12,103 matches
-
din 1660, se apără împotriva unei asemenea critici, fără a binevoi totuși să-l numească pe abate, spunând: "Ar fi fost inutil să le [decorurile] specific în versuri, pentru că ele se prezintă vederii." Notațiile asupra decorului, după părerea lui Corneille, riscă într-adevăr să îngreuneze inutil dialogul. El susține că este suficient ca un decor să fie verosimil pentru ca poetul să fie justificat de a-l fi făcut, fără să trebuiască să se explice în text. D'Aubignac merge până la a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
deloc pe actori să se odihnească, pentru că îi însărcinează cu rezolvarea uneia noi." În Examen la Horace, chiar Corneille subliniază defectele tragediei sale, care păcătuiește în privința unității de acțiune. Uciderea lui Camille creează un al doilea pericol pentru Horace, care riscă să fie condamnat ca ucigaș al surorii sale, când tocmai scăpase din primul pericol, în lupta împotriva Curiaților. Corneille face aceeași constatare pentru Theodora, fecioară și martiră (Théodore, vierge et martyre), unde eroina se oferă martiriului, după ce a scăpat de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cei pe care îi reprezintă, și să-i fac să vorbească en honnêtes gens29, și nu ca Autori." Un număr oarecare de forme care subliniază convențiile de teatru, folosirea versului, recurgerea la monolog sau la aparteu, introducerea unor lungi povestiri, riscă să dăuneze verosimilului dialogului. 4.3.1. Versul în discuție Versul este un limbaj foarte îndepărtat de conversație. Toți autorii dramatici sunt de această părere în epoca clasică, chiar dacă Corneille prezintă, în Aviz cititorului 30 la Văduva, versurile comediilor sale
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
În monolog, personajul vorbește cu voce tare pentru el însuși. El nu pare să se adreseze spectatorului. El nu ar putea nici să fie auzit de un alt personaj a cărui prezență pe scenă ar ignora-o. Acest limbaj interior riscă, în irealitatea lui, să distrugă iluzia. De aceea Chapelain, în Scrisoarea despre regula celor douăzeci și patru de ore, indică înlăturarea lui dacă singurul său scop este de a informa spectatorul. "Din partea mea, ceea ce remarcați 37 în afara aspectului absurd al faptului că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care ar visa profund și care ar fi muncit de o neliniște violentă. Astfel poate că s-ar putea păstra verosimilul și face un frumos joc de Teatru." Aparteul, care oferă o situație de vorbire tot atât de nerealistă ca și monologul, riscă și să distrugă iluzia. D'Aubignac îi subliniază, în nenumărate rânduri, neverosimilul. "Este foarte puțin rezonabil (orice ar spune despre asta Scaliger printr-o mare indulgență față de Teatru) ca un Actor să vorbească destul de tare pentru a fi auzit de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cineva care să vorbească." 4.3.3. Motivarea povestirii Versul, recurgerea la monolog și aparteul, forme care nu există în conversație, nu sunt singurele care să pună în pericol verosimilul. Povestirile, care totuși ocupă un număr mare din conversațiile noastre, riscă și ele, prin abundența și lungimea lor, să dăuneze verosimilului vorbirii personajelor. Este mai bine ca în teatru să arăți decât să povestești. Toți autorii dramatici au afirmat acest lucru, chiar și Racine, la care povestirile abundă. În prima Prefață
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
se pare o dificultate pe care Domnul Corneille o va rezolva când va dori." Este mai ușor să justifici intrările și ieșirile adoptând un decor de exterior, cum atrage atenția Corneille în Examen la Galeria Palatului, în schimb, scenele intime riscă să apară aici prea puțin verosimile. "Este adevărat că ceea ce spun ele acolo ar fi mai bine de spus într-o cameră sau într-o sală, chiar și numai de-ar fi pentru ca să se facă văzuți de Spectatori părăsind această
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pe scenă a trebuit să fie separate, pentru a pune puțină ordine și a le prezenta unul după altul, începând cu aceștia doi, pe care am fost forțat să-i readuc în această sală fără verosimil." Cum verosimilul acțiunii ar risca să fie pus în pericol de locul unic, Corneille sugerează o soluție de compromis între "unitatea de oraș" barocă și unitatea de loc impusă de clasicism. Dacă este de acord, împreună cu docții, că locul nu trebuie să se schimbe în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din cauza unei nenorociri nemeritate, se teme, după părerea lui, să nu i se întâmple ceva asemănător. Plasat în fața ravagiilor pe care le produce pasiunea la protagonist, el va încerca de acum înainte să-și domine pasiunea care, la el, ar risca să provoace aceleași efecte. "Ne este teamă, spune el (Aristotel), de cei pe care îi vedem suferind o nenorocire pe care nu o merită, și ne temem să nu ni se întâmple una asemănătoare, când îi vedem pe semenii noștri
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
căror dezgust atrage cu ușurință cenzura celor ce le însoțesc." Cât despre Racine, el se scuză, în Prefața la Tebaida, scrisă pentru ediția din 1676, la doisprezece ani după crearea piesei, că a arătat, la deznodământ, scene a căror viziune riscă să fie penibilă. Catastrofa din ea este "poate puțin prea sângeroasă, scrie el. Într-adevăr aproape că nu apare niciun actor aici care să nu moară la sfârșit." Pentru a explica această nerespectare a normelor bunei cuviințe, el aduce două
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
eroice, pentru a li-l da pe cel de tragi-comedie." (Practica teatrului, Cartea II, cap. 10) Corneille introduce, începând cu Cinna, în 1640, noțiunea de "tragedie cu final fericit". Spectatorul, după ce a tremurat pe tot parcursul piesei pentru Augustus care riscă să fie asasinat, pentru Cinna și pentru Emilie care, în calitatea lor de conspiratori, riscă pedepsirea, asistă cu plăcere la reoncilierea generală, datorită clemenței lui Augustus. Prin crearea uni nou tip de deznodământ, Corneille dă întâietate unei configurații tragice pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
10) Corneille introduce, începând cu Cinna, în 1640, noțiunea de "tragedie cu final fericit". Spectatorul, după ce a tremurat pe tot parcursul piesei pentru Augustus care riscă să fie asasinat, pentru Cinna și pentru Emilie care, în calitatea lor de conspiratori, riscă pedepsirea, asistă cu plăcere la reoncilierea generală, datorită clemenței lui Augustus. Prin crearea uni nou tip de deznodământ, Corneille dă întâietate unei configurații tragice pe care Aristotel o exclude categoric, pe cea a eroului care, cunoscând identitatea victimei sale, decide
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o prescrie pentru tragedie prin mijlocirea milei și a fricii. Dragostea pe care ne-o trezește pentru această virtute pe care o admirăm, ne face să urâm viciul contrar." Însă, dacă admirarea virtuții nu este asociată cu mila, emoția tragică riscă să nu apară. Este fără îndoială ceea ce constituie cauza eșecului lui Nicomède. Corneille nu-și ascunde scepticismul asupra eficacității psihice a catharsisului. El se îndoiește că acționează precum spune Aristotel, adică numai în cazul în care mila și teama sunt
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care le poate cauza o asemenea concepție despre teatru, pe care totuși îl apără cel dintâi cu ardoare. În Discursul despre Poezia dramatică, el pune în gardă scriitorii față de pericolul ce-i pândește. Pentru a se conforma scopului didactic, ei riscă să compună "scene reci și lipsite de culoare (...), un fel de predici dialogate". Stârnind emoția, spectacolul dramei îl va face pe om mai bun. Este "un gen în care nu trebuie decât să convingi prin sentiment", după cum scrie Beaumarchais în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o critică, revendică libertatea artei. Unitatea de loc în special i se pare incompatibilă cu "comedia de intrigă" în care se întâmplă, ca în viață, numeroase peripeții -, pe care o opune "comediei simple" a Anticilor. Respectul față de o asemenea regulă riscă să provoace numeroase aspecte neverosimile și să strâmbe firescul. El îl pune pe Orazio să spună, jucând rolul autorului dramatic din Teatrul comic: "Comedia simplă se poate face într-un același decor. Însă comedia de intrigă nu o poate face
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
decripta. O asemenea practică nu este transportabilă în Occident, unde nu există un ansamblu de semne recunoscute din punct de vedere cultural de un anumit grup social, ci unde fiecare artist utilizează propriul său sistem de semne, a căror interpretare riscă să fie aleatorie. "Descrierea sa privitoare la teatrul balinez, scrie Grotowski, oricât ar fi ea de sugestivă pentru imaginație, este în realitate un contrasens. Artaud descifra drept "semne cosmice" și "gesturi evocând puteri superioare" elemente dintr-un spectacol care erau
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
romanul său Dama cu camelii în 1849. Piesa nu este jucată decât în 1852, din cauza cenzurii. 1 Reluăm aici traducerea lui Denis Bablet, care preferă să traducă prin "artă comună" mai curând decât prin "artă totală". Această traducere, uzuală anterior, riscă să stârnească confuzie, căci Artaud în Teatrul și dublura sa vorbește de "spectacol total", termen care acoperă o realitate foarte diferită, în special noțiunea de limbaj al corpului, iar Barrault, după el, de "teatru total", în eseul său intitulat Teatru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de implementare a Învățământului integrat În sistemul de Învățământ actual trebuie să pornească atât de la o analiză la nivel macrosocial, cât și de la o analiză la nivel microsocial. Dacă nu există semnale favorabile la aceste nivele de analiză, eficiența ințegrării riscă să rămână permanent sub semnul Întrebării. Analiza macrosocială include: disponibilitatea și interesul societății pentru integrare, evidențiate prin cadrul legislativ, sprijin economic și logistic, factorii de decizie etc.; atitudinea și percepția opiniei publice cu privire la problematica educației În școlile de masă a
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2151]
-
abdominală (fig. 119). Relaxarea adaptativă (prin plasticitate), reprezintă capacitatea vezicii urinare a-și mări volumul fără a crește presiunea interioară (în limite fiziologice). Acest fenomen permite umplerea vezicii până aproape de capacitatea maximă fără a crește presiunea asupra sfincterelor și a risca eventualele creșteri externe de presiune din abdomen (contracție abdominală brutală, tuse, strănut, etc.) să producă leziuni la nivel vezical sau să creeze reflux vezico ureteral. Măsurarea presiunii intravezicale (cistomanometrie) oferă informații asupra funcționalității musculaturii vezicale și a inervației. Pierderea acestei
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
cafea, alcool și chiar în unele produse alimentare. Cele mai întâlnite droguri în țara noastră sunt alcoolul și tutunul. Tutunul este un mare pericol pentru oameni și copii. Copiilor le sugerez să se îndepărteze de fumul țigării că și ei riscă să ajungă la spital cu diverse boli: la ficat, plămâni, gât, creier, ochi, etc. Eu aș sugera ca aceia care produc droguri cum ar fi mafioții să fie închiși pentru toată viața. Viața este lucrul cel mai de preț pe
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Rupanu Andreea Iasmina () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1907]
-
de oxigen (CCO) și consumul biochimic de oxigen (CBO), plus concentrația oxigenului. Mulți specialiști consideră că CCO și CBO sunt mult prea generali și informația rezultată nu este suficientă. Trebuie înțelese și respectate metodologiile de analiză și interpretare, altfel se riscă concluzii greșite. O parte din substanțele organice din ape sunt în continuare cunoscute doar vag, în linii generale, de exemplu cele naturale complexe gen "acizi humici" sau "humus acvatic". Cea mai tipică poluare cu compuși organici biodegradabili este cea cu
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
fondul cel mai profund al omului”, care, În timp ce pare să consimtă la spolierea și posedarea sa, Își apără chiar prin aceasta intangibilitatea. De aceea, tocmai această natură face ingrată Încercarea de a circumscrie un asemenea subiect Într-o definiție. Aceasta riscă, Într-adevăr, să se transforme Într-o cercetare fără final a unei „realități” care, cu o agilitate surprinzătoare, uneori se materializează, alteori se volatilizează, sustrăgându-se continuu rețelelor prea rigide ale indicatorilor stabili și generali - de vreme ce, asemenea altor domenii În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
agilitate surprinzătoare, uneori se materializează, alteori se volatilizează, sustrăgându-se continuu rețelelor prea rigide ale indicatorilor stabili și generali - de vreme ce, asemenea altor domenii În Întregime umane, precum conștiința sau arta, și acest domeniu, al cărui statut este incert și paradoxal, riscă să eludeze cercetarea noastră. 2. CATEGORIA DE RELIGIETC "2. CATEGORIA DE RELIGIE" Totuși, definirea religiei este o sarcină pe cât de ingrată, pe atât de inevitabilă. De altfel, Spiro a remarcat, pe bună dreptate, că „după cum o definiție nu poate lua
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a unei „Stăpâne a culmilor” și a unei „Stăpâne a peșterilor”. Acestea din urmă pot eventual să răspundă morfologiei „Stăpânei animalelor”, dar să căutăm În ele semnele premergătoare ale Artemisei grecești, numită În mod explicit astfel În Iliada (XXI, 470-471), riscă să fie o inițiativă nepotrivită care, de altfel, pierde din vedere diferența dintre personalitatea divină și modelul morfologic. Dacă „Stăpâna animalelor” reprezentată În grota de la Vernafeto apare nudă, idolii cretani și gravurile de pe sigilii propun, În schimb, o imagine feminină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îl caracterizează, arată caracterul istoric, diferențele și dinamicile societății care se servește de el ca de un mijloc de comunicare socială. Trebuie totuși să subliniem că, atunci când vrem să enumerăm aceste acțiuni și aceste semne sacre relative la societatea umană, riscăm să cădem În ceea ce se poate numi procesul de „condensare holistică”. O panoramă concentrată și sistematică nu este În măsură să evidențieze frecvența reală a acțiunilor religioase, nici durata și semnificația lor În raport cu acțiunile, simbolurile și motivele non-religioase de care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]