaginarul proletcultist ce dovedesc nevoia de „revoluționare” a mentalităților ș.a. În anii 1960, Kalatozov lucrează peste hotare: "Eu sunt Cuba" (1964) are la bază aceeași ideologie socialistă, însă "Cortul roșu" (1969) este realizat în Occident (fapt datorat succesului obținut de "Zboară cocorii"), cu concursul unor actori importanți
Mihail Kalatozov () [Corola-website/Science/317770_a_319099]
-
iar 42,6% au declarat ca limbă maternă „velikorusa”. Cele mai multe producții culturale din Kuban din perioada 1890-1910, (povestiri, piese de teatru, etc.), foloseau ca limbă de exprimare malorusa / ucraineana, iar unul dintre primele partide politice din Kuban a fost Partidul Revoluționar Ucrainean. Autoritățle austro-ungare au primit rapoarte de la organizație ucraineană din Imperiul Rus confrom cărora 700 de cazaci din Kuban au fost arestați în Galiția de est de către autoritățile militare ruse datorită refuzuluil lor de a lupta împotriva ucrainenilor din armata
Cazaci din Kuban () [Corola-website/Science/317819_a_319148]
-
Publications Mathématiques de l'IHES", una din revistele de matematică de elită. Directorii IHES au fost, în ordine cronologică: "Léon Motchane" (1958-1971), "Nicolaas Kuiper" (1971-1985), "Marcel Berger" (1985-1994), "Jean-Pierre Bourguignon" (1994-2013), și "Emmanuel Ullmo" (din 2013). "Alexandre Grothendieck" și ideile revoluționare ale școlii sale au dominat atmosfera din institut în primul deceniu de existență; altă figură proeminentă a primilor ani de activitate a fost "René Thom". Matematicienii "Jean Bourgain", "Alain Connes", "Pierre Deligne", "Maxim Konțevici" și fizicienii "Louis Michel", "David Ruelle
Institut des Hautes Études Scientifiques () [Corola-website/Science/318064_a_319393]
-
din sfera de influență a blocului comunist, dar și în state aflate în conflict ori sub embargo internațional, ignorat de România. Exporturile de arme constituiau partea practică a politicii externe promovate de Ceaușescu, în contactul cu țările arabe sau regimurile revoluționare din Africa, Asia și America Latină. România s-a implicat și în traficul ilegal de armament, scopul fiind atragerea de valută în țară, devenint astfel un cap de pod pentru traficanți de arme renumiți. După Revoluția din decembrie 1989, România, aliniată
Industria României () [Corola-website/Science/318099_a_319428]
-
autonomia regională în cadrul monarhiei tradiționale și catolice. Războiul Civil Spaniol poate fi considerat o contrarevoluție. Sprijnitorii carlismului, a monarhiei și naționalismului (Falangele Spaniole) și-au unit forțele în 1936 împotriva Republicii Spaniole. Falangiștii considerau Constituția spaniolă din 1931 un document revoluționar, care era împotriva culturii, tradițiilor și religiei spaniole. Armata Albă și sprijinitorii ei, care au încercat să-i înfrângă pe bolșevici după Revoluția din Octombrie, la fel precum politicienii, polițiștii și soldații din Freikorps, care au zdrobit Revoluția germană din
Contrarevoluționar () [Corola-website/Science/318157_a_319486]
-
-lea și începutul celui de-al XX-lea, date fiind prosperitatea economică a cazacilor, statutului privilegiat de care se bucura casta lor militară și a conservatorismul lor politic, regimul țarist i-a folosit ca forțe polițienești și pentru suprimarea mișcărilor revoluționare, în special în perioada 1905 - 1907. După izbucnirea revoluției din Rusia din 1917, elitele cazacilor au adoptat o politică ostilă sovietelor muncitorilor, țăranilor și soldaților, în vreme ce cazacii săraci au sprijinit sus-numitele soviete. În timpul războiului civil, cazacii au putut fi găsiți
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
februarie, trupele bolșevicilor au ocupat Rostovul și Novocerkasskul. Resturile trupelor cazacilor „albi” conduse de atamanul Popov, au fugit în stepele Salask. La mijlocul lunii martie 1919, ofițerii CEKA au executat mai mult de 8.000 de cazaci. Au fost înființate „tribunale revoluționare” în numeroase stanițe, ele conducând judecăți sumare încheiate în doar câteva minute cu condamnarea la moarte pentru activități contrarevoluționare. După ce forțele germane au invadat au ocupat Rostovul pe 8 mai 1918, generalul Krasnov a format un guvern marionetă în regiunile
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
a ajuns chiar ca, în lipsa unor persoane „potrivite” pentru execuție, pe lista amintită au fost trecuți bolnavii din spitalul din Kislovodsk. O serie de orașe căzăcești au fost trecute prin foc și sabie, iar supraviețuitorii au fost deportați liderului comitetului revoluționar din Caucazul de nord, Sergo Ordjonikidze. Dosarele lui Sergo Ordjonikidze includ numeroase documente referitoare la operațiunile de decazacizare. În ordinul său din 23 octombrie se preciza: Ordzhonikidze avea să primească un raport cu privire la îndeplinirea ordinului său după numai trei săptămâni
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
necondiționate, [dar] atamanii de hutoare trebuie să fie executați doar în acele cazuri în care se poate dovedi că ei au sprijinit în mod activ politica lui Krasnov (au organizat pacificări, au condus mobilizări, au refuzat să ofere refugiu cazacilor revoluționari și personalului Armatei Roșii).” Politica de „descazacizare mare” a fost oprită pe 16 martie 1919 ca urmare a unei revolte de amploare împotriva puterii sovietice din Veșenskaia. După acest moment, statul sovietic s-a concentrat împotriva eliminării cazacilor ca entitate
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
45.000 de cazaci au fost deportați din provincia Terek în Ucraina. Pământurile deportaților au fost redistribuite cazacilor prosovietici și cecenilor. Chiar și unii dintre bolșevici au admis că procesul de decazacizare a avut caracteristicile unui genocid. Reingold, președintele Sovietului revoluționar al Donului, cel care a fost împuternicit să impună puterea bolșevică în teritoriile cazacilor, a admis că decazacizarea a fost în practică „o politică nediscriminatorie de exterminare în masă”. Există documente care demonstrează excesele individuale ale oficialilor locali în timpul procesului
Descazacizare () [Corola-website/Science/318134_a_319463]
-
II-lea al Prusiei a văzut aceste evenimente că pe o oportunitate de a-și consolida țară. Frederic i-a cerut Ecaterinei că, pentru că țara sa să abandoneze Polonia și pentru că Prusia să părțicile în războiul Primei Coaliții împotriva Franței revoluționare, aceasta trebuia să fie recompensată, de preferat prin primirea unor părți din teritoriul polonez. Rusia a fost deacord cu oferta prusacilor. La data de 23 ianuarie 1793, Prusia a semnat un tratat cu Rusia, prin care era de acord că
A doua împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/318193_a_319522]
-
Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). Satul Pandaclia s-a aflat pe teritoriul rămas Rusiei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, locuitorii din sat au fost membri activi ai propagandei revoluționare a Partidului Social-Democrat al Muncii din Rusia. În iunie 1906, în sat au fost distribuite publicații ale organizației PSDMR din Cetatea Albă, în care se instiga la răsturnarea guvernului țarist. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat
Pandaclia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318252_a_319581]
-
o insurecție armată. În iunie 1918, locuitorii din Pandaclia nu au recunoscut Sfatul Țării din Basarabia și sub influența elementelor bolșevice rusești au stabilit o autoguvernare locală. În anii următori, au fost înființate în sat organizații clandestine, asociate cu comitetul revoluționar sovietic din Cubei. O parte dintre locuitori a participat la Răscoala de la Tatarbunar din 1924, organizată de bolșevicii din URSS. După înăbușirea răscoalei, au fost arestați instigatorii bolșevici ai revoltei și expulzați în URSS. În 1935, poliția a anchetat șapte
Pandaclia, Bolgrad () [Corola-website/Science/318252_a_319581]